KorAP: Find »[drukola/base=glumi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...133 134 135 ...166 >

4,147 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

Europa. Am mononucleoză. — Ce? — M‑ai auzit foarte bine. M‑a sunat doctorul azi să‑mi dea rezultatele analizei sanguine și, Începând din clipa asta, nu am voie să ies din apartament timp de trei săptămâni. Trei săptămâni! Sper că glumea. Nu aveam timp să o compătimesc - tocmai Îmi comunicase că nu poate pleca În Europa, iar ideea asta În sine - ideea că Miranda și Emily vor lipsi din viața mea - fusese singura care Îmi dăduse puteri În ultimele două luni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Nu ai decât o săptămână la dispoziție, așa că apucă‑te de pregătiri mâine dis‑de‑dimineață, OK? Tot nu‑mi vine să cred că ea vrea ca eu să fac treaba asta. — Ei bine, să crezi, sunt sigură că nu glumea. Dat fiind că eu nu o să pot să vin nici la birou săptămâna asta, tu va trebui și să... — Ce? Nu o să vii nici la birou? E drept că eu nu‑mi luasem nici o zi liberă pe caz de boală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
sunt gazdele petrecerii, iar eu am fost destul de deștept ca să le cer să o roage pe Miranda să te aducă cu ea. Ți‑a spus cumva că am zece ani, sau ai decis treaba asta așa, de capul tău? — Tu glumești. Spune‑mi că glumești - te rog. — Nicidecum. Nostim, nu? Nu reușesc să pun mâna pe tine În nici un alt fel, și m‑am gândit că așa poate merge. Mama mea vitregă și Miranda au fost prietene când Miranda a lucrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
eu am fost destul de deștept ca să le cer să o roage pe Miranda să te aducă cu ea. Ți‑a spus cumva că am zece ani, sau ai decis treaba asta așa, de capul tău? — Tu glumești. Spune‑mi că glumești - te rog. — Nicidecum. Nostim, nu? Nu reușesc să pun mâna pe tine În nici un alt fel, și m‑am gândit că așa poate merge. Mama mea vitregă și Miranda au fost prietene când Miranda a lucrat la redacția pariziană a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

ai spus?! — Bineînțeles că nu. — Să nu-ndrăznești! — Pe cuvînt de onoare. Își linse degetul, Își atinse pieptul, apoi Își ridică privirea spre ea, zîmbind În continuare. Ea nu-i răspunse la zîmbet. — Nu-i o chestiune cu care să glumești. Dacă nu-i de glumit, de ce-o faci? — Dac-ar ști tata.... — Numai la tata te gîndești. — Ei bine, cineva trebuie s-o facă. — E vorba de viața ta, nu crezi? — Oare? Uneori stau și mă-ntreb. Continuă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Să nu-ndrăznești! — Pe cuvînt de onoare. Își linse degetul, Își atinse pieptul, apoi Își ridică privirea spre ea, zîmbind În continuare. Ea nu-i răspunse la zîmbet. — Nu-i o chestiune cu care să glumești. Dacă nu-i de glumit, de ce-o faci? — Dac-ar ști tata.... — Numai la tata te gîndești. — Ei bine, cineva trebuie s-o facă. — E vorba de viața ta, nu crezi? — Oare? Uneori stau și mă-ntreb. Continuă să-l tundă În tăcere - tulburată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
un apartament Închiriat? — Ei bine, zise Duncan. Se foi din nou, dar nu vedea nici o cale de scăpare... Într-o casă, recunoscu el după o secundă, În White City. Fraser se repezi, așa cum se și așteptase Duncan. — În White City? Glumești! Atît de aproape de Scrubs? Mă Întreb cum de suporți! Fulham mi se părea suficient de aproape, nu-mi pasă dacă-ți spun. Dar White City... Clătină din cap, nevenindu-i să creadă. Dar de ce acolo? Familia ta... Începu să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de lumînări, că m-am gîndit că un om ca el lucrează Într-un astfel de loc! Și apoi - Doamne Sfinte! Văzîndu-l cu domnul Mundy! Nu mi-a venit să cred. Mi-a spus unde locuiește, și am crezut că glumește! Nu-ți pot spune cît m-a speriat cînd m-a dus prima oară În acea casă. Am mai fost acolo de vreo două sau trei ori, și Încă mi se moaie picioarele. Acolo a stat fratele tău de la eliberare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
onești; și, În timp ce-l privea, Își dădu seama că el era prima persoană, după ani și ani de zile, cu care vorbise fără să strecoare vreo minciună minciună. CÎnd ușa cafenelei se deschise și doi băieți intrară și Începură să glumească și să rîdă cu omul de dincolo de tejghea, ea Îi spuse Încet, la adăpostul hohotelor lor: — Am văzut pe cineva aici. Am văzut pe cineva aici acum două săptămîni și speram să o revăd. Asta-i tot. El Își dădu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
să miște hîrtiile sau să tragă cu ochiul, prudent, În plicurile deschise, stătea doar În mijlocul Încăperii și se uita În jur. Camera ocupa aproape tot spațiul podului. Era umbroasă, liniștită, cu tavanul În pantă - o adevărată mansardă de scriitor, așa glumeau ele. Pereții erau zugrăviți Într-un măsliniu pal, covorul era unul veritabil turcesc, ușor ros. Biroul, ca al unui director de bancă, și scaunul turnant se aflau În fața uneia dintre ferestre, iar În fața alteia era o canapea din piele Învechită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
coboare capul și să soarbă repede ceaiul Înainte de a-l vărsa. Iar cînd Își răsuci o țigară, tutunul căzu din hîrtie. Ea puse ceașca jos și-l ajută să culeagă firele de pe masă, folosindu-se de unghiile ei lungi și glumind pe seama asta. După ce trase un fum, se mai calmă puțin. Își termină ceaiul și o luară Împreună spre metrou, mergînd repede de data asta, pentru că li se făcuse frig. El avea mult de mers pînă acasă, În Stretham, dar ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și roșise nebunește. Peste o clipă, Îl auzi vorbind cu femeia de la recepție, spunîndu-i că se Întîlnește cu cineva, cu un bărbat. Îi deranja dacă aștepta acolo? Femeia Îi spuse că nu-i deranja nici un pic. Intră În bar și glumi cu barmanul. — Toarnă-mi o picătură din chestia aia de-acolo, vrei? spuse el arătînd spre una din sticlele elegante pe care le țineau de paradă pe raftul din spatele tejghelei. În cele din urmă, Își luă un gin, ca toată lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
douăzeci și nouă și continuă să numere: treizeci, treizeci și unu, treizeci și doi, treizeci și trei. Nu-i venea să creadă. Se Întoarse și numără din nou. Nu-i Întîrziase niciodată atît de mult. De fapt, nu-i Întîrziase niciodată; Întotdeauna glumea cu fetele, spunînd că e ca un ceasornic, ca un calendar. Își zise: e din cauza raidurilor. Asta trebuia să fie. Raidurile astea dădeau lumea peste cap. Începu să se gîndească rațional. Era obosită. Probabil că era dărîmată. Mai scoase hîrtie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
lor i-au ieșit hîrtiile de divorț azi și au nevoie de fete, de multe fete. Strîng provizii de săptămîni, așa că va fi o chestie de milioane. Abia avem timp să ne schimbăm, haide. Viv se uită la ea Îngrozită. — Glumești, zise ea. Nu pot face față la așa ceva. Arăt ca naiba! — O, dă-ți cu puțin Max Factor, spuse Betty, În timp ce-și trăgea paltonul pe ea, și tipii de la minister n-or să observe. O luă pe Viv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
nou. — Nu, spuse Viv. N-am de gînd să-i spun. Dar de ce nu? E al lui, nu-i așa? — Bineînțeles că e! — Bine, Întreb și eu. Dar ce mai Întrebare! Totuși, ar trebui să-i spui. Nu vreau să glumesc, Viv, dar el este un bărbat Însurat... Ar trebui să-și dea seama ce-ai putea face. — N-o să știe În veci, zise Viv. Nevastă-sa - e nebună după copii. Asta-i tot ce vrea de la el. De la mine are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
spuse Viv. Nu-ți dai seama? Dacă se dovedește că, la urma urmei sînt la fel ca ea... — Și chiar vrei s-o rezolvi? N-ai putea... N-ai putea să-l ai și să ții asta pentru tine, sau...? — Glumești? zise Viv. Tata... Asta l-ar ucide pe tata! L-ar ucide, voia să spună, după ce s-a Întîmplat cu Duncan. Nu-i putea spune asta lui Betty, și dintr-odată, povara atîtor secrete, a prudenței, Întunericului și grijilor păru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
făcut-o să ascundă, Într-o manieră complicată, o alta, mai ascunsă... Își dusese mîna la pulă, Duncan știa asta, și după o clipă Începu să-l mîngîie cu o mișcare subtilă, egală. Tot timpul bărbații făceau asta În Închisoare. Glumeau pe seama asta, o luau la mișto, se lăudau; Duncan Împărțise odată celula cu un băiat care nu o făcea doar noaptea, sub pătură, dar și În timpul zilei, la modul obscen. Învățase să-și Întoarcă ochii, așa cum Învățase să-și Întoarcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
palton anevoios, de parcă nu și-ar mai fi scos niciodată un palton În viața ei. Julia o privi scurt și-i zise: — Ce mișto arăți! Cu ce ocazie? Helen ezită. — E ziua mea de naștere, spuse ea. Julia crezu că glumește și rîse. CÎnd Își dădu seama că era serioasă, expresia feței i se Îmblînzi. — Helen! De ce nu mi-ai spus? Dac-aș fi știut... N-are importanță, zise Helen. Pe bune. E-o prostie, dar toată chestia asta te face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și și-a lipit mîinile de stomac, Încercînd să se Încălzească. Dorințele și nevoile ei se micșoraseră, se concentraseră În una singură: să găsească un loc intim În care să poată sta liniștită și la căldură. Auzi vocea lui Reggie. Glumea cu bătrîna destul de forțat. „Așa-i... Așa aș spune... Nu-i așa?“ Haide odată, se gîndea ea. El reapăru pufăind, Înjurînd, și intrară. Apartamentul era la ultimul etaj. Ferestrele de la scară nu erau acoperite, așa că trebuiră să folosească doar lanterna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
sufla pe semnul de la Încheietură. — Ți-am spus, nu-i așa? Am permisie din motive personale. Ridică brațul pînă la gură și Începu să-și sugă Încheietura. Nevastă-mea, zise el peste degetul mare, tocmai a născut. Ea crezu că glumea și zîmbi În continuare. CÎnd Își dădu seama că vorbea serios, zîmbetul Îi Împietri, și roși de la guler În sus. — O, spuse ea, Încrucișindu-și brațele. Și-ar fi putut da seama din cauza vîrstei, chiar din felul În care se purta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
crezi? zise el cu simplitate. — Da, spuse Duncan, dînd din cap aprobator. Da, ar fi groaznic. Alec Își trase sufletul. Pulsul Îi crescuse, aproape sărind În lamă. Dar cînd vorbi, i se adresă ca din Întîmplare, Încît Duncan crezu că glumea, și aproape că izbucni În rîs. — Pe curînd, Duncan. Își Încordă mîna, ridică ambele coate de parcă era pe cale să Îndepărteze un liliac; apoi tăie. — Pe aici, le spunea gardianul. Kay și Mickey Îl urmau prin moloz cu mare atenție. Această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415

aici, se vede, cu agitația feminină și cu Înăbușeala de la cuptor și cu mine care nu vorbesc la telefon din cinci În cinci minute. —Richard e un adevărat băiat de casă, spune Barbara cu mândrie. Îi spun lui Rich, și glumesc numai pe jumătate, că i-ar fi fost mai bine dacă s-ar fi Însurat cu o fată cuminte și cu o ascendență impresionantă În domeniul plăcințelelor cu fructe uscate. —Păi, nu am făcut-o pentru că aș fi murit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
Eu renunț, Kate. Îmi ceri să fac lucruri și când le fac, mă disprețuiești pentru asta. Nu știu de ce nu găsesc nici o replică la asta. Mi se pare un lucru incredibil de crud, dar care nu poate fi contrazis. Femeile glumesc deseori spunând că au nevoie de o nevastă care să aibă grijă de ele, dar chiar vorbesc serios: cu toții avem nevoie de o nevastă. Dar să nu vă așteptați de la noi să le mulțumim bărbaților care Își asumă responsabilități casnice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
și soțul ei au făcut un testament: Phil mi-a spus că a insistat să fie și o clauză care să stipuleze că În cazul În care ea moare, Mark promite să le taie unghiile copiilor. El a crezut că glumește. Dar ea nu glumea. Într-o sâmbătă târziu anul trecut, m-am Întors dintr-o călătorie de la Boston și l-am găsit pe Richard În hol, gata să-i ducă pe cei doi copii ai noștri la o petrecere. Emily

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
făcut un testament: Phil mi-a spus că a insistat să fie și o clauză care să stipuleze că În cazul În care ea moare, Mark promite să le taie unghiile copiilor. El a crezut că glumește. Dar ea nu glumea. Într-o sâmbătă târziu anul trecut, m-am Întors dintr-o călătorie de la Boston și l-am găsit pe Richard În hol, gata să-i ducă pe cei doi copii ai noștri la o petrecere. Emily, cu părul nepieptănat, părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]