4,465 matches
-
acea schimbare. Avusese o senzație de puritate și de Încredere În viitor pe care credea că o uitase. Ieșise În curte să bea o cafea neagră și tare, iar aerul proaspăt al zorilor o Înfiorase. Se Îmbrăcase Îngrijit, cu o fustă, acum Îi părea rău, și cu o bluză cumva potrivită la cu loare. Se uitase În oglindă și o clipă Îi trecuse prin minte să se machieze, dar rujul găsit În fundul unui sertar era atât de vechi și de neglijat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
când treceau: Ameri-ka, ușchiți-vă de la noi! Chestii de-astea. Bill i a cerut să-nchidă fereastra, și așa a și făcut. Nu-i era frică. Iar acum se afla În mașina asta, Închisă ca Într-o cușcă, cu o fustă pe ea, așezată lângă un bărbat care, drept apărare, n-avea decât un biet revolver. Nu-și dădea seama când sau cum viața ei se schimbase atât de mult Încât să se simtă În siguranță lângă un om care ține
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
seama ce se Întâmplă. Nu-i mai simt pulsul, Mick. Nu-l mai simt și gata! Era mulțumită că lumina se Împuținase, era conștientă că are o Înfățișare tristă, obosită, și nu dorea să fie văzută așa. A tras de fustă să și-o Îndrepte, ar fi dorit să fi fost mai lungă, să-i ajungă până la glezne, ca o rochie musulmană austeră. — știi ce? Tu ar trebui să faci ce fac eu, iar eu ce faci tu. Tu ești bună
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
afla, alături de butoiul cu heringi în saramură, un rezervor de petrol cu robinet, de înălțimea unui om, cu un miros care a rezistat în timp. Și mi-au rămas întipărite în minteaparițiile mătușii Ana scoțând cu o singură mișcare de sub fustele sub care o ascunsese și aruncând pe tejghea marfa adusă pentru schimb, o gâscă jumulită: „Cre’ că are f’o zece funți...“ Astfel, îmi devenise familiar și felul de a vorbi al kașubilor. Ori de câte ori reușeau să-și înghită mormăiala lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
violent, cealaltă foame. Și asta zi de zi. Tot mereu eram jenat și stăpânit de teamă că chestia aia țeapănă ar putea fi observată, simțită ca necuviincios-stânjenitoare, mai mult chiar, certată în gura mare ca supărătoare. Dar nici un călător în fustă și bluză de care am stat prea aproape nu s-a indignat. Nici unui controlor nu i s-au șoptit în ureche reclamații cu privire la mine. Numai posesorul mitocanului răsculat era conștient de revolta din pantaloni și totodată de propria sa neputință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sporit de tutun: prima mea iubire - dacă fac abstracție de închipuirile amoroase ale elevului - se sfârșise iremediabil. Ea, Annerose, urma ca și mine sculptura. Cu ochii ei cenușii sau albaștri, pentru mine era frumoasă și atunci știam și de ce. În fuste care fluturau pe ea, pleca și venea de la Stuttgart, unde fusese eleva sculptorului Baum. S-a întâmplat în martie sau la începutul lui aprilie, în orice caz într-un anotimp care mai mult simula decât anunța primăvara, dar care invita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în care un tânăr cu o căciulă ca un balon fuge, când încolo, când încoace, tremură de frică, e urmărit, la distanță de un salt, de doi polițiști și până la urmă își caută refugiul și e lăsat să intre sub fustele unei balerine în costum de țărancă, iar aceea ai fi putut să fii tu, până când pericolul a trecut, după care se ajunge la acel pas de deux care încheie totul: comic-vulgar, departe de orice rigoare clasică. Această schiță, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de mărci. Totodată, mi-a fost plătit primul meu zbor: până la Stuttgart și înapoi pentru decernarea premiului. Astfel favorizat, mi-am cumpărat de la Peek & Cloppenburg, direct de pe umeraș, un palton de iarnă. Restul banilor din premiu au ajuns pentru o fustă de mohair gri-asfalt, pe care Ana și cu mine am cumpărat-o de la Horn, cel mai elegant magazin de pe Kurfürstendamm, cu atâta firesc de parcă am fi știut că de acum înainte nu o să ne mai meargă prost. Această fustă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o fustă de mohair gri-asfalt, pe care Ana și cu mine am cumpărat-o de la Horn, cel mai elegant magazin de pe Kurfürstendamm, cu atâta firesc de parcă am fi știut că de acum înainte nu o să ne mai meargă prost. Această fustă era dintr-un material pe care încă îl mai pot pipăi și avea o croială și o lungime pe care încă mi le mai pot închipui: atât de frumos se mișca Anna în beneficiul adus de poeziile mele. Și astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce se află jos, ce se află sus, ce este aproape nou, ce anume e purtat și vorbește în șoaptă, așa, pentru sine. Șifonierul nostru era un dulap îngust, cumpărat de la un negustor de vechituri, în care acum era atârnată fusta de mohair a Annei. Deschis, el povestea despre „bile albe, care dorm în buzunare“ și visează molii și despre „gura-leului și alte flori care prezintă pericol de incendiu“, despre „toamna care se transformă în rochie...“ Și astfel a devenit realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fost odată un sculptor căruia, pe lângă altele și ocazional, îi veneau în minte poezii, printre care se număra și Șifonier deschis. Atunci când, pentru o altă poezie, a primit un premiu mai mic, el a cumpărat îndată pentru iubita lui o fustă și pentru el un palton. De acum încolo credea că este poet. Și iată cum a continuat basmul: Poetul, care pe lângă asta era și sculptor și plămădea găini, păsări, pești, precum și alte dihănii, a dat curs, cu poeziile în geantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu cumva ar fi să mint... Și atunci când, în luna octombrie a aceluiași an, am călătorit de la Paris prin München până în cine știe ce cătun bavarez ori suab pe nume Großholzleute, pentru ca acolo să-i citesc Grupului 47 adunat în păr capitolele Fusta largă și Fortuna Nord, autorului unui roman aproape terminat i-a fost acordat premiul grupului: patru mii cinci sute de mărci s-au adunat, donați spontan de către editori, primii mei bani adevărați, care m-au ajutat să dactilografiez încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ceară. . . Era, în fine, o pânză mare pe care Mini o avea dragă. O femeie cu rochie de satin albă și cu o pană fabuloasă la pălăria neagră, având alături o ciută strânsă grațios și sperios în faldurile adinei ale fustei mătăsoase. ... Și mai erau azi, într-un colț, un domn și o doamnă drept orice vizitatori. . . O pereche după toate aparențele. . . și când Mini se uită mai bine. . . o pereche deloc banală: Doru Hallipa și doamna Eliza. Cu fața spre
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
că tu ești muiere. Dă mine poate să spărie. — Ce faci tu, puradelo, aici?se apropie Rusalda de Teofana, care de-abia acum realizează că nu este singură pe acel drum lung pentru ea. Când o vede pe țigancă în fusta-i largă, colorată, cu galbeni în cozi, legată cu basma înflorată așa cum obișnuiesc ele, a început să plângă, nu de teamă, că mai văzuse țigănci și pe la ea la poartă care veniseră să cerșească, ci de inimă rea. —Aoleo! Dă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
negru și pielea maronie. Pentru părul ei frumos, țigăncilor le plăcea s-o împletească ăe Prințesa. O împletea când Izaura, când Rusalda, când dedi. Îi puneau și bănuți de aur în cozi cum își puneau și ele. Se îmbrăcau în fuste largi, lugi și colorate și bluze cu mâneci largi. Acesta era portul lor nelipsind ilicul, un fel de vestă. În alte zile purtau și haine primite de la oameni, dar la sărbători nu. Bărbații îmbrăcau pantaloni negri, largi, cămăși albe sau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dintr-o cămasă d-a lui, un fir dintr-un ciorap, orice. — Când femeia a venit cu semnul, Dedi s-a așezat jos pe un mladăr de fân, mamei i-a dat un scăunel mic, a scos ghiocul din buzunarul fustei,a așezat peste el bucățica din cămașa băiatului, a făcut cruce peste ghioc, a pus-o și pe mamă să facă la fel și i-a zis. — Cât îți ghicesc, să te gândești numai la băiat, în nicio altă parte
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
că trebuie să le legi, o ajută Rusalda și Dedi. Se mai vede ceva, Prințăso?se uită ea spre părțile rușinoase ale corpului. Nu se mai vede nimic. De ce să-ți fie rușine. Hai dezbracă-te și tu. Într-adevăr fusta din crengi și frunze îi acoperea bine corpul Izaurei. — Hai, Prințăso, o îndeamnă Rusalda și Dedi, că doar nu ț-o fi rușâne dă noi, Doamne păzăște! Mai cu rișine, mai fără rușine, se dezbracă și Prințesa și țigăncile o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
până ne împrietenim. Va fi greu să învăț? Ce dacă va fi greu că voi avea uniformă frumoasă și fundițe în păr cum am văzut la fetele de școală. Cucoana mă va îmbrăca frumos, dar numi va părea rău după fustele de țigancă? Tocmai acum să renunț la fusta cu maci roșii care-mi place atât de mult? Renunț, ca să nu-mi mai spună „cioară”, „pirandă”, dar-ar boala-n ei de copii nașparlii. Le-arăt eu lor când voi învăța
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Ce dacă va fi greu că voi avea uniformă frumoasă și fundițe în păr cum am văzut la fetele de școală. Cucoana mă va îmbrăca frumos, dar numi va părea rău după fustele de țigancă? Tocmai acum să renunț la fusta cu maci roșii care-mi place atât de mult? Renunț, ca să nu-mi mai spună „cioară”, „pirandă”, dar-ar boala-n ei de copii nașparlii. Le-arăt eu lor când voi învăța și o s-ajung o mare doamnă. Dar ce
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
deși i se muiase inima de părere de rău. Prințesa s-a autoîncurajat și ea gândindu-se că va ajunge o doamnă ca să le arate „nașparliilor” ălora care o luau în derâdere cine este, și-a șters lacrimile cu poala fustei largi de țigancă la care în curând va trebui să renunțe, și cât de dragi îi erau aceste fuste! — Ia du-te, fă Rusaldo și fă-ne ceva de-ale gurii că mă roade pe la lingurea. Pă voi nu? — Of
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ajunge o doamnă ca să le arate „nașparliilor” ălora care o luau în derâdere cine este, și-a șters lacrimile cu poala fustei largi de țigancă la care în curând va trebui să renunțe, și cât de dragi îi erau aceste fuste! — Ia du-te, fă Rusaldo și fă-ne ceva de-ale gurii că mă roade pe la lingurea. Pă voi nu? — Of! Of! Mă duc, se scoală Rusalda alene și cu durere în suflet îndreptându-se spre cort. Copiii care trec
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pentru plecarea Prințesei din șatră și din viața lor, toți s-au trezit cu nopatea-n cap. Rusalda și Dedi au spălat-o pe Prințesa cu un săpun cumpărat anume de la prăvălie, din cap până în picioare, i-au dat hainele curate, fusta cu maci roșii. Era atât de frumușică îmbrăcată curat și pieptănată frumos. — Acum chiar ești ca o prințăsă, au admirat-o toți. Dedi a venit cu salba de galbeni pe care i-o dăruise la venirea în șatră și pe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
la învățătură, Prințesa se remarcă și la celelalte activități, mai ales când ajunsese la liceul de muzică. Făcea parte din corul școlii, din echipa de dansuri. Îi plăcea să joace rolul de țigancă și căuta asemenea prilejuri. Se îmbrăca în fusta ei de țigancă cu maci roșii, pe care Zina a mai lungit-o, că Prințesa crescuse, își împletea părul galben ca spicul de grâu copt cu bănuți și panglici roșii așa cum plecase cu câțiva ani în urmă din șatră, își
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ceva! A urmat cântecul țigănesc, în limba țigănească, însoțindu-l de gesturile adecvate. Părea acum o adevărată țigancă doar că-i lipsea acel instrument în formă de sită pe care țigăncile îl bat cu palmele pentru a da ritm cântecului, fusta largă și șalul lor. Ei n-o văzuseră când jucase rolul de țigancă pe scenă de câteva ori, așa că nu bănuiau c-ar avea o asemenea costumație potrivită cântecului țigănesc. Au rămas totuși uluiți de frumusețea cântecului plin de nerv
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
țâgani, dar nă știm locul. — Tocmai că nu-l știți. Haideți cu mine să v-arăt, se oferă unul din cei de la casă spunânduși în gând: „De unde mai apărură și baragladinile ăștia. Nu puteau să stea dracu’ acasă?” Fluturându-și fustele lungi printre cărări, printre scaune, Izaura și Rusalda abia se țineau după ghid stârnind curiozitatea spectatorilor așezatți pe locurile lor. Le urmau Ismail, Păun, Rozmarin și Nectar, soțul Izaurei, că Dedi murise. Erau pentru prima dată într- o sală de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]