KorAP: Find »[drukola/base=grămadă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...133 134 135 ...251 >

6,255 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

său Iehuda, un numismat împătimit, să nu mai fie atât de fricos și să facă un drum până aici. Se îndrepta spre ieșire când zări un magazin de care aproape uitase. Ca și celelalte, nu avea o vitrină, ci doar grămezi de marfă așezate afară, care se prelungeau până înăuntru. Să intri însemna să stai pe porțiunea îngustă de podea care nu era acoperită cu marfă, un canion cu bunuri pe ambele părți. La nivelul ochilor și mai sus se afla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Shimon? Tu ești? Soția. — Da, nu stau mult. Voi fi în camera de lucru. —Ai mâncat? Shimon n-o luă în seamă și se duse direct în biroul său, închizând ușa după el. Dădu la o parte cu brațul o grămadă de fleacuri - camera video, recorderul digital și teancuri de hârtii -, ca să-și facă loc. Scoase încet tăblița de lut pe care i-o dăduse Afif Aweida cu o oră mai devreme. În ultima parte a drumului său o ținuse înfășurată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
garderoba. Fără tragere de inimă, Orli i le dădu. Forțându-și norocul, Maggie ceru și o pereche de cizme șic din piele. Dacă tot avea să poarte hainele altei femei, se gândea ea, măcar să-i facă plăcere. Orli lăsă hainele grămadă pe colțul patului, se răsuci pe călcâie și ieși în grabă. Maggie nu putea s-o învinovățească. Dacă Edward ar veni într-o zi la ea cu o altă femeie și i-ar cere acesteia să se dezbrace în apartamentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
răsculat arabii israelieni: Galileea, Nazaret, nenorocita de Grădină Ghețimani, din câte știu eu. Și Hezbollahul trage șapte clopote de rahat în nord. Israelienii devin foarte neliniștiți. Înțeleg. — Sper că înțelegi, domnișoară Costello. Fiindcă trebuie să-ți spun, președintele și o grămadă de alți oameni au investit prea mult în acest proces de pace ca să-l vadă transformându-se acum într-o grămadă de rahat. Ăsta, Maggie știa, era genul de discurs care făcuse din Bruce Miller o asemenea forță a naturii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
nord. Israelienii devin foarte neliniștiți. Înțeleg. — Sper că înțelegi, domnișoară Costello. Fiindcă trebuie să-ți spun, președintele și o grămadă de alți oameni au investit prea mult în acest proces de pace ca să-l vadă transformându-se acum într-o grămadă de rahat. Ăsta, Maggie știa, era genul de discurs care făcuse din Bruce Miller o asemenea forță a naturii la Washington, distrugând pe oricine îndrăznea să-i stea în cale. Înainte să aibă grijă ca omul lui să fie ales

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-ți face griji, totul e sub control. După câteva secunde sosi o mașină, un SUV robust, plin de noroi. Maggie îl cântări din ochi și trase concluzia că acești rebeli erau foarte bine organizați. Nu se îndoia că aveau o grămadă de astfel de vehicule la îndemână, patrulând nu doar în zonele în care demonstrau Brațele din Jurul Ierusalimului, ci în toate zonele implicate în campania împotriva lui Yariv. Dacă ceea ce citise era corect, o mare parte din bani urma să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
hotel, deși cu accentul pe prima silabă. Șoferul a folosit același cuvânt. Kotel. Zidul. Acum vedea mai bine scaunele albe, de grădină, din plastic, înșiruite în fața Zidului. Nu erau puse în vreo ordine anume. În schimb, păreau să fie o grămadă de adunări și de slujbe diferite care aveau loc în același timp. Era o scenă a haosului spiritual, semănând mai mult cu o gară decât cu oricare din sanctuarele la care fusese vreodată. Cam la patru cincimi din lungimea zidului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

salariu și n-aș mai îmboldi oamenii să bea apă, ca să capăt comision. Da’ bine că mi-am adus aminte! Trebe să iau ceva comision și pentru ăi doi de au băut aici ieri seara. Bătrâna a băut cu siguranț-o grămadă de bere. Nu văd de ce se tot plânge Lana. Afacerile-s afaceri. Grăsanu’ și cu maică-sa nu-s mai răi decât ceilalți care vin să bea aici. Cred că ce-a scos-o pe Lana din sărite a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
călătorie la Baton Rouge. Este, cred, incidentul care mi-a iscat un blocaj mintal împotriva ideii de a merge la muncă. — Au fost foarte drăguți cu tine la colegiu, Ignatius. Să spunem adevăru’. Te-au lăsat să stai acolo o grămadă de timp. Ți-au dat voie chiar să predai niște cursuri. — O, a fost în fond același lucru. Un prăpădit de alb din Mississippi i-a spus decanului că fac propagandă pentru Papă, ceea ce era evident un neadevăr. Nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
activ într-un sistem pe care îl critic va constitui o ironie în sine. Ignatius râgâi sonor. Dacă ar putea vedea Myrna Mincoff cât de jos am căzut! — Ce mai învârte fata aia? întrebă bănuitoare doamna Reilly. Am cheltuit o grămadă de bani cu tine la universitate și a trebuit să te-ncurci cu una ca aia. — Myrna este tot la New York, habitatul ei nativ. Nu mă îndoiesc că, în momentul ăsta, ia parte la vreo demonstrație, încercând să provoace poliția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
casă și să meargă la lucru.“ — Nu-i de mirare că nu pot suferi biserica, zbieră Ignatius. Ar fi trebuit să fii biciuită chiar acolo, în confesional. Uite ce, Ignatius, mâni te duci și-ncerci în alte locuri. Sunt o grămadă de slujbe-n oraș. Am vorbit cu domnișoara Marie-Louise, bătrâna care lucrează pentru nemți. Are ș-un frate schilod, cu un aparat de-ăla de ureche. E surd sau așa ceva. Și-a găsit o slujbă bună la Industriile de Binefacere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
verde dincolo de ușă. Traversase oare domnișoara Trixie fabrica, hotărând să intre din nou prin ușa din față? Se mai întânmplase odată să se ducă dimineața la toaletă și s-o găsească domnul Gonzalez abia spre sfârșitul după-amiezii, adormită pe o grămadă de mărfuri, în podul fabricii. Dar ușa se dădu în lături și în birou intră unul dintre cei mai mari oamenii pe care îi văzuse vreodată domnul Gonzalez în viața sa. Își scoase șapca verde, dând la iveală părul des

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
restul zilelor într-un scaun cu roți. Domnul Gonzalez simți cum picioarele i se răcesc și îi înțepenesc. Bubuitura căderii lui Ignatius o făcuse și pe domnișoara Trixie să se întoarcă de la toaletă. Veni din dosul fișierelor și calcă peste grămada de carne întinsă pe spate. — O, Doamne! exclamă cu voce stinsă. E Gloria. Trage să moară, Gomez? — Nu, răspunse aspru domnul Gonzalez. — O, sunt bucuroasă, spuse domnișoara Trixie, călcând pe una dintre mâinile întinse ale lui Ignatius. — M-ai nenorocit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
fi fost ceva, vreun semn particular sau vreun genunchi scrântit. Nu pot să-mi aduc aminte. După ce mi-a pus pistolul la tâmplă, am leșinat și de frică și din cauza sângelui care nu-mi mai circula în creier. În timp ce zăceam grămadă pe trotuar mi-a jefuit căruciorul. Câți bani ți-a luat? — Bani? Nu mi-a furat nici un ban. De altfel nici nu avea ce bani să-mi ia, deoarece nu vândusem nici una dintre bunătățile astea. A furat crenvurștii. Da. Totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Reilly se duse la vechiul radio cu consolă și-și mai turnă un pahar cu Early Times. — N-am să-l uit în viața mea pe agentul de stradă Mancuso, spunea domnul Robichaux. — Mancuso? îl întrebă Santa mirată. Am o grămadă de rude cu numele ăsta. Unu’ chiar face parte din poliție. Și, de fapt, se află acu’ aici. — Parcă-l aud pe Ignatius strigându-mă. Mai bine plec. — Strigându-te? se miră Santa. Ce vrei să spui, Irene? Ignatius se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ca mine, care suferă din cauza picioarelor obosite și amorțite, să aibă multiple posibilități de a se așeza. Când m-am sculat azi-dimineață, m-au lăsat gleznele. Din fericire, m-am sprijinit la timp de marginea patului. Altfel aș fi căzut grămadă pe podea. Oasele mele tarsiene sunt gata să se recunoască înfrânte. Ignatius îi dădu ocol, șchiopătând, domnului Clyde, ca să-i demonstreze cele spuse. Cizmele lui mari clămpăneau pe cimentul impregnat cu ulei. — Stai pe loc, matahală aiurită ce ești. N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
capodopera ei. Pasărea avea calități de star. Iți luăm o rochie ca pe plantații, cu crinolină și danteluri. O pălărie mare. O umbreluță. Foarte rafinat. Părul ți-atârnă pe umeri în bucle. Tocma’ te-ntorci de la un bal, unde o grămadă de juni din sud au încercat să te pipăie pe deasupra puilor și-a porcilor fripți. Da’ tu le-ai tăiat nasu’. De ce? Pentru că ești o doamnă, fir-ar să fie. Vii pe scenă. Balu’ s-a sfârșit, da’ ți-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
nasu’. De ce? Pentru că ești o doamnă, fir-ar să fie. Vii pe scenă. Balu’ s-a sfârșit, da’ ți-ai păstrat onoarea. Ai cu tine pe iubitu’ tău papagal ca să-i spui noapte bună, și-i zici: „Au fost o grămadă de juni la bal, scumpule, da’ mi-am păstrat onoarea.“ Și-atunci afurisitul de papagal începe să tragă de rochie. Ești mirată, ești speriată, ești nevinovată. Da’ ești prea rafinată să-l oprești. Ai priceput? E grozav, spuse Darlene. — Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
cuvintele alea, strigă Lana la ea. Amicu’ ăsta a’ tău vrea să vadă că mergi înainte. E gata chiar să te-ajute, Darlene. Arată-i ce poți. Darlene își drese vocea și pronunță cu grijă: — „Zău c-au fost o grămadă de baluri cu juni, scumpule, da’ mi-am păstrat onoru’.“ Lana se repezi pe scenă la Darlene și la pasăre și le împinse pe ușă afară. Jones asculta vocile ridicate care se certau în stradă, rugămințile și pocnetul unei palme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
că sentimentele în legătură cu problemele noastre nu le incită doar un singur centru nervos. — O, Cerule, mi-e teamă și să mă uit, spuse Dorian, împingând în panourile de sticlă ale unei uși în stil provincial francez. Ignatius văzu înăuntru o grămadă înfierbântată de oameni. Țigările și paharele cu cockteil, ținute în sus ca niște baghete, se agitau în aer, dirijând simfonia de vorbe, strigăte, cântece și râsete. Din măruntaiele unui patefon stereofonic imens, vocea lui Judy Garland se străduia să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Nu dansez, lătră Ignatius. N-am dansat niciodată și nu am de gând să încep cu niște pederaști beți. — O, nu fi atât de rigid, gemu Timmy. Am avut întotdeauna un simț al echilibrului sub normal, explica Ignatius. O să cădem grămadă pe podea. Marinarul acesta smintit va rămâne schilod sau și mai rău. — Mi se pare că grăsanu-i cam scandalagiu, spuse Frieda prietenelor ei. Ce ziceți? Făcându-i cu ochiul Friedei, celelalte două îl atacară pe Ignatius.Una își încolăci piciorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
sparseră. Vino înapoi cu papagalu’! strigă Darlene. Lana Lee era acum pe scenă și țipa. Orchestra se oprise. Cei câțiva clienți bătrâni se feriră din calea lui Ignatius, care înainta anevoie printre măsuțe urlând ca un bivol și lovind în grămada de pene trandafirii sudată de urechea și umărul lui. — Cum dracu’ a ajuns individu’ ăsta aici? îi întreba Lana Lee pe septuagenarii uluiți din local. Unde-i Jones? Cineva să mi-l cheme pe Jones! — Vino încoa’, matahală nebună, țipa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
tras cu mâinile lui mari de halatul alb. Ignatius căzuse astfel pe spate și autobuzul, lăsând o dâră de gaze arse, trecu, huruind, la câțiva centimetri depărtare de cizmele lui. — E mort? întrebă Lana Lee plină de speranță, privind spre grămada de material alb întinsă în mijlocul străzii. — Sper că nu! Ne datorează două’j’patru de dolari, maricon-ul! — Hei, trezește-te, omule, spuse Jones, suflând fum peste trupul inert. Bărbatul în costum negru și pălărie tare ieși din aleea unde se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
j’patru de dolari pentru șampanie? — Și tu ești dat-afară, tâmpito! Surâse apoi spre mulțime. Veniți, oameni buni, ca să vă bucurați de băutura făcută de barmanul nostru expert, după pofta inimilor voastre. Oamenii își întindeau gâturile ca să se uite la grămada albă ce respira zgomotos și nu luau seama la invitație. Lana Lee era pe punctul de a se duce și a da cu piciorul în grămadă ca să o readucă în simțiri și s-o alunge din rigola ei, când omul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
nostru expert, după pofta inimilor voastre. Oamenii își întindeau gâturile ca să se uite la grămada albă ce respira zgomotos și nu luau seama la invitație. Lana Lee era pe punctul de a se duce și a da cu piciorul în grămadă ca să o readucă în simțiri și s-o alunge din rigola ei, când omul cu pălărie tare îi spuse politicos: — Aș vrea să folosesc telefonul. Poate-i mai bine să chem o ambulanță. Lana privi costumul de mătase, pălăria, ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]