4,781 matches
-
prin mijlocirea exemplarității, de forme vechi în forme noi. În sensul acestei manifestări, în artist, a forței universale, filosoful subliniază interesul particular înnăscut al poetului pentru natură, calitatea lui de ființă sensibilă la obiectele, formele și culorile ei, receptiva la "graiul" ei. Afinitatea. Scriitorul de geniu nu este, în viziunea lui, artizanul care asimilează și perfecționează cu timpul o serie de norme și modalități de execuție, ci creatorul care "asculta" vocea firii Heidegger va relua această concepție -, care primește de la ea
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
deoarece nu este atat gândire, cât experiență, trăire, sentiment, tensiune, aspirație 196. Și poezia crește, astfel, din limbajul reprezentărilor care "încifrează" simboluri, cum este și acela prin intermediul căruia natură ne vorbește, tot "în mod figurat" dar în alt chip, prin graiul formelor ei frumoase ("Chiffreschrift... wodurch die Natur în ihren schönen Formen figürlich zu uns spricht." 197), si ne spune lucruri pe care pe altă cale nu le-am putea afla. Poezie și cunoaștere Se vorbește despre arta, mai cu seamă
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
parcă, în orice caz, nemotivată. Dar ieșirea servi drept pretext unui episod ciudat. — De ce vorbești așa aici? strigă deodată Aglaia. De ce le vorbești lor? Lor! Lor! Părea înfuriată în ultimul hal: ochii ei scăpărau scântei. Prințul stătea mut și fără grai în fața ei și deodată păli. — Aici nu există nimeni care să merite aceste cuvinte! se dezlănțui Aglaia. Aici toți, toți nu fac nici cât degetul dumitale cel mic, nici în privința inteligenței, nici în a inimii! Ești mai cinstit decât toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vlăstar al familiei, «poate, colegul meu va putea face ceva pentru dumneavoastră și pentru mine, desigur, intervenind la unchiul lui...» — Numai să mi se permită să-i dau explicații Excelenței Sale! Numai de-aș căpăta onoarea să-i explic prin viu grai! exclamă el, ca și cum ar fi fost scuturat de friguri, cu ochii scăpărând. Chiar așa a spus: de-aș căpăta. Repetând încă o dată că, după toate probabilitățile, voi rata și toate speranțele s-ar putea dovedi deșarte, am adăugat că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
glumă? De altfel, poate că le trece; și la noi există mulți oameni cu simțul umorului. Totuși, chiar dacă nu-i recunosc nimănui dreptul să mă judece, știu că voi fi judecat atunci când voi fi deja un acuzat surd și fără grai. Nu vreau să plec fără să las un cuvânt de răspuns, un cuvânt liber, nu unul rostit din constrângere și nu ca să mă justific; o, nu! n-am de ce-mi cere iertare, nici de la cine, o fac doar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cronicari, ci totodată o operă care a avut însemnătatea ei de politică practică și au contribuit a rezolva cestiunea secularizării moșiilor mănăstirești. Atât "Buciumul" cât și "Trompeta Carpaților" au fost în vremea lor ziare foarte mult citite, scrise fiind în graiul viu al poporului, cu acel bun simț și cu acea bogăție de locuțiuni și figuri cari ele abia dau un caracter curat național și propriu limbii noastre. A fost pururea un inamic neîmpăcat al emancipării precum și a imigrațiunii evreilor, o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ar fi putut să-l ierte e închisă pentru totdauna; mâna care i s-ar fi putut întinde cu prietenie și milă, ca odinioară, se preface în țărână. Să se țină bine minte că Vodă Cuza a iertat prin viu grai și în scris tuturor... absolut tuturor, numai colonelului Leca și altor câtorva nu; nu pentru el personal, ci pentru pata pe care acesta a pus-o pentru vecii vecilor pe steagul țării. E unicul caz în istoria românilor. Au căzut
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
natură a le liniști. O deputațiune a majorității Camerei și alta a majorității Senatului, această din urmă cu chiar î [nalt] P[rea] S[finția ] Sa părintele mitropolit al Ungro - vlachiei în frunte, au insistat pe toate căile, prin viu grai și în scris, sub proprie iscălitură și cu punere de deget, ca d. Brătianu să rămână prezident de Consiliu, "fiind prezența lui la cârma statului absolut legată cu interesele și viitorul Romîniei". î [nalt] P[rea] S[finția ] S[a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
popoarele Coroanei Ungariei, popoare în genere mai vechi pe acele teritorii decât rasa maghiară însăși. Și, când aceste popoare, fie români, fie sârbi, fie alții, nu vor să se lase a li jupi pielea și a li se stâlci organele graiului cu nodurile dulcei limbi ungurești, atunci țipete și vaiete că se prăpădește patria lui Arpad, că e înaintea unui abiz. Dar fie înaintea unui abiz. Ce mai pagubă! O formațiune politică de poltroni și de gură - cască mai puțin, iată
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
dus și nu se vor mai întoarce căci le-a gonit o soțietate întreagă, le-a gonit însuși dreptul cuvenit. Din această probă se va vedea care e meritul de căpetenie a lui Eliad. EI scria cum se vorbește; viul grai a fost dascălul lui de stil. Prin el limba s-au dezbrăcat de formele convenționale de scriere ale evului mediu și ale cărților ecleziastice, a devenit o unealtă sigură pentru mânuirea oricării idei moderne. Din acest punct de vedere Eliad
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
intră repede și întreabă de fete "Du-te și le adu", răspunde bătrânul înmărmurit pe scaun și rămâne tot așteptând. A doua zi el se pune a căuta și deodată cade lovit de apoplexie. Fiind paralizat pe jumătate și fără grai el zace acum și face necontenit semn, chemând pe fiicele sale cari sunt înmormîntate în flacări! [9 decembrie 1881] ["ÎN SFÎRȘIT RĂSPUNSUL LA MESAJ... În sfârșit răspunsul la mesaj a fost prezintat M. Sale Regelui și, daca ne pare rău
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
î]l credem pe român capabil de cruzime, de hoție la drumul mare, de trădare nu-l credem capabil. Bandiții răsăriți din țărînul român au fost cavaleri. Daca în privirea limbei a fost cu putință minunea ca geniul asimilant al graiului romanic să farmece * și pe aceste stârpituri, încît să-și uite păsăreasca afemeiată și scârboasă, în privința caracterului suntem învinși. Degeaba marele adevăr a lui Darwin se dovedește a fi absolut în privirea aceasta. Individul organic e după el rezultanta a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
aducem aminte cu precădere de psalmistul David care cerea Îndu‑ rarea și milostivirea lui Dumnezeu din varii motive. În rugă‑ ciunile de cerere către Dumnezeu, era formulat mai Întâi motivul cererii, apoi promisiunea că vor fi păzite poruncile lui Dumnezeu. „Graiurile mele, ascultă‑le Doamne ! Înțelege strâmtorarea (strigarea) mea ! Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu și Dumnezeul meu, căci către Tine mă voi ruga Doamne” (Psalmul 5, 1‑2). La gândul că ar fi putut fi trecută cu vederea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
greci), Mihail Polihroniade ș.a. Alături stau „clasiciștii”: N. Davidescu, N.I. Herescu (Elogiul prieteniei, Arta și arta nouă, Eterna coloare a vieții, Pro Murnu, Destinul imperial al poetului, Amurgul poeziei, Milliarium, Poetul Ion Pillat), Dan Botta (Teatru pentru 10 000, Templele graiului, Horia și geniul suferinței), George Murnu, ca și „raționaliștii”: Șerban Cioculescu (Caragiale în ediție completă, Caragiale și ardelenii, Între actualitate și permanență, Critica de directivă), Vladimir Streinu (Poetic și oniric, Romane în două volume, Începuturile criticii literare, serialul Tipologii literare
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
rămâne aceea de mare artist al limbii. Dotat cu un deosebit simț lingvistic, el a valorificat întreaga bogăție a românei literare din prima jumătate a secolului al XVII-lea, urmând forma ei cea mai îngrijită și unitară, apropiată de naturalețea graiului popular. Vocabularul amplu atestă o sinonimie variată, trăsături arhaice în forme și expresii azi dispărute, elemente regionale și influența, filtrată, a slavonei medievale. Cazania tipărită în 1643 la Trei Ierarhi a cunoscut o largă răspândire în toate provinciile românești, îndeosebi
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
fericit, a fixat pentru viitorime principiile unui legat simbolic transmis poeților neamului: „creșterea limbii” și „a patriei cinstire”. Îndoindu-se de puterea lui de a se apropia de un mare ideal și în expresie („Musă, putere dă, mă rogu, la graiurile mele./ Zi-m cumu să-ncepu?”), experimentează: umple gramatica sa de „chipuri” sau eșantioane metrice, creionează caractere rimate în Istorie..., alcătuiește stihuri în grecește - dintre acestea, un cântec a fost tradus în franceză și în germană și publicat la 1771
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
F. Costenco, Elena Vasiliu Hasnaș, B. Jordan, Sergiu Matei Nica. Secțiunea de critică și publicistică literară este asigurată de Ștefan Ciobanu (Din istoria mișcării naționale în Basarabia. Ziarul „Basarabia”), Sergiu Matei Nica („Dumnezeu” în lirica națională), C. Stere (Limba și graiul național), Vasile Țepordei (Alexei Mateevici), P. V. Ștefănucă, Boris Baidan, Vladimir Cavarnali, N. F. Costenco, Emil Gane, Pan Halippa, Vasile Harea, Bogdan Istru, Vasile Luțcan, R. Marent, Liviu Marian, George Meniuc. Au mai colaborat, la diverse rubrici, Zamfir C. Arbore
VIAŢA BASARABIEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290517_a_291846]
-
manuale pentru uzul elevilor de gimnaziu, dicționare școlare bilingve (Dicționar portativ latin-român și român-latin, I-II, 1892-1908), studii lingvistice (Încercări în vocalismul limbei române, 1893, Limba română poporană și dialectul sicillian, 1904) și glosare dialectale (Glosariu de cuvinte dialectale din graiul viu al poporului român, 1899). Colaborează la „Analele Academiei Române”, „Anuarul Liceului Unit «Sf. Vasile cel Mare»” (Blaj), „Calendarul Asociațiunii pe anul 1927”, „Comoara satelor”, „Convorbiri literare”, „Cultura creștină”, „Foaia bisericească și scolastecă”, „Foaia scolastecă”, „Generația nouă”, „România liberă”, „Ungaria”, „Unirea
VICIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290545_a_291874]
-
la Lugoj. V.-D., autor a douăzeci de texte editate postum în placheta Poezii bănățenești (1902), este considerat creatorul „poeziei dialectale” la noi. Sunt versuri scrise cu intenția de a pune în evidență resursele expresive ale limbajului popular. Relatate în graiul bănățean, cu fonetica și lexicul specific, amintirile din copilărie (Țucă-l moșu), evocarea unor tipuri caracteristice (Calu’ lu’ Doancă) sau a unor figuri din lumea satului (Carce in deparce, Lu’ Ana lu’ Gică), anecdotele, întâmplările cu haz (Ăl mai tare
VLAD-DELAMARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290602_a_291931]
-
mai cunoscută poezie a lui V.-D. este Ăl mai tare om din lume, notabilă prin capacitatea de a creiona în câteva linii portretul naivului și curajosului Sandu Blegia, „ăl mai tare om din lume”. Optimismul, antisentimentalismul, inspirația țărănească și graiul frust bănățean îi conferă autorului originalitate într-o epocă în care majoritatea poeților eminescianizau. Capacitatea de a sesiza și exploata comicul l-a îndreptat și către teatru. Încercările dramatice, comedii, farse, monologuri, unele rămase în manuscris, altele pierdute (Învățătorul Policarp
VLAD-DELAMARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290602_a_291931]
-
nedezvoltate literar, de reținut doar pentru terminologia marinărească folosită. Memorialistica (Cartea vieții mele, O nimica toată) nu are nici ea valoare artistică. SCRIERI: Poezii bănățenești, îngr. și pref. Valeriu Braniște, Lugoj, 1902; ed. Sibiu, 1928; Poezii, București, 1922; Poezii în grai bănățean, introd. Al. Bistrițianu, Timișoara, 1936; Schițele mele de călătorie, introd. Aurel Cosma-junior, Timișoara, 1936; Doi scriitori bănățeni: Victor Vlad Delamarina și Ioan Popovici-Bănățeanul, îngr. și pref. Al. Bistrițianu, Craiova, 1943; Corespondență. Memorii, în Documente literare, I, îngr. Radu Flora
VLAD-DELAMARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290602_a_291931]
-
cuvinte care ar rămâne de o banalitate și o inutilitate desăvârșite dacă nu ar reprezenta, de fapt, vehiculele purtătoare ale acestor mesaje profunde. Pe toate femeile care Îi ies În cale le Întreabă, În mod invariabil (și, pe deasupra, chiar În graiul acestora!), dacă sunt măritate, câți copii au și ce vârstă au aceștia, În spiritul politicii populaționiste a imperiului. Împăratul e interesat, În primul rând, să aibă cât mai mulți supuși, ca plătitori de impozite și militari. În al doilea rând
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
activitatea și gândirea lor ulterioară. În al doilea rând, mărturiile tuturor acestor contactanți direcți reprezintă un eșantion ilustrativ, un exemplu pentru gradul de receptivitate al Întregii societăți ardelene. În al treilea rând, ei vor propaga acasă experiența asimilată, prin viu grai, prin corespondența privată sau prin texte destinate publicității. Prin contact personal, modelul italian va penetra În mod durabil În conștiința ardelenilor. Lecturarea „la rece” a unui mesaj politic oarecare va fi Însoțită de sensibilizarea afectivă, de amintirea zilelor petrecute Într-
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Dachia, Tipografia Universității, Buda, 1812. Maior, Petru, Scrisori și documente inedite, ediție Îngrijită de Nicolae Albu, Editura pentru Literatură, București, 1968. Marian, Simeon Florea, Nunta la români. Studiu istorico-etnografic comparativ, ediție Îngrijită de T. Teaha, I. Șerb, I. Ilișiu, Editura „Grai și suflet - Cultura Națională”, București, 1995. Marica, George Em., „Notele de călătorie ale lui George Bariț”, În Anuarul Institutului de Istorie din Cluj, VI, 1963. Marțian, Iulian, „Acte și documente”, În Arhiva Someșană, 1926, nr. 6. Marx, Karl, Însemnări despre
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
artei, Editura Univers, București, 1975. Pantazi, Radu, Simion Bărnuțiu, Editura Științifică, București, 1967. Papadima, Ovidiu, Ipostaze ale iluminismului românesc, Editura Minerva, București, 1975. Papahagi, Pericle, Numiri etnice la aromâni, Cultura Națională, București, 1925. Papahagi, Tache, „Cercetări În Munții Apuseni”, În Grai și suflet, II, 1925. Pascu, Ștefan, Avram Iancu. Viața și faptele unui erou și martir, Editura Meridiane, București, 1972. Pascu, Ștefan, Ce este Transilvania?, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983. Pascu, Ștefan, Revoluția populară de sub conducerea lui Horea, Editura Militară, București, 1984
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]