3,548 matches
-
lungul istoriei umanității care au la origine pornirile instinctuale, dar demonstrează în egală măsură remediile pe care doar morala creștină prin Iisus Hristos și urmașii săi apostolii le-au găsit, tot în natura ființei umane. Dincolo de interpretările critice, dincolo de marile frământări pe care creștinismul le-a cunoscut de-a lungul celor 2000 de ani de existență, mesajul său rămâne cel mai apropiat sufletului omului și nu întâmplător se consideră că Iisus Hristos a produs cea mai mare și importantă reformă socială
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
la curtea împăratului, dori să fie întâiul în biserica lui Hristos și reușește, între anii 857-867, să devină patriarh, uzurpându-l pe Ignatie. Recuzat de sinod este depus, dar revine în 87 când este din nou înlăturat. Cu toate aceste frământări și în ciuda tendinței de supremație a bisericii răsăritene biserica creștină rămâne unită, iar Papa ca urmaș al apostolului Petru este recunoscut ca fiind conducătorul de drept al bisericii creștine. Această situație avea să dureze până în perioada 1043-1057 când Cerularie, alt
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în realizarea acestui scop de la chestiuni de ordin dogmatic (prezentate mai sus) și taxând ca erezie abominabilă doctrina bisericii apusene că Duhul Sfânt purcede atât din Tatăl cât și din Fiul, ceea ce biserica orientală nu admitea. După 10 ani de frământări Foție a fost depus (în anul 867) și reîntronizat patriarhul Ignatie care și-a dus misiunea la bun sfârșit (nu fără greutăți) până la moartea sa în anul 878. Este momentul când Foție este numit din nou patriarh, recunoscut în cele
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Deși nu au fost decât 8 ani până la reîntoarcerea sa, Foție nu și-a schimbat stilul, căutând prin orice mijloace subminarea scaunului apostolic din Roma, ceea ce i-a și adus în cele din urmă depunerea și excomunicarea. Cu toate aceste frământări autoritatea papală s-a menținut ca instanță supremă, la care se apela în momentele de criză generate în special de orgoliile unor patriarhi bizantini. Foție nu a fost în ultimă instanță decât portdrapelul acestor tendințe schismatice, ce aveau să fie
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
înverșunați opozanți ai unirii au fost calvinii din Ardeal, sârbii din Banat și grecii din Principate, situație vădită de-a lungul timpului prin numeroase campanii de calomnii, ură și chiar răscoale cu scopul de a împiedica această unire. Rezultatul acestor frământări a fost dezbinarea bisericii ardelene în Unită și Neunită. Dincolo de aceste neajunsuri Unirea cu Roma este considerată de Paulescu ca un strălucit act național, mai ales prin urmările sale. Și într-adevăr Biserica unită nu s-a întors de la ortodoxism
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pe deplin cele două calități cerute de Hristos: să practice caritatea și să-și însușească învățăturile lui Hristos împotriva viciilor, patimilor și păcatelor. Evoluția Bisericii Ortodoxe Române după 118 Marea unire de la 118 a surprins biserica ortodoxă română în plină frământare, fiecare provincie având propriile probleme legat e îndeosebi de situația geopolitică. Cea mai bine organizată părea a fi biserica din Transilvania care se conducea după statutul și organizarea inițiată și înfăptuită de Andrei Șaguna. Imediat după 118 s-au înființat
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și la autonomia operei sale, pentru care "construcția" (cf. "intrigă" poescă) rămâne datul esențial: Activitatea creatoare numai într-o slabă măsură e expresiunea propriului nostru fond emoțional. Astfel cum s-ar explică amplitudinea și diversitatea operelor de artă născute din frământările aceluiași spirit? Degeaba ne-am refugia în ipoteza unei stări de conștiință misterioase [s.n., postulând o inspirație și absurdă și cabotina. Ea nu explică nimic, iar realizarea artistică [s.n.] nu câștigă învăluita în acest prestigiu divin 19. Inspirația veritabilă nu
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
sferelor cosmice, râvnind după coalescenta ultima într-un viitor îndepărtat: "Rătăcim printre destinele existenței noastre pământești, înconjurați de Amintiri neclare, dar vii, ale unui Destin mai vast - foarte îndepărtat în negura timpului și infinit de tulburător 71. În felul acesta, frământările sufletului individual răsfrâng, specular, zbaterea universului, astfel încât, așa cum spune Hermes Trismegistus, "ceea ce se află deasupra este totuna cu ceea ce este dedesubt, iar ceea ce este dedesubt este totuna cu ceea ce se află deasupra, generând împreună miracolului Unului"72. Pentru autorul Jocului
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
nostru corp (tocmai de aceea le denumește imagini). Conținutul lor (=mișcarea) este exterioară nouă, dar forma lor ne-o putem imagina în raport de noi înșine. Imaginea nu este decât mișcare efectuată, dar tocmai prin această ea devine vizibilă. Este frământarea de suprafață a unei materii care se depliază continuu: "Munți cu sângele afară..."48 ("Orbite"). Prin imagini nu facem decât să înscriem propria noastră reprezentare în lume, fără a o diviza, în fapt. Artă se definește, în primul rând, prin
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
neajunsuri majore, o tăcere întreruptă de declarații de bună purtare sub control pentru a convinge NATO sau UE, în 1993 și până în primii ani ai secolului XXI, că se petrecuse într-adevăr o mutație profundă 6. O eliberare zbuciumată Aceste frământări nespuse, puțin spuse căci graba de a regăsi bucuria de a trăi înlătură poverile inutile explică șocurile în cascadă care vor lovi elitele, și mai ales elitele intelectuale, foarte prezente în media. O mare parte dintre acești intelectuali a dorit
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Aruncă pâinea ta pe ape (1994), virtuțile prozei de amplitudine. Pornind de la datele experienței sale, imprimă narațiunii tenta unei dezbateri cu deschidere parabolică asupra soartei omului la sfârșit de mileniu și a omului dezrădăcinat, rupt de patrie, în mod special. Frământările insului însingurat, trăind printre străini ca în mijlocul pustiei, încercările zadarnice de a se adapta și de a intra în comuniune cu noua colectivitate, ca și persistența, de dincolo de fire, a tiparelor etnice de judecare a lumii și lucrurilor alcătuiesc însăși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288850_a_290179]
-
devină nu doar simple voci, ci individualități. Sunt spirite cizelate, iubitoare de poezie, recită și compun ele însele poeme, de cele mai multe ori de dragoste sau glorificând acest sentiment, fiecare zi a Decameronului încheindu-se cu o creație lirică, ce dezvăluie frământările interioare. știu să danseze și să cânte, au voci melodioase, dar stăpânesc cu virtuozitate și mânuirea unor instrumente. Joacă șah și table, jocuri ce presupun nu doar dexteritate, ci și o inteligență remarcabilă. Membrele grupului reprezintă niște donne angelicate, trăind
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
naționale. Eminscu, Bălcescu, Delavrancea, pe lângă atâția alți fruntași ai scrisului românesc, au reprezentat mai mult decât existența unor simpli lansatori de curente dadaiste sau expresioniste, ei s-au identificat cu însăși viața neamului, întrupând în forme lapidare și eterne suferințele, frământările, visurile poporului nostru. Eminescu a închegat într-o formă nepieritoare marele vis românesc „De la Nistru pân’ la Tisa” zguduind conștiința națională și făcând-o pururea trează. Dacă misiunea scriitorului nostru în trecut a fost să pregătească și să deștepte o
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
sale modeste și îi rămânea timp destul și pentru studii și pentru petreceri și distracții. Nota Dir.” (p. 758) Iacob Negruzzi, ca Director al revistei, neagă sau nuanțează ceea ce afirmase el însuși în iulie. Asemenea nînțelegeri, reveniri, incongruențe arată tocmai frământările din grupul apriopiaților lui Eminescu și ele se vor regăsi în studiul publicat de Nicolae Pătrașcu în Convorbiri literare (în cartea sa, însă, vor fi diferențe de text, autorul rescrie, taie, adaugă,etc.) Dacă nu ținem cont de aceste realități
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
său la picioare și îndată s-a zdrăvenit"; "învățat de Agerul-Pământului, ajunse la zmeoaică."105 IV. AERUL Aflat într-un permanent dialog imaginar cu elementele originare, omul transformă cadrul natural într-un spațiu al confesiunilor directe, făcându-l părtaș la frământările lăuntrice: "Codrule, cu frunza ta, / Lasă-mă cu mândruța! / Eu, voinice, te-aș lăsa, / Dar ți-i mândra frumușea, / Îi face păcat cu ea / Și îmi pică frunza mea. / Mi-i lăsa, nu mi-i lăsa / Eu cu mândra tot
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
am făcut. / Num-am stat și m-am gândit / Și rău am îmbătrânit; / M-am uscat de n-am rămas / Și-s ca cioara pe obraz."295 Ipostaza cucului mesager este ilustrată de versul-replică, vers construit oximoronic ce exteriorizează și prezentifică frământarea lăuntrică: " Cucule, de unde vii? / De prin munți și de prin vii. De-a mea mândră ce mai știi? Știu bine că-i sănătoasă, / Șade la gherghef și coasă. Nu știu: coasă ori descoasă, / Ori strică niște mătasă / Lăcrămioare știu că
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-mi, cântă, cuce, mult, / De-amu pân` la vară-i mult, / Nu știu sângur cum ajung. Ori că-s vesel, ori că plâng, / Ori că-s sub negru pământ, / Cântă-mi amu, că te-ascult."299 În pragul Marii Treceri, frământările vieții, ipostaziate metaforic, pot fi alinate de cântecul cucului: "Cântă-mi, cuce, cu mult dor, / Că eu n-am prea mult și mor, / Cântă-mi, cuce, cu dulceață, / Că eu n-am prea mult din viață. / Din tinerețile mele / Am
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
descoperirea eternității artistice a mișcării pure. Toată emanația de putere a sufletului personajelor sale (caracterul), pe care o reflectau pe chip alți sculptori, se dezvăluie în posturi ale corpului, în încovoierea și întinderea trupului, în sinuozitățile sau izbucnirile lui, în frământarea sau în dorința de a-și lua zborul. Intensitatea și rapiditatea mișcărilor este prezentă la cote maxime și în reprezentațiile de circ, definind comportamentul dinamic al acrobatului care fascinează publicul. Gesturile artistului, dublate uneori de sintagme verbale scurte, vestimentația și
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
arta măsurii tăcerii și exprimării și, de aceea, cuvintele sale nu exclud și nu compromit tăcerea. El știe când să răspundă și când să nu răspundă elevului său. De multe ori, tăcerea profesorului pregătește deschiderea dialogului cu discipolul. În așteptarea frământărilor și dezvăluirilor acestuia, profesorul este pregătit să intervină, fără a compromite căutările și reflecțiile ulterioare ale elevului 98. Cu alte cuvinte, profesorul recurge la un alt fel de a tăcea în comparație cu elevii săi, astfel încât devine strategie didactică prin care acesta
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
tensiunii psihice, disconfortului și nervozității, având rolul de a detensiona și a echilibra psihic actorii educaționali. Dacă observăm reacțiile elevilor în timpul evaluării orale remarcăm creșterea numărului de autoatingeri ca urmare a trăirii unor situații anxiogene cu o conotație afectivă negativă (frământarea mâinilor, scărpinarea gâtului, încrucișarea picioarelor etc.). De asemenea, gesturile de atingere a propriului corp se întețesc și atunci când elevul minte. Prin urmare, adaptorii în comunicarea didactică pot reprezenta și un indiciu important al lipsei de sinceritate. Recomandăm centrarea atenției profesorului
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
prin urmare are nevoie în argumentările sale, de probe clare, ce nu pot fi contestate sau catalogate drept neveritabile. Cu toate acestea nu trebuie să pierdem din vedere faptul că, de multe ori umanitatea a trecut prin perioade pline de frământări atât sociale, cât și politico-religioase. Iar martorii oculari, atunci când relatau despre întâmplările la care luaseră parte, își periclitau nu numai bunurile sau poziția socială, ci și viața. Din acest motiv, multe relatări sunt trecute sub semnul anonimatului sau sunt atribuite
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
desăvârșire și mântuire, că este pecetluit cu personalitatea atât de complexă a autorului ei, că deși tratează o temă atât de cunoscută și larg analizată, este o carte autobiografică a Părintelui. în ea îi descoperim sufletul său iubitor și înalt, frământările sale spirituale și neliniștile existențiale, zbuciumul și mâhnirea sa văzând cum unii ignoră rugăciunea, dar și speranța sa vie într-un timp nou al redescoperirii și cultivării valorilor creștine. în această lucrare, Părintele Ion Cârciuleanu aduce ofrandă sufletului său lui
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
modernă, se caracterizează prin grabă. Obișnuim să afirmăm că trăim în secolul vitezei, în secolul în care totul are un ritm accelerat. Rugăciunea are o lege sfântă, care ne face să ne desprindem din zbuciumul intens al acestei lumi, din frământările neâncetate pe toate planurile vieții și ale activității spirituale. Ne detașăm câteva clipe de cele lumești ca să ne putem ruga și viața noastră să devină sublimă, plină de pace și de bucurie. Prin rugăciune, părăsim grija cea lumească și ne
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cea bună și tot darul cel desăvârșit de sus..., pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră sau mutare”. Rugăciunea făcută în „duh și adevăr” îl înalță pe om de la cele pământești la cele cerești, din frământările vieții pe culmile cele mai mărețe. Rodul rugăciunii este liniștea sufetească și dragostea după care însetează fiecare dintre noi, ca cerbul după izvoarele apelor limpezi. Cel mai desăvârșit model de rugăciune, cel mai viu exemplu de urmat de către creștini este
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
se pe sine și judecând pe alții, diferențiindu- se, înălțându-se, cade de la fața lui Dumnezeu”. Cu totul diferit ni se prezintă atitudinea și rugăciunea vameșului, om încărcat cu păcate, dar tocmai de aceea vine la templu. Este mânat de frământarea conștiinței, care îl face să nu îndrăznească să-și ridice ochii la cer, către Tatăl, pe care știa că L-a supărat prin faptele sale. „A stat deoparte și nu voia nici ochii să-și ridice către cer și își
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]