3,561 matches
-
nu-s acasă/dom, dom să-nălțăm” și mirosul înțepător al pocnitorilor. Pe măsura urcușului, chioșcul de ziare de pe dealul Spirii își dezvelea silueta. Răsări în sfârșit și figura sud-americanului Fanes, tronând impasibilă la taraba lui în așteptarea Clientului. Mai flămând, Chilot o zbughi înainte și-și înfipse colții într-un număr proaspăt al revistei Vip. Stăpânului îi rămase un exemplar al oficiosului guvernamental Paranoia democratică. - Aaa! domnu’ Leo, Hristos s-a născut! - Adevărat s-a născut, nea Fanes! da’ ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
iar mâinile orei schimbă memoria anotimpului / Cât se va face dimineață-n vulpi, câtă vreme între ochi și cer e o reciprocă susținere, fiecare fiind, în ultimă instanță, rațiune de a exista pentru fiecare: Cerul se sprijină pe ochii noștri flămânzi. Atingeri cu estetica urâtului completează imaginarul poetic, într-o baladă veche ce aduce, mai de grabă, a blestem. Și Balada iernilor albastre susține această notă. O formă alegorică a spectacolului existențial e cea a unui circ întârziat pentru care tristețea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
4.Imaginați un dialog între brăduț și unul dintre cele patru anotimpuri. Am sădit un copăcel Gica luteș Am sădit un pomișor Și-o să crească mărișor. Apă-i torn la rădăcină Și cu var dau pe tulpină. Ca omida rea, flămândă, Pe la frunze să n-ajungă. Așa cânta Ionel în timp ce-și îngrijea pomișorul și de fiecare dată îl măsura să vadă cât a crescut. Dar într-o dimineață baiețelul nostru căzu pe gânduri. Copacelul lui nu creștea deloc. L-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
auzit, și-n ceasurile grele Ce mă gonesc cu vifore turbate, Am priceput chemarea ta de frate, Și-am priceput că-n noaptea fără stele Tu ești tovarăș visurilor mele... Tu, numai tu, neîmblânzită fiară, Ce-ți strigi pustiei patima flămândă, Și-n prigonirea câinilor la pândă, Îți plimbi prin codri ura solitarăTu înțelegi un suflet fără țară... Cerințe: 1. Explicați sensul cuvintelor scrise cursiv în text. 2. Folosiți descrierea și dialogul într-o compunere cu titlul Lupul. 3. Folosiți două
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cucule, că oricâtă bogăție ai avea, nu-s ca grăunțele adunate de tine și ca apa de izvor, când o sorbi, colo, după pofta inimii. Ehei! Stam eu și mă tot uitam pe fereastră și-mi tot ziceam: mai bine flămând și însetat în padure decât cu de toate acolo, în colivie! — Și ce făceau oamenii cu tine? — Nimic, cucule; mă țineau așa. Le plăcea să se uite la mine și la culorile penelor mele. Când ciripeam, îmi vorbeau și ei
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
l-a învățat să adune vânatul săgetat de el în pădure. Odată, pe vreme de iarnă cu nămeți mari, Decebal s-a răzlețit de ceata vânătorilor. Și iaca, într-o poiană, s-a năpustit asupra lui o ceată de lupi flămânzi. În primele clipe Șuier și-a sticlit ochii, parcă bucuros că-și vede frații. Decebal lângă tulpina unui fag, și-a tras sabia cu vârful curbat, să se apere de fiare. L a chemat pe Șuier să-i fie de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
tine luminăm de veșnicie. Prin tine bem, setoși, din Mântuire, Prin tine doar, ne-am curățit de zgură... Izvor ne ești și cină și zidire Și patrafir și cuminecătură... Ești azima pe care-n plâns o cere Inima noastră pururea flămândă. Ești drumul nostru către zări de miere, Ești perna pentru tâmpla fumegândă... Ești ruga Țării pentru biruință, Mistria noastră-n aur ferecată, Dalta de foc înfiptă în credință... Mormântul tău e viața noastră toată. Venim lângă țărâna ta iubită, Și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
vii în pielea goală Dăltuind în negre stânci.” Iar cei care sfărâmau bolovanii cu barosul, cântau: „În stânci izbim ciocanul greu În aer sar scântei mereu, Deasupra noastră n-avem cer Că așa-i viața de miner. Și când ieșim flămânzi și goi Ne doare că lumina sa Pământul ține-o lume rea.” De la minele de plumb Valea Nistrului a fost transferat la Zarca Aiudului și de aici la Canalul „morții” timp de trei ani, de unde a fost pus în așa
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
înspre Turda, La Olt, Domnul Tudor si vajnici străjeri. Mai spune legenda că anii trecură Și-acel colț de țară a fost invadat, De hoarde străine ,de lege și datini, Hienele morții, de-un neam blestemat. Veneau noi cohorte iudaice, flămânde, Prin crânguri și sate ca stoluri de corbi, Și-atunci își vândură pe-arginții lui Iuda Și țara și neamul stăpânii cei orbi. În noapte se stinse și doina și graiul Și datini străbune se spun c-au pierit Prin
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
lui Iuda Și țara și neamul stăpânii cei orbi. În noapte se stinse și doina și graiul Și datini străbune se spun c-au pierit Prin satele triste, pustiu plânge vântul Prin ziduri sfărâmate de schit năruit. Era acum țara, flămândă și goală Și holda furată și boii din jug. Flăcăii, sărmani, erau puși în lanțuri, Uciși, duși în temniți, de vii arși pe rug. Pornise furtuna, prigoane prin țară, Legenda nu spune câți morți au căzut, Ne spun doar bătrânii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pe tot omul pământean și au adus atâta nefericire și rușine țării noastre. Marea trădare de la 23 august 1944 cu urmările ei, s-a prelungit și în zilele noastre. Cortegiul de suferință nu s-a încheiat. Țara e tot temniță flămândă, românul și creștinul din noi a murit, izvorul creator s-a stins. Aceasta este adevărata situație, oricât am vrea noi să o acoperim cu ochelari fumurii. Dar mulțimea nu realizează cunoașterea acestei stări deplorabile în care ne zbatem, stare care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și deasă însă tufele îi fereau de curiozități insalubre; câteva clipe cuprinși de pasiune n-au mai știut ce fac.. sărutul care pândea de atâta vreme o copleși; grupul era departe; uitând unde se află gâfâind, întărâtați ca două animale flămânde se căutară scoțându-și ce veșminte aveau de prisos; se uniră într-o frenetică, profundă și neașteptată repezeală, agonizând de încordare; dorința îi ascunse până nu le mai păsă de nimic. În depărtare se auzeau nedeslușit grohăiturile mistreților de tundră
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Au luat mașina și s-au scurs nevăzuți prin ținutul dobrogean. Au parcurs într-o clipită drumul, de la apa curgătoare la Marea cea mare, trecând prin sate părăsite de arșița zilelor, ajungând în sfârșit la cealaltă cetate. Histria, îi aștepta flămândă, gata să-și sacrifice mileniile de pustietate. Pelicani majestoși se abăteau în cohorte flămânde asupra lacurilor din împrejurimi. El, vroia să-i ofere pește... un pește deosebit să întărească legătura lor neîntreruptă cu supușenia, neîngrădită de perspectiva imprevizibilului. Au lăsat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
o clipită drumul, de la apa curgătoare la Marea cea mare, trecând prin sate părăsite de arșița zilelor, ajungând în sfârșit la cealaltă cetate. Histria, îi aștepta flămândă, gata să-și sacrifice mileniile de pustietate. Pelicani majestoși se abăteau în cohorte flămânde asupra lacurilor din împrejurimi. El, vroia să-i ofere pește... un pește deosebit să întărească legătura lor neîntreruptă cu supușenia, neîngrădită de perspectiva imprevizibilului. Au lăsat papucul alb pe un drum pierdut în nisip, bătut de căruțele braconierilor, împotmolit în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
găsit ducând gânduri brumate, purtate în noi de milenii, idei neuitate zburdau de fericire nepământeană spărgându-se în spume... scrâșnea afânat Verde Împărat! În magazinul de abțibilduri se vindeau la solduri iubiri veșnic noi aflate la concurență cu însetatele buze flămânde de-atâtea bunătăți dornice de mulțumiri ricoșate în timp; elipsele cu centrele asimetrice, intersectate pe nicăieri se zbăteau îndrăcite prin grădina împărătesei în ținută prea elegantă; în infinitul ușor depărtat și-n opoziție continuă ai pus la copt acoperind prăpăstiile
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
o răstoarnă, ducă-se! Ducă-se totul, cartierele de blocuri, macarelele, uzinele de mașini unelte, ducă-se cu drag tot, burghezia, proletariatul, pătura intelectuală, ducă-se! Rămân în picioare ruine urâte ca niște dinți stricați, prin care mișună un popor flămând. Într-o curte ca de pușcărie stau trase în țepe de fier patru cadavre violacee. De sus cade o ploaie acidă și iată-le înviind ca să se chinuie și să țipe din nou, răsucindu-se cu mațele pe afară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
întâmpinat Otic: Toadere! Am să ți spun o noutate! Da’ ce noutate! Nici în visele tale cele mai grozave nu ți s-a arătat așa ceva. Măi Otic. Ție îți arde de șagă și eu cad din picioare de vlăguit și flămând ce sunt. Nu șăguiesc, Toadere. Nu șăguiesc. Îi adevărul adevărat. Dacă-i așa, atunci dă drumul la morișcă. Pe cine iubeai tu cel mai mult când eram răcute și făceam instrucție să ajungem cercetași? Toaibă a stat o clipă pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să-i plătesc datoria. Pe urmă... oi mai vedea eu...” Când soarele se odihnea pe creasta Ponoarelor, Toaibă intra pe portiță. Ai ajuns, Toadere? Am ajuns, Marandă. După ce te-i spăla, ți-oi pune ceva de mâncare, că îi fi flămând. Nu prea, fiindcă pe drum am mai ronțăit o coajă de pâine. Uite colo în traistă îi pâinea. Am cumpărat, să fie și acasă. Maranda s-a grăbit să scoată la iveală cumpărăturile făcute de Toaibă. 138 Ai luat și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mă așez lângă ea... Eu însă abia terminam de mâncat și cădeam de somn ca un buștean...” Ajuns acasă, doar ce a intrat pe ușă și a și întrebat: Marandă, fata moșului, ai tu o lingură de mâncare, că sunt flămând ca un lup? Da’ de când umbli tu după mâncare, că până acu’ mă întrebai dacă mai am vreo gură de rachiu? Uite că omului îi mai este și foame, nu numai sete - a răspuns Toaibă, fără a îndrăzni nici acum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
rea populației, rolul primăriei și al administrației în general, cu instituția Eforiei locale la 1851, evenimente ca acelea ale cuce riri i Independenței de stat a României la 9 mai 1877, mișcările locale de la 1906 1907, cu rolul important al Flămânzilor, camp ania militară de la 1916-1918, a celei din 1940-1945, cu eroii neamului, sunt momente importante de concretizare a așezării care se che amă Dorohoiul și al anilor de după 1989. 100 Deosebit de interesantă devine tratarea Istoriei Dorohoiului prin toponimie, folosind documentația
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pe când miile de țărani se târăsc pe străzile orașului, loviți de nevoi și de sărăcie, morarii - rubiconzi și veseli, hălăduiesc în locuințe monumentale, ceea ce reflectă traiul de mizerie al producătorului grâului, cel de huzur al speculanților pâinii.” ...” Dacă lacrimile celor flămânzi se prefac în mărgăritare pentru vanitatea neroadă a sătuilor... statornicia și liniștea societății se tulbură! Cei care au urechi de auzi t să audă!” * Anul 2008. Prețul grâului - 0,35 lei kg la țăranul producător și 0,70 lei prețul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
am copiii în liceu. Două fete la „Ortodoxʺși băiatul la „Haretʺ. Î nainte vreme îmi cereau să-i duc la Cișmigiu, la Moși, la Cinema. Acum sʹau plic tisit de toate astea și vor să mai vadă altceva. Curiozitatea lor flămândă mi-a plăcut. Am colindat cu ei teatrele serioase, revistele și matchurile sportive. Am fost cu ei la ștrand, la Lido. Dar sʹau săturat și de astea. Întrʹo zi mʹam pomenit, cerâ ndu-mi să-i duc să vadă... muzee. Ideea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
nici firmiturile... ca să le împartă cu cânii... Lumânărică o vedea ori de câte ori o întâlnea, o mângâia, îi făcea promisiuni care-i alimentau zâmbetul, iar a doua zi ea avea în bătătură o vacă ce cu lapt ele ei sătura gloata copiilor flămânzi, introducând bucurie în bordeiul deznădăjduitei... Îi era greu monografistului să înșire toate f apte le bune pe care le făcea zilnic Lumânărică. Fapte de om sfânt - le califica N.A.Bogdan, stăruind în exemplele de viață, generalizându-le. Să judecăm, ne
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Ion Lumânărică de la Tutova ori fostul demnitar Constantin Hamangiu, originar de la Pogonești - Tutova, cu veniturile lor. După 1989, când oamenii au revenit la demnitatea străbună, n am auzit despre vreun demnitar român care să-și fi pus agoniseala la dispoziția flămânzilor, care nu s deloc puțini în România. Oare de ce? Venerându-l dar aducându-l în judecată publică, Pamfil Șeicaru, director la „Curentul” București, sc ria în ziarul său la 9 ianuarie 1932 despre C. Hamangiu: „La capătul unei cariere, fără ca
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
lăutelor să mă mai cheme dement. De ce a rămas agenda goală în acești ani? Fără semne banale sau tăinuite; prin gemurile albe și insipide, se văd ierburile înrourate și mute. Un ochi de lup stă la pândă 2013, vremea cade flămândă în trup! Ce mulți ani au trecut ... 1966, cifre grele de grimase, de cântec și somn au coborât, ori au urcat în stele? Nirvana? Nuntașii pleacă de pe pământ, ei nu mai sunt îngenuncheați, cu al lor verde veșmânt, redeschid Paradisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]