36,010 matches
-
de milă. După un timp sentimentele mi s-au mai diferențiat și au apărut gânduri noi. Dintr-odată, umbrele care mă atacaseră au Început să vorbească În rusă și blondul care coborâse scările când l-am vizitat pe Karp la fundație s-a transformat În crăcănatul de Boris. Când a apărut și inspectorul Wickert, cu o insignă sovietică pe guler și o mustață stufoasă, chiar deasupra splendidei sale danturi, m-am simțit obligat să Închid geamul, deși, În câteva minute, temperatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am Îndepărtat pedalând, roata din spate zdrăngănind cu furie pe piatra cubică. Persoana pe care-o văzusem lângă d-l Stegemann chiar Înainte să dau colțul, nu era nimeni altul decât tipul pe care-l recunoscusem În cinematograf: tânărul de la Fundația pentru Cercetări Sexologice, cel cu tenul urât și părul galben-pai. Capitolul doisprezece A doua zi dimineața am Încercat să strecor chiria pe trei luni sub ușa d-nei Britz, dar niște cârpe blocau teancul subțire. Preț de o clipă confuză, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din răsputeri să-și acopere organele genitale. Pe umărul unui coleg, ocupat să smulgă din tavan o nebunie de ghemotoc format din cabluri electrice, o sirenă se unduia sfioasă, dar foarte conștientă. Spectacolul acesta Îmi aducea aminte de tatuajele de la Fundația pentru Cercetări Sexologice, la care ne-am uitat cu Dora. Karp susținea că acestea erau caracteristice mai ales marinarilor sau criminalilor, dar uneori și oamenilor cu un statut social privilegiat. Arătându-ne un afiș cu șase cazuri ordonate În trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu Dora. Karp susținea că acestea erau caracteristice mai ales marinarilor sau criminalilor, dar uneori și oamenilor cu un statut social privilegiat. Arătându-ne un afiș cu șase cazuri ordonate În trei rânduri, toate adunate din cercul de cunoștințe ale Fundației, prietenul Dorei ne povesti că el Însuși Își scrisese cândva dizertația despre tatuaje, dintr-o perspectivă „socio-biologică“. În aceasta, Karp susținea că nu execuția tatuajului, ci modelul ales era cel care trăda clasa socială la care aparținea persoana respectivă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
susținut pelvisul bărbatului. Cealaltă imagine arăta un abdomen tatuat cu o inscripție alambicată, gotică: „Nur für Damen“. Se pare că doctorul Karp se Întâlnise cu acești oameni În timpul muncii pe teren În Germania și În străinătate. Mulți dintre ei vizitaseră Fundația; unii deveniseră chiar pacienți. Dar ne lăsase pe noi să hotărâm care din persoanele de pe afiș provenea din clasa superioară, și care din clasa inferioară. Imaginile cele mai fascinante erau cele din rândul de mijloc, care, după cum am dedus, prezentau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sută. Mahmur cum eram, mă simțeam atât de lent Încât am fost nevoit să invoc licențe poetice ca să-mi amintesc ce spunea. Da, Karp e omul cu care va trebui să vorbesc. De asemenea, trebuia să aflu În ce măsură era implicată fundația În sesiunile private ale lui Stegemann. Cine era, de pildă, tânărul blond și acneic? Intrând În hala pieței, am văzut că negoțul de dimineață era pe terminate. Într-un colț, două femei adunau fructe stricate În șorțurile lor largi. Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
măr, l-am vârât În buzunar. — Karp, doctor Karp... I-a luat o veșnicie să-și dea seama despre cine vorbeam. A, doctor Karp! exclamă. Nu mai lucrează la noi. Îmi pare rău să vă zic. Da, a plecat de la fundație. Desigur. Doctorul Röser i-a rugat pe vizitatori să-l contacteze pe el. Încruntându-se, se uită atent la semnătura mea. — Va trebui să vă rog să scrieți mai citeț, domnule. Nu mai lucrează aici? A plecat de la fundație? Deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de la fundație. Desigur. Doctorul Röser i-a rugat pe vizitatori să-l contacteze pe el. Încruntându-se, se uită atent la semnătura mea. — Va trebui să vă rog să scrieți mai citeț, domnule. Nu mai lucrează aici? A plecat de la fundație? Deja regretam că am venit. — Aveți idee unde-l pot găsi - pe doctorul Karp, adică? Femeia Îmi răspunse ca o fetiță. — Doctorul Röser vă va spune. În sala de lectură. Da, desigur. Notându-și ceva, probabil pentru a Înregistra numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ceva. Din obișnuință, absolut inutil Într-o zi Însorită ca aceasta, m-am Întins după brățara de alamă conectată la lampa de citit cu abajur verde și am aprins lumina. Karp nu-mi spusese nimic despre o eventuală plecare de la fundație. Desigur, era decizia sa, dacă dorea să-și dea demisia. Dar nu era ciudat că plecase imediat după vizita mea? Îl speriasem cumva cu ceva ce i-am spus? Sau poate că el era cel care nu-mi spusese tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cea a bărbatului pe care l-am auzit În Întuneric, la Apollo. Dar nu cumva imaginația, conectată atât de aiurea, Îmi juca feste? Nu putea fi fostul coleg al lui Froehlich, Horst Hauptstein, sau da? Ce să caute el la fundație? Nu-l concediase Cancelarul Sănătății, atunci când l-a prins că Își falsificase diploma de doctorat. Dar ce avea de gând Röser? Ce era cu „exaltarea“? și cine era tipul cu părul blond-pai? M-am Întors acasă agitat. Aveam Întrebări multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scoate vreo vorbă, Else mă rugă să Împing căruciorul mai departe. Continuând fără prea mult entuziasm, mi-a explicat că Îl Întâlnise pe Hauptstein imediat după ce Stegemann a angajat-o. Făcea parte dintr-o echipă de filmări, finanțată de o fundație științifico-umanitară, și se Întreba dacă fiul ei ar fi interesat să participe la așa ceva. Specialistul Îl văzuse pe Otto cum Își ajută mama dezabilitată și, deși băiatul era doar un adolescent, a văzut că promite din punct de vedere atletic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a descris - „subțire ca un pai, cu barbișon, ținută militară“ - am Înlemnit pentru a doua oară curmându-mi pașii sau mai bine zis, curmând Înaintarea căruciorului, În mijlocul primei curți. Else Oloaga tocmai mi l-a descris pe vizitatorul de la biblioteca Fundației. Așadar, fusese chiar Hauptstein cel care a vorbit cu Osram Röser. — Ce voiai de la el? Mi-am zis să abordez problema cu delicatețe. — Nu eu. Otto. Despăgubiri. Ce altceva? Se pare că Else intrase cu scaunul cu rotile În biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
simțea jenată, colega mea nu-mi dădu mâna la o parte. În schimb, se aplecă Înainte cu un fel de tandrețe melancolică, ridurile Întinzându-i-se pe la colțul ochilor. — Lui Else Îi pare rău. Else nu știa. Pe cutie scria „Fundația pentru Cercetări Sexologice“. Else a vrut să dea la prietena lui Sascha. Dar imposibil pentru că pașii pe scară. Else: „Vine Sascha. “ Prietena: „Cândva era Anton. “ Else: „Lakritz? În cazul ăsta, nu vreau să aud“. — Și ce-ai făcut? — Else? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Și Dora a zis ceva despre documentar? Am apucat-o pe Else de mâini. Te rog, Încearcă să-ți amintești. E important. Dându-mi mâinile la o parte, colega mea răspunse c-o voce temperată: — Primul răspuns: la doctorul de la Fundație. Al doilea: nu. Arătând spre fostul atelier, adăugă: Și acum: Otto așteaptă cu cină. Persoana căreia Otto i-a dat filmul nu putea fi altcineva decât Karp. Dacă materialul conținea scene din Prometeu dezlănțuit, atunci, involuntar, acesta primise dovezi despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dovezi despre ce făcea Hauptstein. Având În vedere sesiunile private ale lui Stegemann, la care am asistat duminica trecută, prietenul Dorei Începuse să-și facă griji. Acum nu mi se mai părea deloc surprinzător că și-a dat demisia de la Fundație fără să anunțe. Era posibil ca filmul să conțină dovezi incriminatoare? Apropiindu-ne de atelierul dezafectat, am șoptit În urechea Elsei: Dora chiar n-a mai zis nimic? Deși colega mea a dat din cap, am insistat. I-am explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
œillet violet. Asta faci. Și acum, te rog, gândește-te la ce-ai făcut chiar acum. Probabil că păream nedumerit, pentru că s-a grăbit să-mi explice că se referea la un sonet citat de Karp În timpul vizitei noastre la fundație. — I-am spus francezului că poate să se ajute, În timp ce meditează la modelul imprimat. Personal, mă săturasem și nu m-am mai Întors vreo jumătate de oră. Până atunci, vroiam să termine cu reflecțiile. Și să-mi mulțumească, În stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mod constant, reprezintă cea mai sigură metodă de a stabili „aspectul referitor la sex“ al unui individ. Răspunsurile primite, deseori lungi și elaborate, sunt adunate conform unor principii statistice și au constituit baza multor studii de caz. Păstrat În arhivele fundației, materialul orginal este tratat cu cea mai mare confidențialitate. Doar oameni de știință consacrați au dreptul de a consulta sutele de chestionare completate de-a lungul anilor - de către persoane aparținând nobilimii, clerului, armatei, dar și clasei mijlocii, proletariatului și cercurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
m-a convins cândva să le păstrez. O bucată de chihlimbar plină de praf, cu un țânțar pe dinăutru? Un articol Îngălbenit din Tageblatt, despre Cancelarul Sănătății, cu o fotografie a echipei și a pacienților, pozând cu mândrie pe scările fundației? Patru, nu, cinci cărți poștale nefolosite din sudul Franței? Numai gunoaie fără rost. Bine măcar că Diels părea să fi tras aceeași concluzie. Ridică privirea și observând că celălalt se pregătea să intre În bucătărie, ridică tonul: — Nici o șansă, Pieplack. Bucătăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de a-mi sufleca mânecile când un balon argintiu veni spre mine zburând prin aer. Forma sa ovală și sfoara șerpuindă mi-au amintit de desenele acelea sub formă de lalea, pe care le-am contemplat cu Dora la muzeul Fundației. Un băiat alerga după balon, cu mâinile Întinse și gura căscată, și după el, o femeie. Apucând sfoara, i-am returnat băiețelului balonul. — Cum spui? Maică-se se oprise mai departe, cu soarele În spate. Se uită mai Întâi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că eu eram principalul ei suspect. Apoi am menționat felul În care a dispărut Karp, ceea ce, având În vedere situația, mi s-a părut neașteptat și regretabil În același timp; i-am povestit de Întâlnirea la care fusesem martor la Fundație și despre care nu prea știam ce să cred; și că Else Oloaga Îmi spusese de fiul său care a fost implicat În filmarea unui documentar regizat de fostul coleg al lui Froehlich. De fapt, i-am povestit aproape tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ce-am cercetat irisul, mi-am dat seama la ce se referea Dora. Dacă nu mă Înșelasem, poza era o bucată mărită a fotografiei care ilustra articolul pe care-l citisem În dimineața În care m-a dus să vizitez Fundația. Nu era cumva un portret de grup, m-am Întrebat, fotografiat pe scările care duc la Fundație, chiar În ziua inaugurării? Dora dădu din cap. Ar trebui să știi. Doar ți-am dat ziarul cu originalul, nu mai știi? Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
poza era o bucată mărită a fotografiei care ilustra articolul pe care-l citisem În dimineața În care m-a dus să vizitez Fundația. Nu era cumva un portret de grup, m-am Întrebat, fotografiat pe scările care duc la Fundație, chiar În ziua inaugurării? Dora dădu din cap. Ar trebui să știi. Doar ți-am dat ziarul cu originalul, nu mai știi? Mi-am amintit că În spatele oamenilor aliniați, Înscriși Într-un arc de forma unei sprâncene, era să distingem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
două echipe de fotbal diferite: FC Dragostea și Unirea Durerea. Politicoasă, Dora mă informase că diferențele dintre astfel de afiliații nu prea depindeau de culoarea hainelor purtate. Acum că studiam poza mărită, am observat o aură cenușie care Învăluia șeful Fundației, care stând așa lângă partenerul său, părea a se scălda În gloria momentului. Totuși, ceilalți oameni din portret fuseseră eliminați - sau mai degrabă: puteam să deslușesc Încă un braț și jumătate de față În zona ștearsă care Înconjura centrul atenției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
repezit, după părerea mea, că ar fi timpul să iau problema sexuală „În serios“. Apoi, luând poziția unui gangster care se strâmbă, Îmi pusese ziarul În mâini și mi-a propus s-o vizităm pe prietenul ei care lucra la Fundație. Acum, după un an Își stinse țigara pe marginea scrumierei, afirmând calm că nu ne dăm seama mereu de ceea ce vedem. Și fiindcă asta suna ca o propoziție promițătoare, am așteptat-o să continue. Dar Dora Îmi ceruse În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi doar persoana de aici, din dreapta - oricine ar fi el. M-am Întrebat dacă conta cine era domnul Dreapta. — Poate da, poate nu, răspunse Dora, amintindu-mi de ce-mi spusese Karp despre interesele variate ale oamenilor care lucrau pentru fundație. Cu siguranță că era un subiect fascinant, am aprobat-o, nu prea convins. Și totuși, nu aveam lucruri mai importante de discutat? Împăturind ziarul, Dora mă privi distant. — Cum ar fi...? — Păi, nu vezi? Mi-am dat seama că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]