4,656 matches
-
evaluări introduse prin "iată" punctează această Complicație-Pn2''. Urmează o Evaluare-Pn3'' care aduce cu sine anunțul explicit din punct de vedere metalingvistic din macro-propoziția-Pn4'' pe care propun să o numim "Rezolvare": Sylvestre (1 urmare): Stă de vorbă cu el însuși, se frămîntă, judecă, cumpănește, se hotărăște. Rezolvarea-Pn4'' este, de fapt, sub-înțeleasă: Sylvestre, conform contractului economiei în discurs, își încheie narațiunea prin enunțarea directă a Situației finale-Pn5'' din cea de-a doua secvență a povestirii din expozițiune: Sylvestre (1 urmare): De trei zile
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
componentele sociale, culturale, economice și istorice. Într-un studiu despre religia Noului Testament, Burton L. Mack262 evidențiază felul cum creștinismul a împrumutat diferite personaje și acțiuni mitologice din timpuri îndepărtate, în care individul găsea răspuns la problemele existențiale care îl frământau, cum ar fi viața de după moarte, mântuirea sufletului sau nevoia de a crede într-o forță supranaturală. Fenomenul este larg răspândit, existând numeroase componente locale ale aceleiași religii datorită faptului că aceasta a folosit vechiul panteon pentru a se putea
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
amintesc de tabletele lui G. Călinescu din „Gazeta literară”, de tabletele semnate de Geo Bogza în „Contemporanul” sau „România literară”, de ștefan Roll și câți alții. Imortalizând clipa, Maria Postu a găsit (am convingerea!) răspunsuri la multele întrebări care ne frământă: de ce este „casa ocolită de timp”, care este „gustul minciunii” sau „ce se ascunde în spatele ușilor deschise...” Descoperind „camera de spus secrete”, vom reînvăța și noi să dăm valoare secretelor..., „misterul s-ar întoarce iarăși” printre noi, dar totul depinde
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cu pas și a cărui prezență mă uimește în primul rând pe mine...”, spune personajul Ionesco, din piesa Improvizație la Alma. Prin toate aceste desene (prezente în volumul Albul și negru, ed. eumanitas, 2011) putem reconstitui lăuntricul contorsionat al omului, frământat de-atâtea „vise,, dorințe, angoase, obsesii...”, toate, „moșteniri ancestrale...” Impresionează nu desenele în sine, ci sinceritatea Părturisirilor: „desenând, încerc sau mă străduiesc să-mi eliberez mintea de tot ce-o stânjenește, de toate grijile, de toate deșertăciunile”. Omul are o
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
clipa: „Zac îngropat de-atâtea ori cu glia peste mine / și pun vina pe moarte că ea locului măține...” (Capul meu) Apropiați-vă de piatra de mormânt, sigur veți auzi vocea interioară șoptind: „Pretutindeni exiști tu, pământule, / ars de roți, frământat de lumini, / supt de oceane, / dar eu te știu dintr-un anume loc / și timp anume...” (3ământul), bineștiind că „Singura mea sursă de energie / trunchiul acesta de pământ însuflețit...” a devenit Cosmosul său. De-acolo, de unde ești, mereu vioi, și
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
să destrame ceața din mintea unui om cr escut într-un regim ateu. Punctul culminant s-a petrecut în 1992, într-o noapte când citind o carte extraordinară, am avut sentimentul clar că primesc răspuns la întrebările importante care mă frământau. Citind această carte aveam sentimentul că a fost scrisă special pentru mine. Anii care au urmat au dovedit că nu mă înșelam, cei cărora am încercat să le recomand această carte , a u rămas prea puțin interesați. O carte pe
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
carte scrisă de un doctor american, Bria n L . Weiss și se numește ,,O mărturie a reîncarnării.“ Pot spune că citi nd această carte, mi s a luat un văl din fața ochilor . Era acolo practic răspunsul la întrebările care mă frământau. De unde puteam ști că găsisem ceea ce căutam? Adică Adevărul? Pentru că ceea ce scria în această carte, se potrivea cu experiența de viață pe care o trăisem eu însumi . Iar anii care au trecut, n-au făcut decât să-mi întărească această
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
-au ajutat foarte mult, tot așa încerc să mi aduc și eu parte a de contribuție, în a i ajuta pe alții să progreseze în cunoaștere. În consecință, aceste afirmații trebuie luate c a a tare. ) Specia umană a fost frământată de la începutul exi stenței sale de întrebări fundamentale, care de-a lungul timpului a dus la rezultate diferite. Este elocvent dacă ne gândim la filozofii din antichitate care încercau să răspundă la întrebări existențiale, și de la care au rămas relatări
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
care-și arată spalierii, spuse: Sub această simplă lespede zace Pierre de Brézé, senior de la Varenne și de Brissac, mare mareșal de Poitou și guvernator al Normandiei, mort în bătălia de la Montlhéry, la 16 iulie 1465. Mușcîndu-și buzele, Léon se frămînta în loc. Iar la dreapta, acest nobil ferecat tot în platoșe de fier, pe un cal ridicat în două picioare, e nepotul lui, Louis de Brézé, senior de Breval și de Montchauvet, conte de Maulevrier, baron de Mauny, șambelan al regelui
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
informare. În acest sens, informațiile "Marchiennes la nord, Montsou la sud" și "care ardea de un an" nu corespund cunoștințelor pe care străinul le deține despre regiunea unde este Etienne, trădînd astfel perspectiva nelimitată a autorului. (55) În vreme ce Etienne se frămînta astfel, cu ochii rătăcind în neștire pe nesfîrșitele plaiuri, îl zări treptat-treptat, în cele din urmă. Rămase uimit: nu-și închipuise de loc așa orizontul, cînd bătrînul Bonnemort, cu o mișcare a mîinii i-l arătase în fundul tenebrelor. În față
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de proces descriptiv: (42) Krups Variomat rade, taie în rondele, mărunțește fructe și legume, taie în bucăți și toacă carnea și peștele, strivește cartofii pentru piure, mărunțește ceapa, zarzavaturile, nucile și alunele, amestecă sosurile, mixează deserturile și cocteilurile, bate frișca, frămîntă aluatul și taie la mărime potrivită cartofii pentru prăjit toate aceste operațiuni într-un singur recipient. De această dată este vorba de a descrie PROPRIETĂȚILE ("comportamentul") unui robot de bucătărie. Înainte de a numi diversele componente ale aparatului, se încearcă să
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
turnatul. Finisează partea de jos cu o spatulă de os. Trece la decorare. O întoarce apoi cu fața în sus. Cu un briceag o crestează la gură, unde mai adaugă niște lut pentru a da forma toartei pe care o frămîntă și o întinde pînă o aduce ușor și o lipește de partea de jos. O ultimă tușă pentru a ajunge la forma dorită. Opera se va alătura celor mai recente modele puse pe raft la uscat. R. Carrera, Nos artisans
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
multiple în primul rând pare să fie vorba despre complexitatea în creștere a problemelor cu care se confruntă comunitățile, lărgirea bazei de cunoștințe necesare pentru a face față problemelor și lipsa unor politici eficiente care să trateze problemele inegalităților care frământă comunitățile (Dorfman, D., 1998 7). Pe de altă parte, acesta este rezultatul dezvoltării unei "culturi a clienților în căutare de beneficii" (Galston, W.A., 199819). Rezultatul este așa numita "stare terapeutică a comunității (Dorfman, D., 1998), caracterizată prin pierderea
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
lemnoase, ca în următorul fragment plasat strategic la final de text: "Privești la talazuri, privești la cer și atunci misterul infinitului nepătruns te cuprinde, ca dintr-un fund de mare se ridică în sufletul tău întrebări care te chinuiesc, te frământă și-ți umplu ochii de lacrimi..."38. Ei bine, din starea aceasta de prostrație autoscopică naratorul nu mai vrea să iasă decât în mod cu totul excepțional, când realitatea i se înfățișează în chipul unei femei frumoase, asemeni acelei "domnișoare
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
patimii ce schimonosea demonic obrazul de "icoană" al femeii: "[...] părea în adevăr o altă ființă. Nimic nu mai rămăsese din trăsăturile ei gingașe și fragede, din zâmbetul ei plutitor și fericit: o biată figură brăzdată de durere și un trup frământat sub biciuirea unei puteri lăuntrice". Ce forță bizară declanșase oare cumplita transfigurare, făcând din făptura vaporoasă, cu aer feciorelnic, o harpie răzbunătoare? Îl va fi iubit Mab atât de mult pe acel bărbat, încât suferința ei din amor să atingă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
starea sufletească a personajelor și peisaj nu indică, așa cum s-a spus, o influență romantică 173, chiar dacă natura se ipostaziază adesea drept simplă proiecție a unui "subiect" exaltat, ca în acest fragment "liric" presărat cu reflecții în genul celor ce frământau mintea lui Dionis, eroul eminescian: "De ce era însă noaptea atât de frumoasă, tocmai când se simțea pierdut, când se hotărâse să-și curme firul vieții? [...] Natură, rămâi pururi aceeași. Tu nu ești decât pentru că sunt și eu. Nu ești frumoasă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fățărnicie ridicată inconștient la valoarea unui principiu". Mărturisirile lui Lulù trag mult mai greu la cântar iar Andrei, fericit să audă ceea ce-i place, visează deja la fericirea conjugală, încredințat că "mijlocul subțire" și "formele gracile" n-au fost nicicând "frământate de o mână de bărbat". În plus, deși îi descoperă unele cusururi (cel mai grav i se pare, normal, cochetăria) îndrăgostitul înclină să treacă peste ele pe motiv că amorul "e o transmutație a valorilor" în care se confundă "într-
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
câte un păhărel de vin rece, scos atunci din butoiul cu canea făcută de el! Eu eram mic, nu știam aceste gusturi, dar le-am aflat mai târziu, acum, la deplina maturitate. Ce bun mai era! Dar aluatul de cozonaci frământat de tata! Tata construise în curte un cuptor. Coceau la el pâine și de Paști cozonaci toți locatarii. În Joia Mare, tata frământa aluatul de cozonac, vreo douăzeci de kilograme. Asta era misiunea lui, fiind o treabă mai grea. După ce
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
le-am aflat mai târziu, acum, la deplina maturitate. Ce bun mai era! Dar aluatul de cozonaci frământat de tata! Tata construise în curte un cuptor. Coceau la el pâine și de Paști cozonaci toți locatarii. În Joia Mare, tata frământa aluatul de cozonac, vreo douăzeci de kilograme. Asta era misiunea lui, fiind o treabă mai grea. După ce-l frământa un timp, lua aluatul cu ambele mâini și-l ridica deasupra capului, apoi îl izbea în covată. Îl frământa cu pumnii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
tata! Tata construise în curte un cuptor. Coceau la el pâine și de Paști cozonaci toți locatarii. În Joia Mare, tata frământa aluatul de cozonac, vreo douăzeci de kilograme. Asta era misiunea lui, fiind o treabă mai grea. După ce-l frământa un timp, lua aluatul cu ambele mâini și-l ridica deasupra capului, apoi îl izbea în covată. Îl frământa cu pumnii și-l ghigosea până ce aluatul făcea beșici. După vreo două ore, aluatul era gata, mama îl acoperea cu o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Mare, tata frământa aluatul de cozonac, vreo douăzeci de kilograme. Asta era misiunea lui, fiind o treabă mai grea. După ce-l frământa un timp, lua aluatul cu ambele mâini și-l ridica deasupra capului, apoi îl izbea în covată. Îl frământa cu pumnii și-l ghigosea până ce aluatul făcea beșici. După vreo două ore, aluatul era gata, mama îl acoperea cu o pânză curată și-l lăsa câteva ore „să se odihnească”. Apoi îl porționa pentru cozonaci și păști. Păștile erau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mergea, dar iată că acesta, senin, ocolește întrebările, îi scapă printre degete. Oare este prudent să-și aleagă ca punct de sprijin al filierei un astfel de om? Îi mai aruncă pe sub gene o privire cercetătoare. — Este ceva ce te frământă, măria ta, ai o neliniște în suflet. De ce ți-e frică, măria ta? E o spaimă care te cuprinde ca o apă vâscoasă și te împiedică să-l simți pe Dumnezeu. În muntele acesta totul a rămas ca atunci. Tremură
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lăsă îmbrățișat de prelat. Îl invită cu un gest să ia loc, se îndreptă cu pași repezi spre ușă și se asigură că nimeni nu trage cu urechea, apoi începu să măsoare încăperea de colo colo, așa cum făcea ori de câte ori îl frământa ceva. Din colțul lui, Theodosie îl urmărea cu dragoste, încerca prin prezența sa blajină să stabilească o atmosferă de încredere, care să-l liniștească pe Șerban. — De la o vreme mă chinuie în fiecare noapte un vis, același vis, care este
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și cu buzele vinete strânse de parcă ar fi vrut să-mi spună ceva, iar mie în urechi îmi sunau nu stâlpii ce se citeau, ci vorbele ei „nu merg, taică, după Grigorașcu!” Au lăsat-o singură. Toată noaptea m-am frământat. Un gând nebunesc nu-mi da pace: dacă se trezește Smărăndița singură în biserică, în coșciug? În zori au venit frații mei și le-am spus într-o doară cum m-am chinuit. Era și Brâncoveanu cu ei. Când m-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mine. Și uite așa, m-a prins frica de singurătate... — Nu ești singur, măria ta, ai toți Cantacuzinii în jurul măriei tale. — Așa să fie? Poate. Dar nu la asta mă refeream, ci la ideea de împărat roman care iar îi frământă pe toți. S-a iscat o părere cum că cel care domnește în Constantinopol ar fi urmașul împăraților romani și atunci toți vor asta, și nemții, și rușii, chiar și sultanul iar vrea, ca acum două sute de ani, să fie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]