3,793 matches
-
inter- 361 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Se scurseră aproape în întregime și cele două săptămâni de pensiune și literatură, situate în mijlocul lunii aprilie. Într-o joi, 21 aprilie, întorcîndu-se ață de la liceu, sărind și peste vermut, parcurse în goană Stoian Militaru, să mănânce, să facă un duș, să se apuce mai iute de temele acelea ciudate, de poezie. În hol, Nicoloaica, răvășită și târnosită prin plâns, îi aținu calea. Și, aruncîndu-i-se-n brațe, într-o clipă, îi și înmuie, de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
yoga, când ajunsese, parcarea era deja plină ochi cu jeepurile celor mai bine organizați decât ea, așa că Susan nu avusese încotro decât să parcheze pe o stradă din apropiere și să fugă până la club. Acum o luase din nou la goană, știind că Milly o aștepta. Știu, s-a gândit femeia, o sun și-i spun să mă mai aștepte câteva minute. Da’ unde-o fi telefonul? Traficul de pe strada pe care trebuia s-o traverseze era aglomerat, așa că Susan s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
le înflorește. Istorisirile lui erau pline de legende din bătrânul Vest, de pe vremea când îl înfruntase pe Wild Bill și-l umilise din priviri, de pe vremea când îndoise pușca lui William Bonney și o înnodase cu mâinile goale - povești despre goana după aur prin tot felul de orașe miniere, unde bărbații erau bărbați, iar femeile erau recunoascătoare. Dar la momentul sincopei îl plictisea pe domnul Vânător cu povestea lui preferată, spusă deja de o mie de ori, care era unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
chip, În niciun fel. Devenisem o veritabilă statuie, sub privirile Înghețate ale celor din preajmă. M-au transportat pe brațe cei mai vânjoși colegi până la cabinetul medical al școlii și, de acolo, spre uluirea generală, ambulanța m-a dus În goană la spitalul mare din oraș. Nimeni nu Înțelegea ce se Întâmplase, nimeni nu-și putea explica ciudatul fenomen. După Îndelungi investigații (Îmi verificară reflexele cu un fel de ciocănel - nimic!, Încercară, fără șansă, să-mi deschidă gura și mă conectară
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
curios, după care, obosit și moleșit de căldura după-amiezii, poposi pe turla bisericii din preajma unei clădiri Înalte și, moțăind puțin, adormi grozav de repede. Fereastra i se Întunecă pentru câteva clipe, iar el știu că trecuse prin dreptul ei, În goană, Câinele Negru. Zâmbi cu subînțeles, Își plimbă mâna prin păr și, după un timp, hotărî că a sosit vremea să iasă În oraș. Gândul acesta Îi Împinse pe șira spinării un tren de gheață și un amestec de oroare și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
știu din nou că era umbra Câinelui Negru. Consideră că se făcuse târziu și că drumul fiind lung până acolo, la Grădină, nu ar trebui să mai zăbovească aiurea. Copacii Începură să curgă prin dreptul umerilor săi. Alerga Într-o goană sălbatică. Ocoli un hambar dărăpănat, În umbra căruia văzu o cățelușă cu pui fătați, care sugeau printre scânceli de plăcere la pântecul mamei lor și o duioșie fără margini Îi cuprinse ființa, Învăluindu-l. Apoi distinse dintr-o dată strigăte și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu un aer jenat, uitând să mai mulțumească salvatorilor săi, care-l priveau acum uluiți. Vacarmul orașului Îl izbi din nou și se simți strivit de furia zgomotelor. Începu să alerge cu gândul că nu mai avea mult până acasă. Goana nebună dezlănțui În el frenezia sângelui, care-i bătea acum În timpane ca un toboșar năuc. Ajunse În dreptul clădirii la al cărei ultim etaj locuia și se avântă pe trepte, speriind doua femei În vârstă, care coborau agale ținându-se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
zâmbind satisfăcut. Milu s-a uitat la mine Într-un fel ciudat, apoi a țipat scurt și a Început să alerge frenetic, cu mâinile sale lungi agitate pe lângă corp. Cămașa mult prea mare și pletele-i aprinse Îi fluturau În goana nebună, iar Milu părea o torță vie, purtată de o mână nevăzută spre Înălțimi. L-am urmat râzând, Încercând să-l ajung din urmă. Urcușul a fost parcă mai greu ca În alte dăți, ne-a obosit bine, făcându-ne
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și pe piept eram acoperit de zgârieturi. Undeva, lângă peretele din față, o rochie neagră zăcea boțită, printre alte boarfe, lângă o pereche de pantofi Înalți. Balansându-mă, am tras un halat de baie pe mine și am ieșit În goană. Pe scări era cât pe ce să răstorn o doamnă grasă cât o vacă, cu un plod obez de mână (Cisterna dracului!). Am dat nas În nas cu recepționerul. Avea aceeași față ilustră de iepure prost. M-a privit vădit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pânza socială care Întărește ideea de comunitate etc. E important și pentru copii să o vadă pe mami relaxată Într-un context domestic, să acumuleze amintiri strălucitoare din copilărie, În loc de amintiri cu o femeie Îmbrăcată În negru care iese În goană pe ușă urlând instrucțiuni. Totul este sub control. Cartea de bucate este deschisă ca o Biblie pe pupitrul de citit curat, ingredientele sunt aliniate În formație. Am o sticlă foarte ușchită de ulei de măsline sienez cu o fundă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Rod. Totul e sub control. Ne vedem mâine. Nu-ți face griji, drăguțo! Deschid ușa cuptorului și mi se dezvăluie dezastrul. Foile de aluat s-au transformat Într-o pădure pietrificată. Nu intra În panică. Gândește, Kate, gândește. Ies În goană pe ușă urlând instrucțiuni. Poate Richard să Îl Îmbrace pe Ben și să facă ordine În bucătărie? 12.31: Mă Întorc de la supermarket. Ben e Îmbrăcat, dar bucătăria arată ca o scenă din Disney merge la Dresda. —Richard, credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
valutar, verific piețele, apoi Îmi verific e-mailurile. Zâmbesc văzând că În capul inbox-ului mă așteaptă două de la cele mai dragi prietene ale mele. De la: Debra Richardson Către: Kate Reddy, EMF Încerc disperată să găsesc altă dădacă. Anka a plecat În goană când am confruntat-o În legătură cu obiectele furate. Mama lui Jim a venit din Surrey ca să ne ajute un timp, dar trebuie să plece vineri. Ajutor!!!! Vreo idee? Majoritatea candidatelor cer mașină, restul au 37 de ani, cu tulburări acute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu se vede nicăieri. Unde o fi? —O, ce trist, spune Momo. Vreau să spun, ce pierdere, să sfârșești prin a nu face nimic cu viața ta. 13.11: Dacă plec acum de la birou, prind trenul. 13.27: Ies În goană din birou când secretara lui Robin Îmi dă raportul lui Jill despre familie: Robin Îl uitase. Sprintez spre Cannon Street. Până să ajung la malul apei, plămânii Îmi iau foc, boabe de sudoare mi se revarsă În cascadă peste sâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
jocu-i luminos; Oceanicele corpuri, ca statue de ninsoare, Strălucesc în părul negru, ce și-l uscă ele-n soare Pe-a lor perini nisipoase lenevite lănguros. Apoi fug să-mpopuleze verdea noapte dumbrăvană Și vorbind mărgăritare culeg flori în a lor goană. Dintr-o tuf-ivește Satyr capu-i chel, barba-i de țap, Lungi urechi și gura-i strâmbă, cîrnu-i nas. - De sus își stoarce Lacom poamă neagră-n gură - pituliș prin tufe-o-ntoarce, Se strâmbă de râs și-n fugă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de zăpadă, Când el brațul își ridică strigând stîncelor să cadă, Mișcând codrii de răsună în imperiul lor urcat. {EminescuOpIV 135} Și-n zenit opri oștirea-i peste armia romană. "Decebal - el strigă-n nouri - îi detun, îi iau în goană Și Danubiul o să bee a lor sacre legiuni". Decebal s-arată palid în fereasta naltă-ngustă, Și coroana și-o ridică cătr-imaginea augustă Și se uită cu durere la divinii săi străbuni. Iar pe plaiuri verzi de munte oștile-urbei risipite
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
15Sau se primblă visătoare, noaptea căutând în lună A lui umbră luminoasă - melancolica copilă! O găină-mbătrînită, venerabilă matroană, Ce de mult e schivnicită de lumești deșertăciuni, Ea îi spune-ale ei taine, ca la raza-nțelepciunei Să găsească mângâiere pentru-a gândurilor goană. Iar călugărița veche, ce de mult era iertată, Ce de mult se disvățase de plăcerile d-iubire, Ea cu limba ascuțită clevetește-ntreaga fire - Contra demoralisărei propovădue-nfocată. {EminescuOpIV 223} Ah! îi zise mititica, nu privești la rândunele, Cum din cuib
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-mi plângi la piept la dragoste geloasă. Și ne-am fi fost atât, atât de dragi... Ca o crăiasă mi-ai fi fost cu toane, Eu lacom de-al tău farmec ca un pagiu. Dar azi, loviți de ale sorții goane, Viața-mi pare-un istovit isvor Și plină de-ale toamnei reci icoane. {EminescuOpIV 346} A noastre visuri cad pe rând și mor Precum în vânt rotiri de frunze-uscate. Statornic nu-i de cât al nostru-amor.. Renunț silit la el
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n mine Se mișcă, cum se-ndoaie a mării ape-ntregi Și-n fruntea mea, oglindă a lumilor senine, Aveam gândiri de preot ș-aveam puteri de regi. Dar ca pe-un măr cu vierme mi-ai omorât simțirea, În goana lumei oarbe, pe strada în noroiu. De-atunci mă-ntreb cum oare de m-a-nșelat privirea, Cum s-a putut ca-n lumea asta să ne iubim... noi? Astăzi inima-mi este o rădăcin-uscată, Gândirea mea o toamnă ca gândul unui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aspirant a sărit din mașină, cît pe ce să-i rămînă partea din spate a smochingului În mîinile victimei Înnebunite. S-a refugiat În beznă sărind printre luminile Renault-ului. Am luat-o la fugă după el, dar a traversat În goană dîmbul de lîngă porți, și-a Îndreptat smochingul cu o mișcare din umeri și a dispărut În noapte. Femeia ședea pe locul din dreapta al Porsche-ului, cu picioarele afară, desculță, cu fusta adunată În jurul taliei. În părul blond Îi strălucea saliva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
bucura ca de dinții de lapte ai unui prunc. „Astea sunt vertebrele Soarelui“, se mândri când așezară traversele și își imagină încântat cum pomii, benzinăria, garajul și ce mai dereticase cu mâna lui se vedeau ca un loc promis, din goana vagoanelor. După șapte-opt luni, într-o dimineață, o locomotivă trase primul tighel pe pânza de cețuri a câmpului. Omar o auzi din mansardă, iar Isabelle, care se ducea înspre școală, le făcu semne prietenești pasagerilor. Doar Godun spuse morocănos: — De
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe furiș câteva ulcele de vin, să se răcorească. Aglaia, cu ochii pe el, îi striga să aibă grijă de meseni. Se spetise cărând și bău și ea câteva rachiuri în bucătărie cu nevasta meșterului. Din casa gospodarului ieși în goană fina Smaranda, jucând cu o tavă lată de alpaca pe care zăcea un purcel rumenit, îmbălsămat în mirodenii și foi late de salată verde, cu un pai galben, uscat între dinții rânjiți. Lăutarii o înconjurară repede, cântând ceva săltăreț. Muierea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
își cărau bărbații până la scara droștilor. Meșterii erau țepeni de băutură. Horăiau de-a-n picioarele, doborâți și galbeni. Cum cădeau pe pernele de catifea, așa înlemneau, cu mâinile adunate pe piept, osteniți. Femeile strigau la birjari și trăsurile porneau în goană spre Grivița. Soarele sclipi în geamurile aburite. Florile vișinilor se împurpurau. Socrul ieși în prag și își chemă nevasta: - Adu o sticlă de rachiu, muiere, să ciocnesc cu băiatul! Cheam-o și pe Lina, să-și strângă ce mai are pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de lemnul gardului. Căruțașii îmboldeau iepele spre poarta deschisă: - Haide, haide, tată, hii! Se auzeau sforăituri și icneli. Când intrară toate, moșul închise poarta, răsuflând ușurat. Armăsarii se ridicară în două picioare și nechezară de se cutremură groapa. Ocoliră în goană iepele cu coamele zbârlite și le loviră cu copitele. Urmă o învălmășeală, și ucenicul văzu încordarea trupurilor roșcate și negre, nădușite. Caii se mușcau și-și loveau gâturile puternice. Căruțașii alergau pe marginea țarcului, strigînd: - Așa, Lolica, așa! - Garoafa, na
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ca un iepure, agățat la coada unei căruțe. - Fugi, știi unde ne întîlnim! u șopti Gheorghe. Lasă-i pe noi, că nu te ajung ei! Cel tânăr se aruncă și șuieră o dată năpraznic: - Haida, hi, gloabelor! Iepele o luară la goană speriate, peste maidanele pustii. Nu mergeau în același pas. Ucenicul le îmboldea harnic: - Nii, uscăturilor! Hai, hai, hopa... Și le lovea cu picioarele desculțe pe cele mai apropiate, în burțile pline. În urmă, mai apucă să audă un zvon surd
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de litri de lapte pe zi, pe puțin. Veneau cu el la București, nu era departe. Dacă plecau la trei noaptea dintr-acolo, pe la începutul amiezii ridicau drumul de bârne al camioanelor. După ce se însuflețeau cu rachiu, străbăteau Grivita în goană, bătând burțile cailor, și se opreau pe la casele oamenilor cu stare, deșertau bidoanele, ascundeau banii în chimirele late de piele și până la căderea serii erau la drumul jumătate. Sâmbăta, încărcau 77 faietoanele cu pânză pentru neveste și ibovnice. Se jucau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]