5,094 matches
-
de Cluj, s-a gândit că nu ar fi rău să ia trenul și să vină până la mine. Așa a făcut. A coborât În gară, a mers... și, la un moment dat, a Întâlnit un cetățean Îmbrăcat În haine de gardian, care venea cu bicicleta. L-a oprit și l-a Întrebat pe unde poate să ajungă. Ăsta a zis: „Păi, ce cauți acolo?”. „Păi am un frate acolo.” „Ce este, ofițer?” „Nu, e deținut.” „Și dumneata vrei să...” „Da!” „Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
m-a Întrebat un alt caraliu ce mi s-a Întâmplat. M-am uitat la el și i-am zis și lui ceva de genul: „Nemernicule, mă Întrebi ce s-a Întâmplat... de parcă n-ai ști ce faceți?”. În celulă, gardienii intrau de două ori pe zi, dimineața, când se preda schimbul și se făceau verificările, și seara, când se preda schimbul și se făceau verificările. Intra ofițerul de serviciu, În general Istrate, un ofițer de serviciu, un caraliu, doi. Controlau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acolo, până ne-au Îmbarcat și ne-au dus la Strâmba, o altă colonie din Balta Brăilei. Acolo a fost, poate, cea mai bună colonie din câte am cunoscut, comparate și din punctul de vedere al hranei și al comportamentului gardienilor și a comandantului, că, până la urmă, de el depindea. Chiar am avut câteva zile când am lucrat singur, cu soldați după mine, pe o semănătoare de porumb. Și plecam cu doi soldați, Întâlneam tractoristul și ne apucam de muncă..., dar
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
scotea la număr să vadă dacă suntem 3 000. Nu ieșea numărătoarea, ne culca cu burta pe pământ, ne Îngheța zeghea pe pământ, ca să iasă numărul... Când ieșeam pe poartă trebuia să ieșim 50, dacă ieșeam 49, ne Întorceau Înapoi. Gardienii nu știau să numere decât câte 50-50. Odată, ne-au scos să turnăm un cub de beton de un metru la o ciupercă pe faleză, ca să nu se Înroșească fiicele lui Gheorghiu-Dej, Lica Gheorghiu sau cine a fost... Și ca să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
beton de un metru la o ciupercă pe faleză, ca să nu se Înroșească fiicele lui Gheorghiu-Dej, Lica Gheorghiu sau cine a fost... Și ca să nu scot tot detașamentul de 50 de inși, am ieșit patru inși. Și a spus un gardian: „Luați cinci oameni!”. „Dar suntem patru.” Și ne-a culcat Între porți, pe zeghe... Și ne cerea ca noi să aducem cinci, pentru că a ieșit o coloană de 30 de milițieni. Altădată, era 25 decembrie, ploua, ningea și noi turnam
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
decembrie, ploua, ningea și noi turnam umbrelele la Cazinou, la hoteluri, și greșise un muncitor, că n-a băgat cimentul, și am returnat. Săracu’ dormise cu lada de ciment... Și, Într-una din zile, pe faleză erau niște ciulini și gardienii trăgeau cu mitraliera. Au crezut că, din 25 de deținuți, a evadat cineva. Eu eram brigadier, fiind constructor, și Îmi alegeam meseriașii. Ne-am culcat jos și am spus: „Domnule, nu lipsește nici unul! Domnule, dacă mă duc să-l văd
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Într-un cap... Era o viață severă, În primul rând. Era un program de dimineață până seara. Deșteptarea era la 5 și stingerea la 9. Dar lumina, becul, niciodată nu se stingea. Erau ușile de fier cu vizetă, te urmărea gardianul, să asculte, să vadă ce faci. N-aveai voie să stai decât pe marginea paturilor. Toți, și ăia de sus, și ăia de mijloc. Să vorbești aveai voie, dar Încet și să nu faci scandal. Nu aveai voie să umbli
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
săracii bătrânii, că noi fugeam În față sau printre, și ăștia dădeau... Sau cel mai bine scăpai dacă te băgai În major, că el nu putea să dea... Și Întotdeauna când te vedea te lăsa dracu’... Vă mai amintiți numele gardienilor care administrau bătăi? Da, da. Care dădeau bătăi aiurea era căpitanul și apoi maiorul ăsta, Ștefan, și mai era unu’... Cum Dumnezeu Îi spunea? Un plutonier care era feroce. Aaa, și era un plutonier-major, Iamandi, un țigan. Ăsta era renumit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În Jilava, că el executa condamnările la moarte. Da, dar el era gomos, un țigan bine instruit, făcea pe civilizatu’... Dacă nu am fi știut noi ce ocupație de seamă are, l-aș fi tratat că e intelectualul Jilavei dintre gardieni... Era foarte sobru, nu te pălmuia, nu te bătea, vorbea numai de la distanță, și așa tăios. Dar nu se cobora... decât un glonț În cap să-ți tragă, altceva nu... Dar era altul, un plutonier-major rău, negricios la față, dar
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
permiteau și mai și glumeau cu majorii, dar erau importanți că făceau norma... Dar ăștia erau cei mai șmecheri care-i fura, bineînțeles! Și majoritatea brigadierilor erau foști ofițeri În armată, care aveau șmecheria aia cazonă, care se asorta la gardieni, că șmecheriile de bulevard nu țineau la gardieni, că oricum nu le Înțelegeau... Da’ șmecheriile ălea cazone mergeau... Alimentația era diferită decât cea din Închisoare? Era mai bună decât În Închisoare. În ce consta? Era dimineața un fel de cafea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
erau importanți că făceau norma... Dar ăștia erau cei mai șmecheri care-i fura, bineînțeles! Și majoritatea brigadierilor erau foști ofițeri În armată, care aveau șmecheria aia cazonă, care se asorta la gardieni, că șmecheriile de bulevard nu țineau la gardieni, că oricum nu le Înțelegeau... Da’ șmecheriile ălea cazone mergeau... Alimentația era diferită decât cea din Închisoare? Era mai bună decât În Închisoare. În ce consta? Era dimineața un fel de cafea cu pâine și cu o bucățică de marmeladă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
felul doi. Nu, mâncarea nu era proastă. Erau și luni În care era proastă, adică când ne terorizau ei, tot așa, pân ’60... Cum adică vă terorizau? În primul rând ne opreau la poartă, pentru diferite motive, și ne băteau gardienii de acolo, de la Grădina. Și mâncarea era foarte proastă. Vara era mâncarea mai bună, indiferent de teroare, de regimul care se mai Înăsprea sau se mai Îndulcea. Atunci bucătarii primeau legume mai multe, nu știu ce, și făceau o mâncare cât de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Înăsprea sau se mai Îndulcea. Atunci bucătarii primeau legume mai multe, nu știu ce, și făceau o mâncare cât de cât mai multă și mai bună. Că bucătarii erau ai noștri, dar erau controlați de majori... Dumneavoastră ați avut incidente directe cu gardienii? Cum să nu!? Am avut destule incidente, că noi ăștia mai tineri ne mai căutam de draci... Ce se Întâmplă? Odată, la poartă a intrat un sergent-major care nu era un băiat rău..., cum dracu’..., cum Dumnezeu Îl chema? Era un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
așa, glonț, subțirel și mititel. Și avea și așa un dialect moldovenesc (Îl imită pe sergent - n.n.). Și eu cu un prieten din „lotul Matei Basarab”, Vlad Dinu, ne-am apucat și am Început să schelălăim, la fel cum făcea gardianul, și nu știu cum și-a aruncat ăsta ochiul. Băi, și ne-a văzut cum răcneam și noi, cum Îl imitam. Și ne-a băgat pe amândoi la izolare șapte zile. Da’ n-a fost teribilă treaba, că, În primul rând, ne
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
colindu’. Și s-o dus și la ăia cu reeducarea să colinde. Și o fost un mare scandal că s-a dus să-i colinde și pe ei... Și dacă nu acceptai reeducarea te izola, te băga Dumitrescu la izolare. Gardienii erau foarte cumsecade, era moș Dumitrache..., te distrai cu el, pur și simplu. Era cam agramat moș Dumitrache, nu-i așa? Moș Dumitrache? Păi, era țăran de acolo, din Târgșor. Când am fost acolo, toți au mers la el la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
el, pur și simplu. Era cam agramat moș Dumitrache, nu-i așa? Moș Dumitrache? Păi, era țăran de acolo, din Târgșor. Când am fost acolo, toți au mers la el la cimitir și i-au aprins o lumânare și la gardianul-șef. Când era de Anul Nou nici nu ne număra, ne scotea așa... Erau oameni vechi acolo... După ce s-o schimbat no..., o fost altfel și la izolare. S-au făcut la un moment dat două piese de teatru de către
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o Închisoare mai veche, la suprafață, dar acolo am fost În trecere, n-am stat decât vreo săptămână și ceva. Dar, totuși, era bătăia și foamea... Se făceau că uită să dea de mâncare... Prostii d-ale acestor nenorociți de gardieni și directori de penitenciare... Dar asta era regizat de undeva de sus... Pur și simplu să distrugi niște tineri, al căror singur păcat a fost că au avut o discuție. N-o avut armă, n-o avut nimica... Și să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
jur-Împrejur... Era acolo un teren de volei și un bazin de apă circular, cu un diametru de vreo opt-zece metri, cu apă până la brâu. Atmosfera printre elevi cum era? Atmosfera a fost schimbată, pentru că eram păziți practic de un singur gardian: moș Dumitrache. Se primeau pachete... Am avut voie În fiecare lună la un pachet de trei kilograme... La Început a fost de cinci kilograme, da’ l-au redus la trei kilograme... La cei mai mulți venea de-acasă pachet, dar au fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
n-a durat decât vreo lună, două, că dup-aia și directorul o fost schimbat, pentru că l-au mirosit, și informația asta n-o plecat de la reeducați sau de la deținuții de-acolo, de la elevi, ci o plecat de la careva dintre gardieni... Eu doar bănuiesc, nu știu sigur să zic... Ați putea să-i faceți un portret lui moș Dumitrache? Dumitrache, care s-o ocupat cu noi, era un bătrân cu o mustață de parcă era Stalin la Înfățișare... După revoluție, prima dată
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
A fost Înmormântat acolo și i s-a adus de către grupul de colegi, de elevi din care-o făcut parte o coroană și nu s-o găsit locul În care era. Și-atuncea i-am dus-o cui? Lui Dumitrache... Gardianul Dumitrache, care era Înmormântat În cimitir acolo, era mort, era bătrân deja și atunci... În curte stăteați toți Împreună sau pe zone geografice? În tot timpul zilei eram În curte. Ce făceai În curte? Fie că Îți mai căutai o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care erau generali din Securitate și stătea de vorbă cu unii, cu alții. Nu s-a luat o dată o măsură dură sau ceva. Dar el venea și Își găsea câte-o treabă sau câte un moment ca să reclame fie la gardian, fie la director. Și nici directorul nu i-a dat importanță... Pur și simplu nu i-a dat importanță și crăpa de necaz... Nu știu, n-o avut probabil posibilitatea să aibă discuții și cu alții, mai mari decât directorul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cum s-au comportat... Să vă redau o scenă: camionul avea prelată, deschisă numa’-n spate, pe unde se urca. Aruncai ranița sau ce-ai avut, te-ai cățărat și te-ai urcat În camion. Dar În timp ce făceai asta, doi gardieni cu ciomege În mână Îi loveau pe toți: „Dă-i drumul În spate! Dă-i drumul În spate!”. Adică să Încarce cât mai mulți. Unul dintre sigheteni, Costică Radu, când o urcat În camion, ia o botă din asta zdravănă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
alea de le-am visat eu În toamnă. Și, când a fost arestat și Rusu, ne-au dus acolo pe toți. În celule eram vecini, că i-am auzit vocea băiatului lu’ unchiu, și când am observat că nu vede gardianul, i-am spus să iasă la raport. Chiar dacă a primi o bătaie, să mă cheme pe mine și să spuie adevărul, că n-o știut despre mine că am fost ascunși la ei. Și așa o fost de l-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la pază, și ăla, când era de servici, ne mai arunca câte-o bucată de ziar, câte-un articol, ce credea el că era mai important. Numai câțiva știam și, cum lucram În spatele Zărcii, nu ieșeam afară, să nu vină gardianul sau șeful de fabrică să ne vadă, și ne feream și să nu vadă prea mulți. Și stăteam de pază acolo și, când venea, ni-l arunca peste fâșie... Și Îl luam, și ajungea la Diaconescu și la grupul lor
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
când venea, ni-l arunca peste fâșie... Și Îl luam, și ajungea la Diaconescu și la grupul lor. Era Dogaru, Timaru și Teofil Botlung... Cu Teofil am lucrat și la turnătorie, făceam piese din fontă... Mai știți cum se numea gardianul care vă dădea ziarul? Nu. Era un soldat În termen la Securitate, era dintr-o comună de prin Brăila, dar nu rețin... El a căzut la un moment dat... și am auzit că a fost anchetat și condamnat la vreo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]