51,126 matches
-
sens, o cufundare în tot, în unitate. Iată cum sinuciderea lui Pavel luminează sensul metafizic al Mioriței. Și în acest fapt stă cea mai de seamă superioritate a romanului." Sinuciderea lui Pavel e singurul lucru discutat de alt exeget. Datorită finalului cărții Eliade e numit "romancier al degradării tineretului." E o afirmație ridicolă! Recenzia respectivă a lui Ilie Constantinovski este scrisă patru ani după apariția întoarcerii din rai. în acest interval în societatea românească au avut loc fapte reprobabile: asasinatele legionare
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
pește la sensul "recrut" - nu e tocmai transparentă: foarte probabil nici nu a fost vorba de o metaforă, ci de o asociere sonoră, pe baza structurii fonetice a cuvîntului (prima sa parte ar putea evoca un bebe sau un bibic, finalul fiind analizat ca și cînd ar cuprinde sufixul adesea peiorativ -an). Metafora e, desigur, un procedeu esențial al creativității argotice. În volumul recent apar cîteva dintre metaforele deja cunoscute, chiar în afara spațiului militar, și deja atestate în articolul din 1982
Jargon și argou militar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8313_a_9638]
-
și muzică avangardist- futuristă Un volum care cuprinde pe lângă corpul principal (articole din presă, prefațări ale unor concerte sau emisiuni) - articole scrise de Dumitru Bălan și Eugen Cristea, discografie selectivă, fotografii de arhivă , addenda - și, foarte interesant - are adăugat la final un CD audiobook conținând un interviu cu protagonistul. Din preambulul autorului am desprins câteva părți edificatoare. Am subliniat câteva fațete ale personalității lui Paul Polidor - profesor, traducător, capacitatea de a cânta în 13 limbi, ușurința cu care se apropie de
Recenzii by Dorin Manea () [Corola-journal/Journalistic/83145_a_84470]
-
Music»” de Marcel Frandeș sau „Paul Polidor reformator al poeziei cântate” de Emanuel Craiu. Ca animator cultural, prin fundația sa organizează Festivaluri pluridisciplinare de Muzică Ușoară și Interferențe Culturale, încurajează tinere talente, înființează centre artistice în școli și grădinițe. În final, trebuie să reiau câteva rânduri dintr-un articol mai vechi: “Nu mă pot opri, cum nu pot nici acum, să nu depășesc cadrul strict al constatărilor cultural-muzicale. Observ cu tristețe că trecem din nou printr-o perioadă de criză culturală
Recenzii by Dorin Manea () [Corola-journal/Journalistic/83145_a_84470]
-
expresiv înseamnă să exprimi corporeic tot ce ai de spus în cuvinte, în explicații, la care se mai adaugă încă „ceva”. - Cursul de dirijat este pentru interpretare, nu pentru tactare. - Dirijorul trebuie să perceapă tezele fundamentale ale filosofiei pentru că, în finalul muncii sale interpretative, el manevrează și concepte și idei filosofice și judecăți. - Rolul dirijorului în actul interpretativ este de a trezi interes, de a converti semnele partiturii în sonorități, de a modela sufletele interpreților după imaginile sale lăuntrice. - Dirijorul îi
G?ndirea aforistic? a Maestrului Petre Cr?ciun by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/83214_a_84539]
-
albinele ar dispărea, omul ar dispărea și el în circa patru ani de zile." Lecția are efectul scontat, elevii sunt stimulați să gîndească și să descopere soluții, dar și să ia în calcul posibilitatea unui fenomen natural inexplicabil, iar la final recită regula de aur a profesorului despre edificarea unui experiment. Ei bine, ieșind din clasă, Elliot deja se află în mijlocul unei situații, pe care regizorul o va parcurge științific, oferind personajului ocazia să facă practică în mijlocul unui haos generalizat căruia
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
neurotoxina și o deversează în aer urmînd însă o hartă și o rutină, selectînd întîi orașele și grupurile mari pentru a se muta apoi în provincie. Shyamalan parcurge pas cu pas demonstrația închizînd-o riguros cu un Quod erat demonstrandum. La final, un om de știință invitat într-o emisiune de mare audiență oferă o posibilă explicație a atacului, el n-ar trebui atribuit în vreun fel neglijenței Guvernului SUA și nici unei intervenții străine, unui atac terorist, ci ar constitui un avertisment
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
decurgînd din stări, fără a răspunde unor comenzi vizibile din off. Într-un fel, la sentimentul de izolare contribuie o permanentă fragmentare a grupurilor pe parcursul filmului, eliminarea rînd pe rînd a celor aflați în competiția pentru supraviețuire crește tensiunea spre final, mai ales că amenințarea, inamicul nu este concretizat, venind pe aripile vîntului. Binevenită este și secvența ironică în care Elliot discută cu un arbust de mărimea unui stat de om și care stă cuminte în ghiveciul lui dintr-un colț
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
valoroasă parte a operei lui Bălcescu (la fel ca și a altor pașoptiști) o reprezintă corespondența personală, seismograf scriptic formidabil, notînd mișcările sufletului unui personaj situat în afara tiparului comun, scrisori ce compun un soi de roman indirect, atașant și cu final tragic. Nimic nu părea să indice că Nicu Bălcescu, bunul prieten al lui Ion Ghica, ar fi fost sortit unui destin excepțional. Născut la 1819, în familia unui boier de a doua categorie, urmează cursurile Colegiului Sfîntul Sava, se entuziasmează
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
fi./ Poate că la umbra unui nuc, în mormânt mă voi odihni". Dacă v-ați fi oprit aici, încercarea ar fi fost o romanță, desăvârșită ori ba, nu ar fi avut importanță în nevinovăția ei. I-ați atașat însă un final cu câteva greșeli urâțele și un ultim vers comod: "Cel mai frumos dar,/ Pe care Dumnezeu ne-a dat/ Este însuși, ea, viața,/ Care rămâne de nevisat./ Praf am fost,/ Din praf suntem/ Ce vom fi? Este idem." (Piko Munteanu
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
în moțul Căii Victoriei. Curând pune ochii pe una din fetele Burelly, remarcată de Mișu Claymoor în cârd cu alde Marica, o duce la biserică și-i face apoi o pereche de copii legiuiți." (pag. 78) Până aici, adică până la finalul notelor cotidiene presupus mateine, avem o carte trenantă, cu bunele convingătoare și cu relele ei secvențiale, foarte precis documentată, foarte plauzibil scrisă, foarte intuitiv diversificată prin amănunte altminteri incongruente. O carte care îl confirmă și - nu mai puțin - îl expune
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
soțului ei, ajuns unul dintre intimii lui Petru Groza și unul dintre informatorii cu patalama ai regimului, îi oferă lui Jean Mathieu o educație pur galică. Toate aceste date confidențiale se desprind din fondul de scrisori alcătuit de Iovan în finalul Ultimelor însemnări. Și ele nu sunt singure. În perioada deschiderii postrevoluționare, intrigat de mitul familial conservat în jurul tatălui său, cetățeanul francez Jean Mathieu Zilverstein călătorește într-o Românie bulversată de tensiunile mineriadelor pentru a oferi cuiva, oricui, fotocopiile tuturor scrierilor
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
propriile vise și idei creative”. Caracterul sincretic, interdisciplinar, ca și nonconformismul manifestărilor din care a fost alcătuit - spectacole multimedia, instalații interactive audio-vizuale, expoziția de fotografie InnerSpace, proiecții de film (scurtmetraje), cu muzică live, concepute special pentru această ocazie și, în final, un concert al cărui motiv/pretext tematic a fost jocul de șah - au transformat cele trei zile, cât a durat Noul Festival, într-o binevenită prelungire a atmosferei ultimelor trei ediții ale Săptămânii Internaționale a Muzicii Noi. Spun binevenită, întrucât
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
construcție/deconstrucție, tipic evoluției Universului. Era ca și cum s-ar fi confruntat două epoci diametral opuse, întâlnite însă pe axa spațio-temporalității într-o simultaneitate amiabilă: preclasicismul - reprezentat de timbrul clavecinului - și era cosmicității prin excelență, reprezentată de mediul computerizat! Abia în final, după epuizarea erupțiilor ritmice se instalează repaosul, revelând, printr-o linearitate sonoră plutitoare, magia aproape esoterică a grădinii secrete. Piesa Sur les pointes (Pe vârfuri), pentru clavecin, a irlandezului Gerald Barry, considerat drept un „compozitor cu invenții stranii și rare
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
în momentul în care își pierde energia masei imaginare se transformă în tahion transcendent! Or, muzica piesei Tachyon IV de Cornelia Zambilă, pornește de la o masă sonoră compactă, gravă, peste care sunt suprapuse ritmuri din ce în ce mai accelerate și pizzicati, pentru ca, în final, să-și epuizeze masa energetică și să se convertească, prin intermediul flageoletelor, într-o linie continuă, transparentă, transcendentă. Violoncelista Laura Buruiană a imprimat partiturii Sabinei Ulubeanu - Vers le Ciel (Către Cer) - o tensiune dramatică puternic contrastantă cu secvențele aerate, învăluite în
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
o tensiune dramatică puternic contrastantă cu secvențele aerate, învăluite în lirism și luminozitate, sugerând acele ferestre cu dublă, largă deschidere: spre interior, dar și spre infinit, către care aspiră invariabil muzica Sabinei. Deși de scurtă durată, apariția Laurei Buruiană în finalul recitalului i-a confirmat vigoarea temperamentului artistic, efervescența și creativitatea actului interpretativ din care-și face un mod de viață, definitoriu pentru o personalitate atât de proeminentă ca a ei. Seara de 29 August s-a încheiat oarecum simetric față de
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
face să irumpă în aer, transformându-i, printr-un gest magic, în sfere imense, străvezii, volatile. Muzica redă clipocitul cristalin al apei, ciocnirile sticloase ale scoicilor și foșnetul straniu al nisipului, în combinații timbrale de mare plasticitate și finețe expresivă. Finalul scurtmetrajului transformă jocul inocent de la început, într-unul meditativ, preocupant, datorită dedublării subite a personajului feminin - fapt ce face posibilă întâlnirea sa cu sine însăși, de data aceasta înveștmântată în negru. Jocul se mută în plan virtual aș spune, între
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
în interpretarea cântăreței de jazz, pop și muzică clasică, Anat Spiegel. Originalul concept multimedia, intitulat Soul seek - Suflet neliniștit sau vulnerabil sau chiar iscoditor - a constat dintr-o succesiune de imagini, suprarealiste, ce apar și dispar, dând curs ideii de „finaluri frânte, scindate” conținută în subtitlul uneia dintre cele patru secvențe - Splitting ends. Conform prezentării datorate regizorului, semnificația spectacolului e legată de filosofica, eterna, dramatica problemă a individului - niciodată rezolvată cu adevărat -, de a-și căuta propria identitate prin proiectarea în
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
adăogat atributelor sale vocal-actoricești, pe cel al mimetismului. O serie întreagă de animale - cîinele, pisica, boul, cocoșul etc. - au fost rând pe rând imitate de către solistă, cu o mobilitate și inventivitate fermecătoare! Comicul preponderent al muzicii a fost stăvilit în final doar de citarea atât de cunoscutului și candidului Cântec de leagăn al lui Johannes Brahms. Muzeul Țăranului Român a găzduit, în continuarea recitalului vocal-instrumental, spectacolul multimedia cu un titlu șocant: Wormsongs - Cântecele viermelui. În zămislirea celor 15 Cântece, în limbaj
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
o poezie programatică evident inspirată din realitățile vieții noastre socialiste. Ea nu putea fi scrisă înainte de 1944, cu tot complexul de simboluri pe care poetul îl folosea atunci. Mărul nu putea rodi așa pe atunci" (ibidem, p. 296). Afirmația din final instrumentează rizibil opoziția dintre socialism și epoca anterioară, incluzând aluzia la altoiul lui Miciurin. Comunismul dejist e considerat superior oricărui trecut! Ca și A. Toma sau M. Beniuc, Nicolae Dragoș crede în poetul sufletului colectiv conectat la cerințele partidului: "Poetul
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
ce vrea poporul, și ce speră!/ E soarele stăpân în țară azi/ și-i luminează comunista eră". A doua secvență, abia a doua, e consacrată partidului, "inima mulțimii". Pe locul trei sunt patria și istoria, "lumina din adânc", iar la final "glasul românesc de pace". Ceaușescu e însă în fruntea tuturor: partid, patrie, popor, istorie - deasupra lor. Nicolae Dragoș transcrie bine spiritul epocii ceaușiste.
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
orice predică sau religie, devine ridicolă nu doar în contextul vizual (al catastrofei de pe ecran), ci și în contextul acustic, al bravei ode bethoveeniene. Apoi, după scufundarea Insulei, nașterea/generalizarea marelui deșert este imaginea cu care filmul se termină. Acest final nu are în zglobiu- marcialul Imn al Europei un apendix marginal, dispensabil, ci dincontră, un germene fondator. În contextele în care filmul utilizează Oda Bucuriei, alias Imnul Uniunii Europene, această muzică apare doar ca basm fals sau ironic, de adormit
Ice Age 4, critica Europei și relevanța muzicii by Marin MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/83388_a_84713]
-
a ieșit aici, acasă, acest exponat de muzeu, am fost prezentă în seara zilei de 7 decembrie în sala arhiplină a Operei. Și ceea ce am văzut, mi-a căzut foarte bine. Pentru că de la ridicarea cortinei și până la lăsarea ei în final, m-a înduioșat și încântat totul. Atât tălmăcirea Alinei Cojocaru, care a dansat, a emoționat, a impresionat, a fermecat, a plutit, a pluti, iar a plutit și a povestit ca nimeni alta basmul, cât și a partenerului ei de scenă
Revelație și surpriză la Opera Națională by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/83410_a_84735]
-
Florian Pittiș). Nicu Alifantis a cântat alături de formația Zan - Virgil Popescu, Relu Bițulescu, Răzvan Mirică și Sorin Voinea - un recital fără cusur. Trio-ul Mircea Baniciu - cu Vlady Cnejevici și Teo Boar, a sosit cu hituri de mare popularitate. În final, după 5 ore, toți cei amintiți au intonat împreună, în fața celor câteva sute de spectatori, refrenele pe care Pittiș însuși le interpreta pe vremea “Păsării Colibri”.
Festivaluri by Gabi Matei () [Corola-journal/Journalistic/83412_a_84737]
-
a triumfat la prima, ci la a doua ediție a “Cerbului”, iar Corina Chiriac nu a câștigat “Cerbul de aur”) și ne-a zgâriat auzul cu “pozitivism”, “fantastic de mare” sau “întrerupem acest moment pentru un moment”, pentru ca la final să exclame în delir: “Știu că v-am cucerit!”. Nu, stai liniștită, nu ne-ai cucerit... Legătura cu “Cerbul” de altădată, ca ambianță, a fost aproape inexistentă: dispăruse fosa în care se afla orchestra dirijată de Sile Dinicu (ce emoție
Varz? ? la TVR by Ana-Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/83389_a_84714]