7,001 matches
-
caporalul care tace, bucuros de spectacol. CÎnd vorbește, musculosul se agită, gesticulează necontrolat, ai senzația că o să cadă iar În cur. — A fost o operațiune comună, undeva aproape de granița cu Afganistan. Am stat două săptămîni În corturi, În deșert. Rușii fumau noaptea hașiș, se tatuau cu vîrful de la baionetă, ziua se antrenau la sînge, arte marțiale, chestii dure. — Uaaa, Îi antrena Bruce Lee sau Chuck Noris, spune o voce din dreapta mea. — Vezi să nu te audă, că Îți iei vreuna pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ironic, chestia asta i-a salvat; nici lor nu le-a venit să creadă un asemenea noroc, așa că nici măcar o clipă nu s-au gîndit să insiste cu explicații și promisiuni de Îndreptare a sabotajului prin indolență. CÎt timp ei fumează și discută așezați fiecare la masa lui de lucru, faci un inventar al locului: fotoliul scoică Într-un pluș zebră e tot acolo, și dulapul baroc cu vitrină, și masa cu machete de carton unele peste altele, și teancul de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
senzația că sînt undeva la mare pe o plajă și simt o zdrelitură În talpă. Îmi scot șlapii să văd ce am În talpă, am călcat Într-un ciob, sărind gardul din spatele liceului spre un maidan unde ne adunam să fumăm uneori. Îmi privesc talpa, dar nu am o talpă, e un fel de capăt al unei țevi, țeava de la centrala termică În spatele căreia ne jucam cu puțele cînd eram copii, vine prin ea un vuiet Îngrozitor și uneori iese un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de v-a chemat ăla tocmai pe voi? Ai grijă de tine. E real? Chiar așa scrie? Da. Semnat: Vlad. Biletul se preface În scrum. Nu ne mai rămîn prea multe de făcut, stăm pe valize și jucăm cărți. Sau fumăm și ne Îngrijim uniformele. Unele arată ca și cum nu vor supraviețui unui drum atît de lung, așa că deținătorii lor se văd nevoiți să-și dea silința, adevărate virtuozități de croitor, dublînd prin interior zonele rarefiate cu bucăți de material șterpelite Dumnezeu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un hol lung și printr-o altă ușă, și te duci Încet, să nu le deranjezi afacerea, spre spatele scenei unde se află o altă ușă, și gata, ai ieșit Într-un alt culoar, la parter sînt cabinele artiștilor, se fumează, coriștii se Încălzesc făcînd vocalize, saluți bine-crescut, mormăind În stînga și În dreapta, și toată povestea are ceva comic, pentru că din costumele Înfoiate, de sub machiajul exagerat și de sub bărbile false ți se Întorc zîmbete familiare, pe care le asociezi cu situații
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dau seama că mai tîrziu s-ar putea să ne coste. Pe mine sigur o să mă coste, pentru că o solidaritate românească nu prea există, iar Csabi n-o să-mi fie umbrelă tot timpul. Se Îndreaptă spre ceata de miei care fumează cu chipuri crispate, privind preocupați un zid, sau un copac, sau cerul acoperit de nori. Smulge unul din grămadă și Îl bagă În șuturi pe ușa dormitorului, și Dumnezeu știe cîtă distracție a reușit să ofere el veteranilor plictisiți dinăuntru
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ciclul 1, dînd drumul la o serie de termeni juridici cu care ne-a Înghețat pe toți, OS-ul ne-a băgat pe toți cei care am văzut scena În biroul de la parterul dormitorului. Bineînțeles, nimeni nu a văzut nimic. — Fumam, mi-a intrat fumul În ochi. — Eu m-am aplecat să-mi leg șireturile la bocanci. Și tu? a Întrebat locotenentul stînd pe spate În scaun, cu picioarele pe masă, În micul birou În care ne-a Înghesuit pe toți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
schimba firea. — Ce mă-ta ai, băi, caporale, tu nu-i vezi că nu mai stau pe picioare? strigă la el santinela. — Soldat, cînd ești În postul de gardă nu ai voie să vorbești cu nimeni. Comandatul gărzii știe că fumezi În post? țipă Portocală insolent. — Bă căcatule, ia vezi..., Îi răspunde veteranul, un lungan ciolănos, cu un aer de șmecher de oraș. Dacă pun laba pe tine și te lovesc, o doare pe mă-ta, continuă el ca o adevărată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Întrebări, răspunsul e sordid, cine știe ce speculant a profitat de nevoia lui. E o duminică Însorită, dar bate un vînt tăios, așa că ne adăpostim În mașină. Mă Îndop la Întîmplare cu ce găsesc În coșul de pe bancheta din spate, În timp ce el fumează. Și-a luat un aparat de fotografiat chinezesc, o replică destul de bine făcută a unui aparat Minolta, pe care comerțul socialist a pus-o În circulație. Mi-l arată, e foarte nerăbdător să-l folosească, n-a apucat să tragă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
doi oameni pe care i-am văzut au fost recepționerul și o femeie de serviciu. Am crezut că se filmează ceva prin zona, dar recepționerul s-a uitat lung la mine cînd l-am Întrebat... O vreme tace iar și fumează. E foarte Îngrijorat, din ceea ce spune pot să-mi fac o idee, probabil că e normal. Îmi dau seama că e ceva mult mai mult, Îngrijorarea lui iese filtrată, dimensiunea ei e mult mai mare. Îl urmăresc cu coada ochiului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spune povestea cu CI-stul. Aș vrea să scot din mine acel episod stupid, care se depune undeva În sedimentele capului, se face din ce În ce mai mic, un putregai - un transplant nedorit, CĂCATUL. Îmi dau seama că nu e momentul, Îl urmăresc cum fumează tăcut, obosit și preocupat. Ce-ar Înțelege el din toată povestea? Fără toate detaliile, fără tensiunea sinistră, fără surpriza de a mă auzi strigat, fără... fără detalii pur și simplu? Ce-ar avea de zis? Apoi simt cum un sîmbure
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scris. Nu așa am vorbit? — Corect, zic, deși simt cum mi se strînge inima. Deci... te trec pe listă? Casetofonul țipă ceva antrenant din Simple Minds, poate Waterfront sau poate altceva. Citesc Întins În pat și mă gîndesc că aș fuma o țigară, dar n-am mai Încercat asta acasă de față cu maică-mea. Poate că e momentul, armata m-a transformat teribil. Mă trezesc că bagă capul pe ușă. — Vezi? Te duci la Sorin poimîine seară. Astă seară rămîi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
băieții din cartier. E frig (și ceață, un pic) și miroase a pește prăjit, a ceapă prăjită, a improvizații culinare nefericite, de la ferestrele blocurilor vine o lumină caldă, domestică. Băieții din cartier stau pe masa de piatră din mijloc și fumează, discută animat despre niște faze ca lumea, scuipă, comentează și fumează și scuipă și fac mișto. Fumăm și noi și facem mișto și scuipăm, iar Andi povestește și el niște faze. Eu le răspund că am venit În prima permisie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a pește prăjit, a ceapă prăjită, a improvizații culinare nefericite, de la ferestrele blocurilor vine o lumină caldă, domestică. Băieții din cartier stau pe masa de piatră din mijloc și fumează, discută animat despre niște faze ca lumea, scuipă, comentează și fumează și scuipă și fac mișto. Fumăm și noi și facem mișto și scuipăm, iar Andi povestește și el niște faze. Eu le răspund că am venit În prima permisie, sînt În armată, cînd mă Întreabă pe unde am fost În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a improvizații culinare nefericite, de la ferestrele blocurilor vine o lumină caldă, domestică. Băieții din cartier stau pe masa de piatră din mijloc și fumează, discută animat despre niște faze ca lumea, scuipă, comentează și fumează și scuipă și fac mișto. Fumăm și noi și facem mișto și scuipăm, iar Andi povestește și el niște faze. Eu le răspund că am venit În prima permisie, sînt În armată, cînd mă Întreabă pe unde am fost În ultima vreme - un fel de a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mine. În tren, Îl Întreb pe locotenent dacă e adevărat ce au povestit. Se jură că nu e prima dată, dar că ar fi de preferat să nu mai vorbim despre asta. Apoi Încep să dau ocol unui subiect spinos. Fumăm la geam, În picioare. Armata face agricultură, se duce pe șantier, chestii de genul ăsta. Îl urmăresc cu atenție și văd cum i se schimbă expresia. RÎde o dată, scurt, mai mult mîrÎie. — Nu-ți bate capul, n-ai de unde să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mă obișnuiesc, nu vrea decît restul de borcan de miere, pe care Îl mănîncă liniștit În patul lui, cu căciula trasă pe urechi, mormăind pe limba lui un cîntec. — Trebuie să facem ceva cu frigul ăsta, Îi zic lui Csabi. Fumăm În fața pavilionului. E ora 8, Întunericul e total. Cerul spuzit de stele se varsă fără opreliști peste cîmpul enorm. Imaginea stelelor dezgolite impudic Îmi aduce aminte de Hațeg. — Noi? Să facem noi? Ce? Mai bine povestește-mi ce-ai făcut
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și șase trenuri), așa că n-are ce face cu o permisie de trei zile. Astfel că e condamnat să mă asculte pe mine cum le Înfloresc. — Ehe, tinerețe coaie crețe, Îl aud spunînd, În timp ce ochii Îi pîlpîie visători. O vreme, fumăm tăcuți, privind stelele. Apoi Csabi spune: — Mi se pare mie sau puți a căcat? Mutarea iubite prinț, știi tu Pe 5 decembrie Îmi vine ordinul de mutare. Din senin. Primesc În baterie un telefon de la Comandament și un maior mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rezonabil. E 10 seara. Citind panoul cu Sosiri/Plecări, Înțeleg că Îmi voi petrece o oră aici. Starea fizică e bună. Se pare că mintea, În continuare, nu e cel mai bun prieten al meu. Mă așez pe o băncuță, fumez și Încerc să mă mențin integru. Însă capul Îmi vorbește fără Încetare, ca greierele Jiminy lui Pinocchio. Uită-te puțin la tine! Găsesc că e oarecum simbolic fapul că ești complet singur... neatent pînă și cu lucrurile astea esențiale, cum
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
meu, acru, și Îmi face semn să ieșim la o țigară În timp ce tipul care a venit să caște gura se dă mătăhălos la o parte să trecem pe culoarul strîmt dintre paturi. E un Întuneric umed și rece, stăm și fumăm și vorbim la locul de fumat. Veteranul din Craiova se numește Vali. Îmi dau seama că e un tip de treabă, dar mediul Îi cere să se poarte Într-un fel. Cum dracu’ v-ați adunat atîția craioveni aici? zice
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aeroport e, de asemenea, liniștitor. Raportul, nu se știe exact din ce motiv (poate din obișnuință?), e coafat, e o minciună. Pe 17 decembrie după-amiaza privim amurgul timpuriu ascunși de adierile de vînt tăios În dosul unei biute de pămînt. Fumăm, e un moment de liniște, o liniște grea, plină de neliniște. Pe sub ușile Închise din jurul nostru se strecoară o presimțire stranie. Toți părem preocupați de ceva, dar, dacă ne-ai Întreba care e motivul, am spune că nu ne frămîntă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care au fost Închise au Început să se deschidă, iar noi, ca niște gîngănii minuscule, primim În antene această informație. Presimțiri incredibile care ne tulbură mințile. Caporalul Cerbu iese fără chef din punctul de comandă, așa că ne lasă să mai fumăm o țigară. Ne spune că Tovarășul urmează să plece din țară În Iran și sîntem, așa cum se Întîmplă În astfel de cazuri, În consemn - un fel de stare de alertă care are un nume de personaj istoric ce dispare imediat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
drum spre locul de fumat din capătul culoarului, trecem demni printre diverși oameni care se uită la noi cu un soi de Îngrijorare și milă. Ai zice că venim de pe front, deși teama noastră e să nu ajungem pe vreunul. Fumăm și discuția merge de la sine În altă direcție. Moise chiar Își face planuri de Crăciun, o să scrie acasă să-i trimită... Ce? Confeti și șampanie și un coif de carton galben? Pentru că În anul de grație 1989 nu te aștepți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu o viteză care mă amețește. O să mai vină Într-una din zilele următoare, după ce face rost de carne - am reținut esențialul. Chiar dacă ar fi ceva de spus, mă Îndoiesc că mi-ar spune. Ca să mă ferească, În primul rînd. Fumăm În capătul coridorului, e seară și orașul pestriț de lumini pare o copie mult mai palidă a cerului pe care pîlpîie o mînă de stele. Latră foarte mulți cîini, asta e clar. Îi pasez un sandvici lui Moise, care mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că ceva se Întîmplă. Transmisiunea nu se mai reia, iar cei din studio par să-și fi dat demisa, pentru că pînă seara din difuzor răsună cîntece de pahar, șlagăre folclorice sau alte muzici Îngrozitor de enervante. Pe la 6 după-amiază ieșim să fumăm În capătul culoarului. Înserarea păstrează urmele unui crepuscul liniștit și rece - se vede prin fereastra mare, care ne arată În același timp și reflexia chipurilor noastre sobre, prelungi, palide și pline de echimoze și cusături (a mea). Pe culoarul animat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]