4,121 matches
-
uscat, foșnăiau porcii mistreți. Râmau și răscoleau nepăsători pământul și, când găseau jir ori bureți tineri, grohăiau. În depărtare, în inima codrului, se aude un urlet de fiară... „Oare-i lup..?!“ îi șopti rar un gând, fetei. O creangă se frânse, sub copita murgului, cu zgomot surd... și din nou se așternu liniștea, o liniște dureroasă, apăsătoare.. Răsare luna... Se înalță repede sus pe cer, împrăștiind prin frunzarul copacilor petece mișcătoare de lumină. Câtva timp, merse cu lumina în față, la
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
plecase Martin? Mamei sale trebuie să-i fi fost mult mai rău, și iată că ei îi lipsise orice urmă de compasiune. Îi spusese, dimpotrivă, să se trezească la realitate. Dar cum poți să te refaci odată ce ți-a fost frântă inima? — Toată lumea avea impresia că urma să ne logodim, zise ea. Nu vorbi prostii. Cum să creadă așa ceva? Dacă asta și-au închipuit, atunci s-au înșelat. Dar o privi stânjenit, și ea își dădu seama că nu se înșelaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
eram însărcinată. Doar că... ăă... înainte să-l cunosc pe Aidan Clarke, viața mea amoroasă fusese un dezastru. Presupun că după ce a plecat el, lucrurile au revenit la același stadiu - numai că mai rău de-atât, pentru că el mi-a frânt inima și nu m-am putut confrunta cu asta; Nieve a fost și ea implicată și m-a durut. Mi-am jurat să nu mai am vreodată încredere în vreun bărbat și că nu voi mai avea vreo relație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că returnarea mobilului nu era prioritatea numărul unu a lui Nieve, dar își dorea să-și fi amintit să-l ceară. Se demachie și se trânti în pat. Și glezna, și mâna o dureau foarte tare și mai era și frântă de oboseală. Dumnezeu știa cum avea să decurgă ziua de mâine. Capitolul 32tc " Capitolul 32" E ra o zi de poveste. Chiar la ora șase dimineața, soarele strălucea puternic pe un cer atât de albastru încât pe Darcey o dureau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nemilos, Poruncitor și colțos, O fire întoarsă pe...dos, Frunza îi țipă, ghinda îi sună, Pădurea devine tot mai nebună, Fulgeră, urlă și tună; Aproape, dar puțin mai jos, Pe un sol arid, nisipos, În vânt neavând ce să-și frângă, Trăia cea mai jalnică....ciungă! Nu știți ce este o ciungă? Cea mai hâdă, cea mai nătângă, Dintre multele neamuri, De copaci! Fără frunze și...ramuri, Scurtă și...groasă, Bolnavă și roasă, Până mai ieri cioturoasă, Noduroasă, Azi total găunoasă
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
pierdut firea și l-am făcut și pe el, și pe mult-iubitul lui Führer, În toate felurile, cum mi-a venit la gură. După asta, am devenit dușmani. Nu puteam face nimic pentru Grete. Am privit cum ura lui Îi frângea inima. Am implorat-o să-l părăsească, dar nu a vrut. Refuza să creadă că el nu va Învăța să o iubească din nou. Așa că a rămas cu el. — Dar Între timp, el s-a pus să te distrugă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o să plătești scump dacă află că ne-ai Întors din drum. Tipu’ cu pușca se uită la partenerul său, care dădu din cap și plecă spre han, după care ne zise: — Noi o să așteptăm aici până verificăm ce ați spus. Frângându-și nerăbdător mâinile, Six strigă după el: — Te rog, grăbește-te! E o problemă de viață și de moarte. Pușcașu’ rânji la auzul acestor cuvinte. Bănuiesc că era obișnuit cu probleme de viață și de moarte, atunci când era vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu cine? Bărbații dormeau duși, care pe jos, care pe laița bătrânei. Și copiii adormiseră pe cuptor, visând la colindele cântate și la colacii primiți drept răsplată. Văzând că nu mai e chip să-i trezească, se culcară toate trei, frânte de oboseală, jurându-se că nu s-or mai încurca niciodată cu paharul și jocul, promițând daruri Domnului. În acest timp, părintele Ionică primi colindătorii, mulți la număr, își ascultă, cu mulțumire copiii, cântând o frumoasă colindă cu pruncul Isus
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ca-n palmă, cu pădurici izolate din loc în loc, 28 cu plantații de grâu, floarea-soarelui, porumb, se usca sub soarele de august și sub imensele ceruri bleu-spălăcite. Cîte-un țăran cu femeia după el, minusculi, veneau pe o cărare. Alții lucrau frânți de șale, aproape atingând pământul cu frunțile, pierduți în mijlocul vreunei tarlale îndepărtate. Treceam uneori prin sate prăfoase, cu copii îmbrăcați orășenește pe la porți, cu căsuțe răsărind dintre gutui și corcoduși, cu bodega în mijloc, plină de bețivi... Magazinul sătesc, cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
interesante. Toți știam despre ce era vorba. Sony și hitleristul fuseseră prinși goi într-un crâng, iar acum, scoși în față, formau un cuplu ilariant. Ea mesteca gumă și se uita plictisită într-o parte, iar el făcea pe spășitul, frânt de spinare, cu ochii în jos, dar rînjindu-ne uneori, când nu erau profesorii atenți, și făcând spre noi câte un mic gest golănesc cu degetul. Din discursul directorului, cu accente ubuești, teatrale și înțepate, prindeam doar fragmente aduse de vînt
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
invizibilă, strîmbîndu-se și tremurîndu-și mâna dreaptă pe stomac, ca și cum ar fi manevrat vibratorul. Altul făcea pe bateristul, lovind în cinele imaginare și scoțând printre dinți țîstîitul măturicilor. 116 Acum însă stăteau lungiți pe spate, de-a curmezișul paturilor, cu gâtul frânt de pernele sprijinite vertical de pereți, și lălăiau fără chef. După ce-au mai zăcut puțin, cu cămășile ieșite din pantaloni, au început să se scoale unul câte unul, întin-zîndu-se, și să se-apuce să-și caute țoalele bune prin
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
secunde biserica, dar tot atât de bine s-ar fi putut ca sfântul Gheorghe să-și fi mișcat pentru o clipă capul într-o parte lăsând soarele din spatele lui să facă pentru acea clipă lumină în întunericul greu, și-n acest moment frânt din timp orice ar fi posibil, chiar și nerăbdarea abia stăpânită a gurii tale și capul copilăros al sfântului Gheorghe se dădu iarăși în lături din fața soarelui luminând calea buzelor tale, a răsunat oare bubuitura aceea năprasnică dincolo de fereastra întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
poate fi Ana! ea e la Paris și totuși mersul ei, o urmăresc prin mulțime cu inima tulburată de o dulce presimțire, e Ana, își întoarce spre mine capul, emoționat o regăsesc și ea dând cu ochii de mine se frânge-n două ca, Theo! Ana! ne îmbrățișăm din priviri, o iau de mână și opresc cu un semn scurt un taxi, îi dau adresa mea și nu mai spunem nici unul nimic, doar ne privim, șoferul trebuie să se întoarcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Frank Sinatra, o aprobă el, chiar dacă nu îi plăcuseră niciodată certurile. Au râs ușor, cu capetele apropiate. —Ești o femeie superbă, Mai, spuse el, cu o privire tandră. — Nici tu nu ești tocmai urât, spuse ea, trăgându-și nasul. Vei frânge inima unei fete drăguțe. Poate Lisei ăleia. —Lisa? — Tipa aceea dură și sclipitoare? Dumnezeule, începu Mai să râdă, într-un fel destul de nepotrivit, a sunat de parcă vorbeam despre M&M. Ar fi potrivită pentru tine. Iar dacă nu Lisa, cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Spune ceva, tati! Scoate-mă din minți. Spune-mi cum ai reușit să distrugi casa în halul ăsta într-o lună. Tata încercă să se elibereze. L-am ținut strâns, apoi am mai slăbit strânsoarea, de frică să nu-i frâng oasele. — Du, Dwight? Du? mă întrebă. Atunci mi-am dat seama că făcuse iar un atac cerebral și uitase din nou limba engleză. Am încercat să-mi amintesc niște expresii nemțești, dar n-am reușit. Când eram mic, îl uram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tare putea. Groaza Îi lăți lui Martin Strichen fața, iar ochii Îi ieșiră din orbite de groază. Watson se luptă să-și strângă bine de tot gleznele - dreapta peste stânga - ca să aibă mai multă forță, astfel Încât să poată să-i frângă gâtul. Mâinile lui Strichen Îi erau cu totul prinse În strânsoarea improvizată. Mâinile i se zbăteau fără rost În jurul copaselor ei. Cu o grimasă de triumf, Watson reuși să-și poziționeze gleznele. Acum putea să se lase cu toată greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
descoperindu-i gâtul. Și pe când, cu ultima suflare, ea gemea încă o dată: „Te iubesc!“, el înfipse sica, pumnalul scurt al asasinilor ce foloseau arme albe, până în plăsele sub urechea ei stângă, apoi deplasă rapid lama spre dreapta. Glasul femeii se frânse și se prefăcu în bolboroseală, sângele țâșni deodată, pumnalul atinse osul mandibulei sub urechea dreaptă. Julius scoase cu ușurință, aproape cu eleganță, pumnalul de pe care picura sângele, în timp ce mâna lui stângă lăsa trupul neînsuflețit să se prăbușească pe podea. Priviră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
palatul din Epidafne ar fi fost o închisoare -, începu să cutreiere încăperile, să-l urmeze obsesiv pe Germanicus în oraș, să-i observe fără încetare pe cei care se apropiau de el; făcea toate acestea în tăcere, mușcându-și buzele, frângându-și mâinile atunci când credea că nu o vede nimeni. În zilele acelea, lui Germanicus îi venea foarte greu să se arate sigur de sine și încrezător în cei din jur. Dar Agrippina reuși să trimită în casa lui Calpurnius Piso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era bun prieten cu Nero, plin de viață și imprudent ca și acesta. Agrippina, cu luciditatea care o făcuse să prevadă nenorocirile din anii aceia, declară: — Acesta e primul proces împotriva noastră. Gajus o privi pe mama sa, care-și frângea mâinile, așa cum făcuse în palatul din Antiohia, îi văzu pe frații săi discutând neliniștiți și își aminti cuvintele tatălui său: „Taci, dacă nu-i nevoie să vorbești. Niciodată nu știi cu adevărat la cine ajung cuvintele tale...“ Murmură: — Să intrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
încet, solemn, niște pregătiri pe măsura victimelor. În seara dinaintea procesului, casa devenise dintr-odată prea mare. Gajus și mama sa nu aveau vești de la Drusus. Dacă vor să-l aresteze, spuse Agrippina disperată, îl vor găsi. Glasul i se frânse, neliniștea o sufoca. — Nimeni n-a ieșit de-aici fără să fie urmărit de spionii lui Tiberius... — Drusus e isteț, nu știm pe ce drum a apucat-o, minți băiatul ca s-o liniștească - și, pe când rostea acele vorbe, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de lână. El deschise ochii și-i spuse: — Trebuie să-l cauți pe Callistus. Așteptă. Helikon se întoarse. — Callistus spune că moartea lui Sejanus îi dăduse un timp speranțe și mamei tale... Însă apoi, moartea lui Drusus... bâigui. „Ți-au frânt inima, știu“, gândi Gajus privind în jos. „Cu câtă cruzime ți-or fi spus că fiii tăi au murit, dacă eu am aflat în felul ăsta...“ Helikon șopti: Se zice că a vrut să moară... A refuzat să mănânce. „Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
descoperindu-i gâtul. Și pe când, cu ultima răsuflare, ea gemea încă o dată: „Te iubesc“, el înfipse sica, pumnalul scurt al asasinilor ce foloseau arme albe, până în plăsele sub urechea ei stângă, apoi deplasă rapid lama spre dreapta. Glasul femeii se frânse și se prefăcu în bolboroseală, sângele țâșni deodată, pumnalul atinse osul mandibulei sub urechea dreaptă. Julius scoase cu ușurință, aproape cu eleganță, pumnalul de pe care picura sângele, în timp ce mâna lui stângă lăsa trupul neînsuflețit să se prăbușească pe podea. Priviră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să trec prin ei. Trebuie să scriu pentru că viața mea scurtă, care Însumează doar 18 ani, se poate opri aici, acum, peste trei zile... Dar eu nu sunt vultur, să Înfrunt moartea cu aripi larg deschise... Dacă fulgerul Îmi va frânge doar aripa, Înseamnă că nu voi mai zbura, ar fi mai rău ca moartea. Nu râd În fața fulgerului ce mă va lovi, dar nici teamă nu-mi e de el: Viața de va fi să-mi soarbă, Nimeni nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dorul năpraznic al iubirii, iar apoi mi te arăți În toată măreția ta sălbatică, pentru ca să dispari, lăsând În urma ta flacăra care arde, Îmi arde inima, Îmi smulge lacrimi pe care altfel nu le-aș da nici În ruptul capului, Îmi frânge mâinile și, spre nefericirea mea, Îmi mărește pe zi ce trece speranța alimentată prin minunate visuri. Înșală-mă, Petre, minte-mă, dacă vrei, lovește-mă, vei obține un singur rezultat: iubire, cred că nimeni nu te iubește ca mine. 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Evă nu-și mai Întoarce gestu-i libidinos În nici-un mâine Ea crede că imită mișcările divine spre care-ntinde mâini Ciuntite de cuvinte și gesturi stigmatizate de prefăcuți În odăjdii Nu-Învinuiți pe Eva puhavă și lascivă Ce-n zvârcoliri se frânge la pieptul vostru tare Privirea ei de raze sau de venin e plină Iubiți-o, slăbiciunea-i de preț e tot ce are! Când bucurii străine Îi luminează vorba pătată de plăcere Cu trupu-i vă iubește și nicidecum cu gându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]