3,537 matches
-
ridicat și m-a purtat cântând, s-adorm sau să mă liniștească când îmi juleam genunchi pe uliți alergând. Ducea ades pachetul greu la poștă flămândă, dar să prindă rând, plecat departe la școli înalte băiatul ei să nu stele flămând. Mă mângâia dăunăzi bătrânica cu mâna tremurândă pe obraz; „Ce te apasă ? Spune, măi băiete, Să-ți ducă mama o parte din necaz”. De ce te miri că duc sicriul mamei? Închinare mamei Constantin Tănase mereu actual Vasiliu, Natalița Pavelescu, Elena
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
rezervații speciale, numite trotuare. Însă adesea carnivorele nu se sinchisesc de ele și își fac siesta, ghiftuite, pe întreg spațiul rezervat ierbivorilor bipezi, care nu mai au pe unde să treacă și sunt nevoiți să iasă în stradă, la îndemâna carnivorelor flămânde. Dar atunci când pietonul renunță la imunitatea lui relativă, se urcă pe bicicletă și coboară în jungla veritabilă, începe spectacolul. Lupta pentru supraviețuire. Fiarele carnivore huruie, accelerează și se reped asupra prăzii, tachinând-o, dându-i târcoale, jucându-se de-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
ajung într-un oraș prăfuit..." O.B. O, mult timp am fost obsedat de ideea asta... Chiar după ce am reușit la concurs, și eram dirijor titular al orchestrei filarmonicii din Bacău, după o repetiție de trei ore și jumătate-patru ore, flămând, obosit, plecam să mănânc ceva, și numai asta îmi spuneam: "ce cauți tu, măi băiete, aici?" Dar, după ce mă întorceam la filarmonică, să continui repetițiile, cu prânzul luat, cu organismul care își recăpăta puterile, îmi spuneam: "nu-i nimic, o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
notați faptul că el a debutat în 1970) a fost o generație excepțională a poeziei contemporane. Nu vorbesc de Nichita Stănescu, care a debutat cu zece ani mai devreme, dar era vremea lui Virgil Mazilescu, a lui Adrian Popescu, Dinu Flămând, Mircea Dinescu, Adi Cusin, Cezar Ivănescu... Toți aceștia au debutat în 1970-'71-'72. Sunt câțiva ani de grație pentru poezia românească contemporană, care se fixează cam în acel timp, '68-'72, aproximativ în zona acestor ani. Cred că cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
altele, era un loc în gară unde se stocau lemne. Decojite. Mie mi-a plăcut cuvântul "decojitor" sau "descojitor", mi se pare că sună... rebarbativ. "Descojitor"... I.H. Pe vremea aceea, despre care vorbește Emil, un alt poet al generației, Dinu Flămând, zice, mi-am adus aminte acum un vers din poezia lui: "descojește tăcerea". E.B. Descojeam într-o dulce furie toți, pe vremea aceea... L-am citit totdeauna foarte atent pe Nichita Stănescu, știu că atunci când au apărut "Necuvintele", eu de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
fibre de infinit. Apus de soare. Feerica lumină adoarme stelele în nori. Fulgere vin înspre colină Corbii se-avânt tremuratori. Scânteie bat în stâlpi de gheață Fiori de teamă mă cuprind, Înfiorat și plin de ceață Vântul se-nfruptă mai flămând. Și ne-ntrerupt în graba-i mare Întoarce filele din carte, Neobservând c-afară E doar sfârșit de toamnă.
A doua oară unu by Cernuşcă Lavinia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92952]
-
goală. Cum credeți că s-a descurcat sărmana fată? A încălecat o capră și, știți, caprele-s scunde, nu se cheamă că era călare, picioarele-i atingeau mai mereu pămîntul, dar nici pe jos nu era. Apoi caprele sînt mereu flămînde, ba-s pe drum, ba în mărăcinișurile de pe margine. Cît despre fată, între timp am căpătat convingerea că era lipoveancă, din moment ce avea pe ea doar un năvod pescăresc. Nici goală nu era, dar nici îmbrăcată. Totul se termină cu o
Trei povești cu telefoane by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13692_a_15017]
-
stîngă, demonică, poetul livrează cu dărnicie imagini crunte, inconfortabile, la modul performant în care s-ar prezenta cuiele unui pat de fakir. Voluptatea sa e una categoric masochistă: "azi trăsnetul/ în patul rîului va naște femeia mea din sud" ( Petic flămînd de infinit). Sau: "...o ploaie metalică îmi este căderea și în spatele/ fiecărui copac aud strigăt de bucurie:/ este Moartea sau un fel de imitație înnegrită/ închipuind un petic flămînd de infinit" ( ibidem). Sau: "soarele avea privirea mortului" ( Sîngele cu gust
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
trăsnetul/ în patul rîului va naște femeia mea din sud" ( Petic flămînd de infinit). Sau: "...o ploaie metalică îmi este căderea și în spatele/ fiecărui copac aud strigăt de bucurie:/ este Moartea sau un fel de imitație înnegrită/ închipuind un petic flămînd de infinit" ( ibidem). Sau: "soarele avea privirea mortului" ( Sîngele cu gust de heroină). Sau: "am devenit cel care adună/ trăsnete" ( Cel care adună trăsnete). Avem astfel o "liricizare", fie și rebarbativă, a programării expresioniste care, de la un punct, prezintă, vai
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
Tudorel Urian Emigrat în Franța cu puțin timp înainte de căderea regimului comunist ( în prezent este angajatul secției române a postului de radio "Radio France International"), Dinu Flămând este, după Ana Blandiana, o dovadă în plus că sîngele de poet apă nu se face. El a revenit în poezia românească după o pauză de cincisprezece, în anul 1998, odată cu publicarea volumului Viață de probă la Editura Fundației Culturale
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
într-o tot mai vivace navetă Paris-București au început să curgă constant ( deopotrivă și premiile) toate culminînd cu recentul volum Tags, distins cu prestigiosul premiu al Uniunii Scriitorilor din România. În Tags, ca și în celelalte volume de după 1989 Dinu Flămând scrie o poezie a angoasei. Se simte în versurile lui Dinu Flămând o derută existențială și tentativa disperată de a pune lucrurile în ordine cu instrumentele filozofiei și poeziei. Firește un asemenea demers nu este în măsură să exorcizeze răul
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
deopotrivă și premiile) toate culminînd cu recentul volum Tags, distins cu prestigiosul premiu al Uniunii Scriitorilor din România. În Tags, ca și în celelalte volume de după 1989 Dinu Flămând scrie o poezie a angoasei. Se simte în versurile lui Dinu Flămând o derută existențială și tentativa disperată de a pune lucrurile în ordine cu instrumentele filozofiei și poeziei. Firește un asemenea demers nu este în măsură să exorcizeze răul ( existențial), dar poate până la un punct să îl explice și, eventual, să
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
absență. Fapt explicabil pentru un scriitor obligat ca noi toți în epoca de rapide transformări, adesea contradictorii și maximă relativitate a postmodernității, la o vîrstă la care trecerea timpului începe să conteze. În plus, prin stabilirea sa la Paris Dinu Flămând se află și nu se află în literatura română, este și nu este alături de familia sa și de prietenii din țară. Poezia devine în această situație șansa scriitorului de a lăsa o urmă fermă a prezenței/absenței sale în/din
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
plămînii mei ventilează un aer zgîrcit din care lipsește aerul/ mi se recomandă să vin spre mine/ cu așteptarea/ înghit în doze mici verdele carnivor. p. 20) În mod oarecum paradoxal, în pofida mesajului lor mai degrabă prăpăstios, poemele lui Dinu Flămând nu eșuează într-un melodramatism ieftin. Poetul își tratează angoasele cu superioritate, rațional, cu o atitudine olimpiană. Implicit sau explicit în poemele sale apar trimiteri livrești către marii filozofi ( Platon, Heidegger, Descartes, existențialiștii), raționamentele sînt, adesea, surprinzătoare și strălucitoare, versurile
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
filozofi ( Platon, Heidegger, Descartes, existențialiștii), raționamentele sînt, adesea, surprinzătoare și strălucitoare, versurile au, în conturarea poemului, precizia unor incizii, aproape nici un cuvînt nu este inutil, iar complexitatea ideatică a poemelor nu poate fi demonstrată fără citarea integrală a acestora. Dinu Flămând caută și găsește de fiecare dată "le mot juste" ceea ce conferă angoaselor sale un suprinzător echilibru emoțional. Anxietatea existențială ( reală sau fictivă) este ținută în permanență sub control de o luciditate exacerbată care domină suveran sentimentele și exprimarea lor artistică
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
sentimentele și exprimarea lor artistică. Poemele din Tags au o consistență estetică remarcabilă ( de la lapidaritatea enunțurilor din fiecare vers și compoziția perfect dozată ideatic și tehnic a poemelor, pînă la așezarea grafică a versurilor în pagină), ceea ce face ca Dinu Flămând să nu fie un produs de serie în contigentul ( prea) încăpător al poeților angoaselor și depresiilor. S-ar putea spune că, mutatis mutandis, Dinu Flămând rescrie meditațiile amare ale lui Cioran cu uneltele poetice ale olimpianului Ștefan Augustin Doinaș. În
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
tehnic a poemelor, pînă la așezarea grafică a versurilor în pagină), ceea ce face ca Dinu Flămând să nu fie un produs de serie în contigentul ( prea) încăpător al poeților angoaselor și depresiilor. S-ar putea spune că, mutatis mutandis, Dinu Flămând rescrie meditațiile amare ale lui Cioran cu uneltele poetice ale olimpianului Ștefan Augustin Doinaș. În felul acesta el nu este nici Cioran, nici Doinaș, ci un poet original, de mare forță expresivă, aflat aproape de pragul de sus al creației sale
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
Cioran cu uneltele poetice ale olimpianului Ștefan Augustin Doinaș. În felul acesta el nu este nici Cioran, nici Doinaș, ci un poet original, de mare forță expresivă, aflat aproape de pragul de sus al creației sale. Prin publicarea volumului Tags, Dinu Flămând demonstrează că rămîne unul dintre poeții foarte importanți ai momentului, în pofida faptului că locuiește la cîteva mii de kilometri de țară și a efortului unora de a-l trece cu vederea atunci cînd se vorbește despre poezia românească de azi
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
că rămîne unul dintre poeții foarte importanți ai momentului, în pofida faptului că locuiește la cîteva mii de kilometri de țară și a efortului unora de a-l trece cu vederea atunci cînd se vorbește despre poezia românească de azi. Dinu Flămând, Tags, Editura Dacia Internațional, Cluj-Napoca, 2002, 72 pag.
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
Europa trebuie să țină seama de noi, doar suntem țara cea mai mare din zonă!" Sigur că prin comparație cu stătulețele care au ajuns Cehia, Slovacia, Croația, Slovenia și chiar Serbia părem un colos! Numai că suntem un uriaș cocârjat, flămând, prost îmbrăcat, trist, plângăreț, spriijit într-un baston ca vai de lume și el. România e, de fapt, o țară ultra-îmbătrânită, neputincioasă, care nu spune absolut nimic bun occidentalilor. Pentru aceștia, mărimea unei țări echivalează strict cu puterea pieței, și
"Mondo cane" cu epoleți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16623_a_17948]
-
fapt, condusă. Nu vor fi bani pentru programe sociale - pentru că instituțiile europene în care ne punem speranța văd negru-n fața ochilor exact la acest capitol! Ca să i se zvârle nimicul pe care, la rândul său, îl va împărți poporului flămând, premierul-ca-și-desemnat Năstase va trebui să facă un veritabil dans pe sârmă. Or, la kilogramele sale, tare mi-e teamă că acrobația se va solda cu oase rupte și coaste fisurate... Bătrâneii disperați își fac iluzia că Iliescu al anilor două mii
Un dăunător de toamnă: indicele demografic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16640_a_17965]
-
e ceva de nota zece! Cu astfel de mentalități și, mai ales, cu astfel de oameni bunăstarea și Europa rămân proiecte pentru mileniul patru, și nu pentru mileniul trei, după cum optimist vorbeau "academicienii" de la "Cațavencu". Rătăcit în mijloacul unei hoarde flămânde, agresive și nesimțite, dl. Isărescu duce, la propriu, în spinare o guvernare preluată din prăpastie, zvârcolindu-se disperat să atingă nivelul zero al țărânii. Al țărânii al cărei gust miniștrii cabinetului său ar trebui să-l simtă chiar acum. Altminteri
Magul și ciomagul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16657_a_17982]
-
de cîine, este o mică radiografie, premonitorie, a ororii. aici însă eroarea nu scapă total de sub control și, mai mult, este resorbabila. Un mare chirurg, profesor și cercetător, Preobrajenski, culege de prin gunoaie și frig un biet cîine maidanez, slab, flămînd și rănit. Îl adăpostește în vastul sau apartament, îl tratează cu răsfăț, îngrijire medicală și mîncare aleasă, pe săturatelea. Asupra lui se operează un experiment de întinerire a rasei umane. Dar eșuează. Cîinele devine om, cu un fond genetic uman
Experimentul din strada Precistenka by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18140_a_19465]
-
poveste, de narațiune a unei nenorociri cosmice ("Curînd sminteli s-or depana, curînd/ Ghemul de sînge ne va țese/ Cu patimă celui preadulce./ Vom fi covor adînc plîngînd/ Sub copita curvei crăiese./ Va ieși Scaraoțchi să-nfulece/ Din miezul soarelui, flămînd./ Vînt păgînesc cu grindini dese/ Mulți împărați are să culce/ În glod de beznă și putoare./ Ci mai apoi, ca bine să se-nsoare/ Largul pustiu cu pustia din gînd,/ S-o năpusti pe scîrnavul orînd/ Un nou, un groaznic soare
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
tale și-n hohotul luminii/ amânate fereastra o deschide spre/ golul dinlăuntru.” Poemele par picturi în cuvinte, fiecare dintre ele fiind deschis prin două versuri edificatoare asemenea titlurilor de tablouri: „peisaj muzical în care timpul/ seamănă cu o rană,” „peisaj flămând care ascunde/ scheletul dimineții,” „peisaj străin ca o evadare/ în singurătatea celuilalt.” Granițele simțurilor sunt desființate, versurile constituindu-se într-o replică poetică la viziunea suprarealistă din pictură. Așa cum însuși titlul volumului o sugerează, ceea ce la Magritte era Persistența memoriei
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]