3,423 matches
-
în sine nu a fost fortificată niciodată, acest fapt datorându-se înălțimii curtinelor de circa 10 metri care au dus la descurajarea atacatorilor, ele având o formă de dreptunghi aproape perfect. Incinta are o culoare gri - gălbuie, culoare dată de către gresia brun - roșcată din care este construită. Ea are o formă apropiat rectangulară, micile diferențe datorându-se "retezării" colțului sud - vestic, acțiune necesară pentru adaptarea zidului la cursul sinuos al pârâului din apropiere. Zidurile au fost datate la începutul secolului al
Biserica fortificată din Valchid () [Corola-website/Science/326838_a_328167]
-
cantități de piatră din "Valea Lapes" ( Valea Lăpușului ), vale pentru care așezările Copșa Mare, Noul Săsesc și Mălâncrav au avut dispute nenumărate și care a fost atribuită adeseori când uneia când alteia dintre ele. Este o certitudine arheologic determinată că gresia folosită la ridicarea edificiului provine din această vale. Turnurile de strajă sunt situate la mijlocul laturilor zidurilor, drumul de strajă continuându-se peste fațadele lor. Acest fapt este întru-totul diferit față de majoritatea bisericilor fortificate care au turnurile poziționate, de obicei, la
Biserica fortificată din Valchid () [Corola-website/Science/326838_a_328167]
-
5 din 6 martie 2000", privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate" și are o suprafață de 5 ha. Aria naturală reprezintă două culmi calcaroase (alcătuite din calcare tithonice și flișuri din conglomerate, gresii și marne) cu pereți abrupți tăiați de apele pârâului Valea Brădeștilor, un afluent de dreapta al Văii Cheii. Flora rezervației are în componență arbori și arbusti cu specii de de fag ("Fagus sylvatica") în amestec cu gorun ("Quercus petrea") și
Cheile Geogelului () [Corola-website/Science/325564_a_326893]
-
III-a - zone protejate" și are o suprafață de 15 ha. Aria protejată (inclusă în situl de importanță comunitară "Munții Trascăului") reprezintă o zonă având la intrare două coloane (stânci) înalte din calcare cenușii (constituite din conglomerate, șisturi argiloase și gresii atribuite cretacicului superior) chei cu pereți abrubți (la bază cărora se află depozite de grohotișuri) acoperiți cu vegetație alcătuită din plante calcifile și xerofile. Flora arboricolă este alcătuită în cea mai mare parte din specii de fag ("Fagus sylvatica"), în
Cheile Caprei () [Corola-website/Science/325563_a_326892]
-
național - Secțiunea a III-a - zone protejate" și are o suprafață de 5 ha. Arealul (inclus în situl de importanță comunitară "Munții Trăscăului") prezintă un relief diversificat: abrupturi stâncoase (cheiuri constituite din calcare jurasice și formațiuni cretacice, formate din marne, gresii și conglomerate), acoperit în mare parte cu vegetație de arbori și arbuști cu specii de fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), mesteacăn ("Betula pendula"), cununița ("Spiraea chamaedryfolia"), măceș ("Roșa canina") sau mur ("Rubus fruticosus"); pășuni și fânețe. La nivelul ierburilor
Cheile Tecșeștilor () [Corola-website/Science/325600_a_326929]
-
valea „Ogașul Ursului”, în bazinul văii Pogănișului, în partea nord-estică a satului Delinești și reprezintă o zonă de deal cu resturi fosilifere tortoniene de moluște, melci, foraminifere, briozoare, viermi, alge, corali și pești, depozitate în rocă sedimentară de pietrișuri, argile, gresii și marne.
Locul fosilifer de la Delinești () [Corola-website/Science/325784_a_327113]
-
parc suprapus sitului de importanță comunitară omonim. Aria protejată reprezintă un relief diversificat (peșteri, abrupturi stâncoase, avene, pereți calcaroși, lapiezuri, cascade, zone de chei), pajiști și păduri; cu o deosebită importantă floristica, faunistica și geologică (cu roci constituite din calcare, gresii și granițe). Rezervatia naturală fost înființată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice din gruparea montană Retezat-Godeanu (munți aparținând lanțului carpatic al Meridionalilor). Floră rezervației este constituită din arbori și
Coronini - Bedina () [Corola-website/Science/325817_a_327146]
-
la alta scară), amintește de Copa Cabana = Căpățâna de Zahar - Brazilia. Este un martor de eroziune (diferențială) hidraulică si eoliană, format din tufuri dacitice de culoare alb-cenușiu-gălbui de vârstă badeniană, tot ansamblul fiind prins între strate de marne (cineritice) și gresii cu poziție aproape verticală și aspect de micropediment. Este originar din capătul sudic al unei mici și înguste fâșii estice cu tufuri, din anticlinalul Lopătari.
Piatra Albă „La Grunj” () [Corola-website/Science/325850_a_327179]
-
curgătoare care erodau zonele înălțate. Poiana Mare se află în cuprinsul platformei Moesice, formată din două etaje: 1. etajul inferior, format din cristalin, aflat la adâncimi mari și depistat pe cale geofizică. 2.etajul superior, alcătuit din cuvertura sedimentară (calcare, argile, gresii, nisipuri și pietrișuri) așezată orizontal sau monoclinal, cu caracteristici de platformă. Înclinarea dinspre nord și nord-vest spre sud și sud-vest al formațiunilor sedimentare situate peste fundamentul cristalin, în special cele neozoice, demonstrează faptul că provin din Munții Carpați. Depozitele sedimentare
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
sau ai asculta în toată splendoarea lui orchestra unui cor al Mântuitorului”. După ce a călătorit apoi la Mendoza, expediția se întorcea pe o altă trecătoare când au găsit o pădure de copaci pietrificați și fosilizați, cristalizați într-un abrupt de gresie, din care a dedus că acel loc se afla pe plaja Pacificului când pământul s-a scufundat, îngropându-se în nisip care a fost comprimat și transformat în stâncă, după care s-a înălțat treptat împreună cu continentul, ajungând la 2
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
Băiței), cheiuri, defileuri, circuri glaciare, peșteri și avene. Din punct de vedere geologic parcul este constituit în cea mai mare parte din șisturi cristaline (micașisturi, gnaise, siricite, pegmatite, amfibolite în bazinele văilor Ruscova, Bistra, Vaser și Frumușaua) și flișuri (conglomerate, gresii și marne) negre (atribuite jurasicului superior) în culmile Vârfului Farcău și în bazinele superioare ale văilor Vaserului și Ruscovei. Apele de suprafață ale parcului natural aparțin bazinelor hidrografice ale mai multor râuri, astfel: Râul Vișeu (afluent de stânga al Tisei
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a zone protejate"), reprezintă un abrupt al pârâului "Valea Românească", acoperit pe alocuri de vegetație forestieră și ierboasă, unde în stratele de roci formate din gresii, pietriș și nisipuri, au fost descoperite importante depozite fosilifere atribuite Pleistocenului superior, constituite din resturi vertebrate ale unor specii de mamifere preistorice (cerbi, căprioare, antilope, maimuțe, rechini, șarpi, păsări, etc).
Locul fosilifer Mălușteni () [Corola-website/Science/326123_a_327452]
-
în fundamentul parcului se regăsesc formațiunile hercinico-kimmerice ale promotoriului nord-dobrogean alcătuite din șisturi cristaline și sedimente paleozoice triasice și jurasice, cutate în orogeneza hercinica și kimmerică veche. În partea de nord a arealului în triasic, pește fundament s-au depus gresii, argile vișinii, calcare și dolomite, peste care se găsesc formațiuni jurasice cu argile cărămizii cu gresii și calcare organogene, ce au un caracter discontinuu. Peste acestea apar depozite subțiri paleogene medii și sarmațiene alcătuite din calcare, marne, argile și nisipuri
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
paleozoice triasice și jurasice, cutate în orogeneza hercinica și kimmerică veche. În partea de nord a arealului în triasic, pește fundament s-au depus gresii, argile vișinii, calcare și dolomite, peste care se găsesc formațiuni jurasice cu argile cărămizii cu gresii și calcare organogene, ce au un caracter discontinuu. Peste acestea apar depozite subțiri paleogene medii și sarmațiene alcătuite din calcare, marne, argile și nisipuri. În partea sud, depozitele sarmațiene sunt foarte subțiri și cuprind argile marnoase și nisipuri. Peste acestea
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
din arealul Bozioru (Nucu) - Brăești (Ruginoasa) - Colți (Aluniș) se găsesc localizate pe "culmea Ivănețu", pinten paleogen orientat nord-est sud-vest care prelungește zona montană și, care se menține în general la circa 1000 m, doar câteva vârfuri mai importante formate din gresie depașind această cotă . Dintre ele, în apropiere, se află vârfurile Arsenie (1115m) și Zboiul (1115m). Căile de comunicații converg pe firele văilor tributare dinspre vest spre est bazinelor hidrografice ale Sibiciului (Colți - Aluniș) și Bălănesei (Bozioru - Nucu și Brăești - Ruginoasa
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Bălănesei (Bozioru - Nucu și Brăești - Ruginoasa), care odată cu ieșirea din arealul montan intră în grupa centrală a subcarpaților Buzăului dintre apele Buzăului și Slănicului - "dealurile Botanului". Activitatea de săpare a unor grote locuibile, a fost facilitată de caracterul friabil al gresiei de Kliwa, aflată în areal. Arealul Cozieni - Pănătău aparține "dealurilor Botanului" și, dintre acestea, "dealurilor Muscelului" (dintre văile Sibiciu și Bălăneasa). iar peșterile de lângă Nehoiu se află fie pe dreapta Buzăului în "Masivul Siriu" fie pe stânga acestuia ("pintenul Ivănețu
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
de varsta Paleogen - Cuaternar. Pintenii montani paleogeni provin din Carpații Orientali. Zona subcarpatica este constituită din formațiuni geologice neogene cutate. Dealurile înalte sunt modelate în depozite de fliș paleogen,predominant siliciclastic și uneori în depozite de molasa miocena, formate din gresii cu intercalații de argile, tufuri, gipsuri și sare. Dealurile mijlocii și scunde cuprind numeroase intercalații de roci argiloase. În unele părți apar calcare sarmatice și conglomerate. Culmea Ivănețu orientată nord-est sud-vest, se află la sud de Basca RozileI și se
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
scunde cuprind numeroase intercalații de roci argiloase. În unele părți apar calcare sarmatice și conglomerate. Culmea Ivănețu orientată nord-est sud-vest, se află la sud de Basca RozileI și se menține la circa 1000 m. Câteva vârfuri mai importante formate din gresie depășesc această valoare (Ivănețu 1191 m, Arsenie 1115 m, Vârful Oii 1038 m, Zboiu 1114 m), iar în șeile dintre ele înălțimea oscilează între 800 și 950 m. Altitudinea maximă - 1191 m - este în vârful Ivănețu. Pe versanții tuturor văilor
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
abundentei rocilor moi, plastice, alunecările au o desfășurare remarcabilă. Se impun în peisaj “limbile de alunecare” ce ocupă aproape în întregime albia văilor și sectorul de obârșie cu înfățișarea unor circuri largi. În locurile unde văile s-au adîncit în gresii ele prezintă cascade și chei. La sud de vârful Ivănețu există un larg platou (Plaiul Nucului) la 850 - 950 m, martor dintr-o extinsă suprafață de nivelare. Pe el se află câteva suprafețe cu rol de microdepresiuni, măi reprezentativă fiind
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
botanica și geologică, situată pe raza comunei Bisoca din județul Buzău, pe teritoriul satului Recea. Este importantă prin arboretul de pin silvestru ( Pinus sylvestris) existent aici, arboret asociat unui grup de lacuri cu apă dulce formate în doline dezvoltate pe gresie, cu fund din nămoluri sedimentate. Din grupul inițial, Lacul Limpede este singurul care a supraviețuit colmatării. Este o rezervație forestiera de 216 ha ce se află în bazinul superior al pârâului Jgheab (afluent de stingă al Slănicului), pe fata estică
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
precum și prin izolarea deosebită în care se află. Dacă până în anul 1988 pătrunderea spre Găvanu era greoaie, din anul 1989 prin drumul forestier de 3 km ce pornește inițial de pe valea Jghiabului de la Coita și merge printre interesante aflorimente de gresie, se poate ajunge și cu mijloace auto. Accesul final spre poartă așezământului se face "per pedes apostolorum". Este vorba de Izvorul Ruginii a cărui apă curge spre Jgheab, si se varsă în acestă la Gura-Bădicului. Apele de la Buștea, îmbuteliate în
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
imediata vecinătate domină abruptul vârfului Colcovan (Piatră fetelor) numit și Piatră Șoimului - deoarece ascunde într-o firida neaccesibila locul de cuibărire al șoimilor. Pereți verticali (numiți și "ziduri ciclopice"), limitrofi poienii și care sunt formați pe alternante de strate dure (gresie cu ciment silicios , calcare) cu altele moi (marne, pietrișuri slab consolidate), dispuse vertical. Este un grup de 7 contraforturi de gresie întrepătrunse de vai împădurite, situate asemenea dinților unui pieptene în arealul limitrof poienii. Pe culmea Ivănețu sunt mai multe
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
al șoimilor. Pereți verticali (numiți și "ziduri ciclopice"), limitrofi poienii și care sunt formați pe alternante de strate dure (gresie cu ciment silicios , calcare) cu altele moi (marne, pietrișuri slab consolidate), dispuse vertical. Este un grup de 7 contraforturi de gresie întrepătrunse de vai împădurite, situate asemenea dinților unui pieptene în arealul limitrof poienii. Pe culmea Ivănețu sunt mai multe lacuri care au luat naștere între valuri de alunecare. Cele mai numeroase se află pe valea Hânsarului. Dintre ele se detașează
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
un conținut de pirită de 1-3%, ceea ce face ca în contact cu apa să ia naștere acidul sulfuric, care va polua pentru totdeauna pârâul Corna și pârâul Abrud care traversează orașul Abrud. În plus, pe partea stângă apar formațiuni din gresii poroase cu o frecvență de 80-90%, care accentuează infiltrația în subsol a soluțiilor puternic nocive, fapt ce va determina contaminarea apelor freatice și de adâncime din mai multe sate precum Muntar, Rodu, Bucium-Sat, Cerbu și a orașului Abrud.
Justin Andrei () [Corola-website/Science/326175_a_327504]
-
Crucea Eroilor. De aici, brîna se continuă pe versantul nordic cu Brîna Văii Albe pînă în firul acestei vai. O singură depresiune mai însemnată brăzdează flancul sud-estic al Caraimanului, V. Spumoasa, care confluează cu V. Jepilor în dreptul fostelor cariere de gresie de la Bușteni. Caraimanul este despărțit de muntele vecin dinspre sud, Jepii Mici, prin adîncă depresiune formată de V. Jepilor, numită și V. Caraimanului. Valea își trage obîrșiile din platou, iar din marginea acestuia formează o ruptură de pantă de aproape
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]