140,845 matches
-
beție autodistructivă. Atunci suferea cumplit și voia să sufere și mai mult. O dureau nu atît cuvintele lui nedrepte, cît mai ales tonul rece, neprietenos cu care le pronunța, judecățile lui lipsite de orice sentiment. În astfel de situații, replica finală pe care ar fi putut-o spune era una singură: vorbești astfel deoarece nu mă mai iubești! Însă, după ce ar fi spus-o, mai mult ca sigur că ar fi izbucnit În plîns. De cele mai multe ori, chiar așa se și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să flecărească vrute și nevrute despre Dumnezeu, clonare, eugenie, telepatie și orice altceva, idei preluate din lecturi vagi sau numai din auzite. Dar, de această dată, nu dorința de a epata Îi susținuse apetitul polemic, ci intuiția unui adevăr nou cu privire la scopul final al omenirii și la rolul ce Îi revenea lui În atingerea acestui scop. Dumnezeu Îl crease pe om anume pentru ca omul să-l re creeze, la rîndul său, pe Dumnezeu. Primul exemplu În acest sens Îl dăduse chiar Iisus. Dacă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
bine!... Șirul indian, pînă atunci de o formă mai curînd aleatorie, se arcui spre punctul de la unsprezece metri, acolo unde Joanna-Jeni hotărîse că va fi centrul și totodată originea Marii Spirale. Examinarea consta din trei etape: preselecția, selecția și selecția finală. Un fel de concurs, În urma căruia trebuia să cîștige cel mai bun dintre cei mai buni. Joanna-Jeni prinse În mînă tubul mai gros al Aurametrului și, Îndreptînd capătul ascuțit al barei metalice către cei pe care-i examina, Îl punea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
XIQUAL ONGATHAWAS, Însoțite de un gest al mîinii stîngi care sugera punerea În mișcare a unei roți. Probabil că a mai spus și alte asemenea cuvinte bizare și dificil de reprodus după care hotărî dintr-o dată să Încheie pronunțînd cuvîntul final, de Închidere a Vortexului: — AEPALIZAGE! Nimeni din cei prezenți nu-și dădu seama că ritualul se terminase. Așteptau În continuare nemișcați, așa cum stătuseră și pînă atunci, respirînd adînc și concentrîndu-se pentru a absorbi cît mai multă energie cosmică și a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
există conceptul unui obiect, acel obiect nu poate fi recunoscut. În a doua etapă, s-a constatat totuși că extratereștrii nu au intenții destul de bune, iar acum am ajuns la constatarea deprimantă că trebuie lichidați prin orice mijloace. Desigur, concluzia finală va fi că extratereștrii nu există, ceea ce va facilita combaterea lor, dar pînă atunci vom avea de luptat cu vechile mentalități. Oricum, e bine ca poporul să știe; vom apela la conștiința civică a fiecăruia. — În legătură cu conceptul, vă dau dreptate
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lovește mingea ca și cum ar trimite-o În altă parte, totuși ea se duce unde trebuie. La fel și cisternele. Traseul lor ocolea capitala pe șoseaua de centură și se Îndrepta apoi spre vest, pe drumul către zona montană medie. Ținta finală era situată probabil tot În munți, dar undeva mai la sud. Împrejurarea că Își depusese recent demisia constituia mai degrabă un avantaj. Putea părăsi oricînd Baakho, fără să trebuiască să raporteze În ce direcție pleacă și cu ce fel de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lui Dürrenmatt, maiorul o denumise „pana de automobil“ - desigur, o denumire de uz strict privat. În treacăt fie spus, maiorul bănuia că Pruritanal nu ținuse vreodată un tac de biliard În mînă, totuși asta nu garanta cîtuși de puțin rezultatul final al partidei. Își reaminti cu ce acreală pronunțase cuvîntul „rezervist“, atunci cînd Îi reproșase maiorului că e pe jumătate rezervist. Aranjă bilele În formație de romb, așa cum prevede regulamentul, cu bila 1 În vîrf, bila 9 la mijloc și celelalte
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
tem să nu i se Întîmple ceva rău. — Vom analiza această problemă În prima ședință a Biroului Politic. Pablo se bătu nerăbdător cu palmele pe genunchi, semn că insistența maiorului Începuse să-l agaseze; ultimul său enunț constituia totodată concluzia finală a discuției pe această temă, Încît maiorul se văzu nevoit să se mulțumească cu ce reușise să afle pînă atunci. Aflase cîte ceva, dar nu și ceea ce-l interesa În primul rînd. Fără să fi știut prea multe despre Nicolae
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
americane, citea repede, nu știu dacă Înțelegea sau memora ceva, trecea grăbit mai departe, era În căutarea lui o febrilitate destinsă, detașată... O fi corect să spun așa? Căuta, citea, se interesa, uneori pînă la detaliu, totuși conștient de rezultatul final al meciului - unul dezamăgitor -, și nemulțumit de competența limitată a jucătorilor. Chiar așa: din cînd În cînd plescăia nemulțumit! În acest timp, lipsit de orice curiozitate, eu răsfoiam un ziar, sau moțăiam alături pe o canapea, sau ieșeam pe balcon
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
riști nimic și că nu mai poți avea încredere în nimeni. Pe unul din ăsta l-am purtat odată prin București, voia să vadă chipurile în ce investește, zicea că e mare amator de artă, a-nceput să-i povestească, finale, presto, o temă inspirată din folclor, destul de viguroasă care pînă la urmă se termină exact cum a început, divagase puțin. Imaginea lui despre România era a unei țări din Lumea a Treia, așa că i-am făcut un program care să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tiparul e mama croitoriei, spune Angelina, asta așa o fi, apoi urmează cusutul, atenție mare Delfinașule, ce-ți mai umblă degețelele, mai mare dragul să te vadă omul muncind, și nu în ultimul rînd, călcatul, dresul, pusul pe umeraș, retușul final. Meserie, artă, e atunci cînd nici nu te mai gîndești la lucrul pe care îl faci, cînd totul vine de la sine. Tușica apucă cu ochii închiși balotul de stofă, îl trîntește pe masă, îl desfășoară, alege lungimea de care are
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
li se acrise de subiectul ăsta cu care erau presărate toate cursurile, care era adus în discuție aproape la fiecare seminar. Riscă mult abordîndu-i pe fiecare în parte, dîndu-le explicații sincere despre întreg planul, de la primii pași pînă la atacul final care mai întîi ar fi trebuit să aibă loc asupra instituției, iar imediat după aceea să izbească în temelia Dictaturii. Majoritatea au făcut pe ei de frică, nici n-au vrut să audă de așa ceva, i-au întors spatele ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Roja. Să închid ochii, să-mi astup urechile și să mi lipesc gura. — Nu asta am vrut să spun, zise Gulie, îmi imaginam doar că n-ar veni sfîrșitul lumii dacă ați mai aștepta puțin înainte să luați o hotărîre finală. Am așteptat destul, zice Roja. Și tot nu s-a întîmplat nimic, nici după ce a curs atîta sînge. — în plus, dacă totul va fi făcut cu cap, vă garantez eu că toate pramatiile astea o să moară de oftică atunci cînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am văzut prima pictură, el ocupând altă cameră, fără nici un fel de probleme sau reproșuri, am trimis soțului o telegramă În care Îl anunțam că-mi prelungesc șederea cu Încă două săptămâni, pentru că mi-a mai venit o idee de final Înfrigurare Încă la finalul la romanul meu. Pictorul lucra mult, se trezea În zori și lucra ca În transă.. Lucra cu ușa camerei Închisă, dar, când făcea pauze, o deschidea larg, și eram invitată să intru și să privesc. Mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
focului care murmura cald. Camera ei părea un tărâm subteran închis, ascuns, îndepărtat. Pentru mine era un moment de liniște profundă. Nu știam atunci că era ultimul, cu adevărat ultimul moment de liniște, sfârșitul unei lumi vechi și pure, momentul final după care aveam să fiu azvârlit în coșmarul pe care îl vor relata în paginile ce urmează. I-am ridicat mâneca jerseului și i-am mângâiat brațul. — Ce minunat material este carnea! — Când o să te mai pot vedea? — Abia după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
celuilalt. Amândoi sunt niște persoane cu o mare capacitate de autoamăgire. Și-au făurit visuri care i-au făcut să creadă în această legătură. Dar amândoi sunt măcinați de îndoieli. Nu vor să-și asume povara de a lua decizia finală. Așteaptă să le vină un ajutor de la dumneavoastră. Nu v-ați dat seama de lucrul ăsta? Am rămas uimit. Nu, să fiu sincer, nu mi-am dat seama. Cea mai bună cale de a-i ajuta este să mă port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nici măcar tu nu ți-ai dat seama cu adevărat. Vă doresc numai bine, ție și Antoniei, și n-am să uit niciodată că te-am iubit cândva. Nu răspunde la această scrisoare care reprezintă, din partea noastră, un semn hotărât și final de bun-rămas. P. Am pus scrisoarea în buzunar și am rămas neclintit câteva minute. Apoi am deschis dulăpiorul și am căutat pahare. Am coborât în pivniță după șampanie. Abia după ce am luat sticla mi-am dat seama că am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
glasuri greu de descifrat, adresând comenzi ritmate oamenilor care chiar păreau că le înțeleg. Totul semăna cu sala de așteptare dinaintea Judecății de Apoi. Am băut whisky, ținând ziarul ridicat în fața mea și privind cu atenție, peste marginea lui, punctul final al scărilor rulante. Mai era aproape o oră până la plecarea avionului lor, dar eram deja cuprins de o stare bolnăvicioasă, așa că singurul lucru pe care-l mai puteam face era să privesc. Mă simțeam de parcă urma să iau parte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai tare dorea femeile imediat după menstruație, dar că, de obicei, Îi „ieșeau“ mai multe din relațiile cu bărbații. Era ea „o bisexuală adevărată“, Întreba plăcuța retoric, „o lesbiană cu tendințe homosexuale masculine“ sau „altceva, ceva nedescoperit până acum“? Răspunsul final era unul vag și afirma, pur și simplu, că Bert sau Bertha era „Sexul Gri nr. 1982 “. Formele variate pe care acest sex putea să le ia erau Înregistrate În serii fotografice montate pe perete. Într-una se vedeau șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care doar arta adevărata o poate oferi. — Desigur. Atâta timp cât lucrurile se legau, continuă Anton, imun la ironiile mele, tensiunea se va acumula până când, la final, neputându-se abține, spectatorii vor țipa după eliberare. — Astfel, filmul va deveni mai puternic. Revelația finală trebuie amânată, iar spectatorii, tachinați. Și totuși, la sfârșit, adevărul trebuie să iasă la iveală. Bineînțeles că audiența e conștientă de acest lucru, tocmai de aceea, deznodământul mult-așteptat Înseamnă o satisfacție și mai mare! Mă privi cu niște ochi injectați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
hârtie curată, mi-am cercetat creația În oglinda spartă proptită pe birou. Satisfăcut, mi-am aranjat peruca Închisă la culoare, pe care am cumpărat-o. Nici măcar mama nu m-ar fi recunoscut. Acum mi-au mai rămas doar câteva retușuri finale. O fustă În carouri ca cea pe care o purtasem când m-am prezentat drept Anton ar fi fost prea copilăroasă pentru ocazia aceasta. De aceea, În timpul plimbării de mai devreme din după-amiaza aceasta, mi-am procurat ceva mai adecvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe șolduri fără să observ, m-am gândit la mesajul pe care-l lăsasem lui Anton. Îl rugam să mă aștepte la Crama Albastră la 11 seara, cel târziu; susțineam că am descoperit ceva revelator. „Prietene, e timpul pentru marea finală. “ Eram destul de convins că oriunde s-ar afla Anton În clipa aceasta, e exclus să fie la Hotelul Kreuzer. Ca să fiu totuși sigur, am bătut la ușă. Apoi mi-am deschis poșeta și am scos cheia falsă pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dreaptă sau ori de câte ori am prilejul să reflectez de unul singur la această întâmplare, mi se pare că descopăr o enigmă în miezul afacerii, un profund adevăr moral care, dacă l-aș putea înțelege, m-ar putea cruța de o confruntare finală, dar inimaginabilă, cu propriul meu tată. De ce a capitulat Heshie? Și, oare, la fel ar trebui să procedez și eu? Dar cum aș putea să fac una ca asta și, totodată, să rămân „cinstit cu mine însumi“? Ei, dar de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
micuța locotenentă atât de sigură pe sine, fluturându-și cu atâta mândrie sânii ei israelieni, s-a pregătit să fie încălecată de vreun comandant de tanc! Treaba s-a repetat, dar a ieșit și mai nasol. Decăderea și umilirea mea finală s-a numit Naomi, Dovlecelul meu evreiesc, Eroina, roșcovana robustă, pistruiată, tare la ideologie! Am luat-o cu autostopul spre Haifa; venea de la un kibuț de lângă frontiera libaneză, unde își vizitase părinții. Avea douăzeci și unu de ani, aproape un metru optzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
plătit să ațintească un revolver spre capul lui. Aceasta era amintirea cea mai mândră dintre toate, cea În care dr. Czinner stătea În parc, În berăria din colțul săracilor, și auzi Împușcătura făcând țăndări oglinda din spatele lui și avu dovada finală a cât de mult Îl iubeau cei săraci. Dar fantoma lui Czinner, cel ghemuit la adăpost, În timp ce vântul de răsărit mătura cheiul și marea cenușie mișca pietricelele, acea fantomă Învățase să plângă când Își amintea așa ceva, Înainte de-a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]