5,257 matches
-
nu știați deci cum să procedați pentru ca pânzele să parvină mai repede statului. ― Dar bineînțeles. Aș fi putut oare proceda altfel? ― Vă vizitez de-o săptămână. De ce nu mi-ați pomenit niciodată nimic despre ele? Melania Lupu își împreună mâinile. ― Habar n-aveam de existența lor, puteți să mă credeți! Astăzi le-am găsit întîmplător, mai precis astă-seară. Ștergeam praful și dintr-o dată am auzit: Clic! " Va duce farsa până la capăt, gândi Cristescu. Scontează pe faptul că nu am probe împotriva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din domeniul atomic aveau o poveste lungă: dacă erau cît de cît deteriorate, își pierdeau luciul. Acesta strălucea pur și simplu. Iar faptul că Greer acceptase atît de ușor cererea lui de a-l cerceta, părea să însemne că individul habar n-are de asemenea lucruri. Implicațiile erau covîrșitoare. În timp ce examina cu atenție materialul din care era făcut costumul, lui Hedrock îi lucra intens mintea. Greer spusese că nava nu este în stare de funcționare. Dacă era adevărat, asta nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
O ORĂ ȘI JUMĂTATE, SE DUSESE LA UN SPECTACOL DE TEATRU CARE SE TERMINASE LA UNSPREZECE ȘI CINCIZECI ȘI TREI DE MINUTE. DE ATUNCI HOINĂRISE PRIN ORAȘ, CĂSCÎND GURA LA UNA ȘI LA ALTA. NU SE GÎNDISE SĂ ASCULTE BULETINELE DE ȘTIRI. HABAR N-AVEA DE NIMIC. LUCRU INCREDIBIL, S-AR FI PUTUT PRĂBUȘI JUMĂTATE DIN LUME ȘI EL SĂ NU ȘTIE. PRINȚUL DEL CURTIN VORBI DIN NOU: \ ESTE ADEVĂRAT CĂ ÎNTR-UN ASEMENEA CAZ NU SE DEZVĂLUIE DE OBICEI IDENTITATEA PERSOANEI, DAR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ÎȘI ÎNCETINI PAȘII ȘI SPUSE: \ NU-MI VINE SĂ CRED. PUR ȘI SIMPLU NU-L POT CREDE PE CĂPITANUL HEDROCK ÎN STARE SĂ SPUNĂ CEVA DOAR AȘA, CA BRAVADĂ. E POSIBIL SĂ EXISTE VREO ORGANIZAȚIE DE CARE NOI N-AVEM HABAR. DE FAPT... SE ÎNTOARSE ÎNNEBUNITĂ SPRE EL ȘI-I VORBI CU O INTENSITATE NEOBIȘNUITĂ A TONULUI: PRINȚE, MI-A SPUS CĂ NU E, N-A FOST NICIODATĂ ȘI NU VA FI NICIODATĂ OMUL ARSENALELOR. DEL CURTIN SE ÎNCRUNTĂ: \ INNELDA, ZISE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CATEGORICĂ. REALIZĂRILE LOR ȘTIINȚIFICE PUNEAU SUB SEMNUL ÎNTREBĂRII REZULTATELE. \ ACUM, SPUSE UN IMPULS MINTAL, SUPUNE-TE FAZEI URMĂTOARE. Îl învăluia o lumină. Unde anume se afla sau măcar unde doreau să-l facă să creadă că se află, n-avea habar. Trupul i se odihnea comod în ceea ce ar fi putut să fie un sicriu de forma trupului. Comparația îi aduse prin toți nervii un fel de gîdilitură sinistră, dar el izbuti să potolească această nervozitate. Stătea calm, hotărît, rece și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
se găsea crucea. Culmea e că tocmai capacitatea ei de a trece peste orice, fără probleme, fără să transpire de efort sau de grijă, m-a atras. De fapt, Emilia nu făcea o deosebire prea mare între mine și altul. Habar n-avea ce vroia, ce nu vroia, ce-i plăcea, ce nu-i plăcea, ce-i trebuia, ce nu-i trebuia, ce era pentru ea bine și ce era rău. Râdea la fel dacă-i povesteai o comedie sau dacă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
eram o figură nouă, într-o tăcere de gheață. De parcă vroiau să ne facă să înțelegem că locul nostru nu era acolo. ― De ce ne privesc așa? l-am întrebat în șoaptă pe Dinu. El făcu un gest evaziv cu mâna. ― Habar n-am. Lasă-i în pace. N-am insistat. Mi-am băut cafeaua, înghițind cu noduri, pentru că avea un gust groaznic. Atunci l-am văzut prima oară pe Profetul. Să tot fi avut vreo cincizeci de ani, dacă judecam după
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Tăceam când mi se puneau întrebări și pentru nimic în lume nu m-aș fi dezvinovățit; ar fi însemnat să-i fac tatei pe plac. Din pricina asta, judecătorul devenea din ce în ce mai pornit, mai nervos, reușind din ce în ce mai greu să-și ascundă enervarea. Habar n-avea că în sala procesului el nu era decât un simplu martor, că adevăratul proces se judeca în tăcere între mine și tata, și interpreta tăcerea mea ca un afront personal. Dar chiar dacă aș fi știut că încăpățînarea mea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la Dinu sau pe țărm, mai ales că individul avea obiceiul să doarmă și după-amiaza. De cunoscut, nu-l cunoștea nimeni în afară de Moașa și de Arhivar, cu care fusese văzut sărutîndu-se. Portarul, când l-am întrebat, a ridicat din umeri: "Habar n-am cine e, domnule sculptor", deși am avut impresia că mințea. Aristide a venit să-l consulte tot în cameră. Individul se plângea că simte mereu lipsă de aer, că obosește repede dacă suie câteva trepte și că în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ar fi fost vânător și mă vâna pe mine. Se maimuțărea, dar în clipa aceea am simțit o dâră rece pe șira spinării. Cine dracu e ăsta și ce vrea?" l-am întrebat pe Dinu care mă așteptase la cafenea. "Habar n-am" a ridicat el din umeri. Trecuse ceva timp și mă pregăteam să am o explicație cu Moașa deoarece provizoratul traiului în doi amenința să dureze, când, într-o dimineață, din bălăriile crescute în spatele azilului a ieșit un câine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
auzind zgomotele orașului, iar trecătorii tresăreau dând cu ochii de zăbrele. De ce trebuie toate astea? l-am întrebat eu patetic. Ideea mea e foarte simplă. Construim în jurul închisorii alte ziduri și închidem închisoarea. Nemaivăzând nimic, deținuții se liniștesc, iar trecătorii habar n-au ce e înlăuntru. Nu e grozav? ― Ba da, e grozav, zise încîntat directorul și căută pe batista lui un alt pătrat în care să mă mute, drept recompensă. A chemat gardianul și i-a spus ceva la ureche
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mi-am zis și m-am strecurat spre ușă ca să mă duc la closet, sperând că acolo trebuia să vină o dâră de aer proaspăt. Dar chiar în ușă m-am lovit de el. Cum l-am recunoscut prin întuneric habar n-am, însă l-am recunoscut. Și, într-o clipă, n-am mai simțit duhoarea din vagon. M-a cuprins frica... După ce ieșisem din pușcărie, îl mai întîlnisem o singură dată. Și numai pentru o clipă. Mergeam într-o seară
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
după câțiva pași o uitam. Într-o zi însă m-am auzit strigat din spate și m-am întors surprins. Bătrâna se oprise și mă fixa, având o lucire voioasă în privire. Nu schimbasem niciodată o vorbă cu ea și habar n-aveam cine era și ce fusese înainte. Eram încurcat, nu știam ce să spun când, cu o mișcare destul de energică, ea a învîrtit roțile căruciorului apropiindu-se de mine. Am presupus că vroia să mă roage ceva ori să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și am tras, grăbit, pătura peste mine. Deodată am avut sentimentul ciudat că-mi supraviețuisem propriei morți. Asta m-a făcut să uit de migrenă. M-a cuprins pe loc o euforie nervoasă. Mă gîndeam: "Așadar, alții, sărmanii, mor și habar n-au ce se petrece în urma lor. Nu mai văd nimic, nu mai aud nimic. Stau cu pământ în gură și în urechi. În timp ce eu pot privi ceața și pot simți frigul. Îmi venea să deschid ușa, să ies pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
el, să știți, nu pot spune că îl cunosc. Dar, oricum, trebuie să ne ajutăm între noi. Pe culoarele imobilului, Rieux se uită mașinal prin colțuri și îl întrebă pe Grand dacă șobolanii dispăruseră cu desăvârșire din cartierul său. Funcționarul habar n-avea. I se vorbise într-adevăr de această poveste, dar el nu dădea prea mare atenție zvonurilor din cartier. ― Am eu alte griji, spune el. Rieux îi și strângea mâna. Era grăbit să-l vadă pe portar înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
LUI RIEUX, LUCRURILE S-AU OPRIT AICI. ― Vă dați seama, a oftat ieșind comisarul, avem ceva mai important de făcut, de când se vorbește de această febră... L-a întrebat pe doctor dacă lucrul era serios și Rieux a spus că habar n-avea. \ E din pricina vremii, asta e tot, a încheiat comisarul. Era din pricina vremii, fără îndoială. Totul se năclăia în mâini, pe măsură ce ziua înainta, și Rieux simțea cum teama lui crește cu fiecare vizită. În seara aceleiași zile, la periferie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se întâmpla ca, în aceste ocazii, slăbiciunile să nu le apară cât se poate de limpede. Pentru întâia oară simțeau cât de dificil e să-ți imaginezi precis faptele și gesturile celui care lipsea. Deplângeau atunci faptul că n-aveau habar despre felul cum își petrecea celălalt timpul; se învinuiau de ușurința cu care neglijaseră să se informeze despre aceasta și se prefăcuseră a crede că, pentru o ființă care iubește, ocupația celui iubit nu este izvorul tuturor bucuriilor. Le era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în depărtare marea, după o condensare mai întunecată a orizontului. Resimțea doar oboseala și lupta în același timp împotriva unei dorințe neașteptate și nesocotite de a se destăinui ceva mai mult acestui om ciudat, pe care însă îl simțea aproape. \ Habar n-am, Tarrou, îți jur că habar n-am. Când m-am apucat de această meserie, am făcut-o într-o oarecare măsură în mod abstract, pentru că aveam nevoie de asta, pentru că era o situație ca oricare alta, una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
întunecată a orizontului. Resimțea doar oboseala și lupta în același timp împotriva unei dorințe neașteptate și nesocotite de a se destăinui ceva mai mult acestui om ciudat, pe care însă îl simțea aproape. \ Habar n-am, Tarrou, îți jur că habar n-am. Când m-am apucat de această meserie, am făcut-o într-o oarecare măsură în mod abstract, pentru că aveam nevoie de asta, pentru că era o situație ca oricare alta, una dintre acelea la care se gândesc tinerii. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
e într-adevăr ceva în neregulă aici. Oricare ar fi acel secret pe care-l cunoștea tatăl tău, se pare că aduce mult rău celor care îl dețin. Dar mama nu știa nimic. — Probabil cine a făcut asta n-avea habar de lucrul ăsta - sau nu voia să riște. — Crezi că aceiași oameni care l-au omorât pe palestinian au omorât-o și pe mama? Nu știu. Pentru că, dacă e așa, știu cine va muri următorul. —Cine? —Eu. Capitolul 17 Aprilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
te dumirești și singur în privința asta? Ce îl preocupa? Nu e atât de evident încât și un copil de grădiniță ți-ar putea da răspunsul? Se întoarse din nou de la Uri. Spuneți-mi, domnișoară Costello - Uri spune că sunteți irlandeză. Habar n-am dacă sunteți protestantă sau catolică, dar spuneți-mi: când IRA punea bombe la fiecare cinci minute, ce au zis protestanții, „OK, uite: luați Belfastul. Tăiați-l în două pe mijloc și opriți-vă bucata pe care o vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îl va traduce și îi va înțelege profunda semnificație. Falsificatorul va miza pe faptul că toate aceste circumstanțe se vor materializa, și pentru ce? Cu siguranță nu pentru bani, de vreme ce Guttman nu a plătit nimic unui comerciant care nu avea habar de lucrul la care renunța. Nu, dacă ar fi fost un fals, falsificatorul i-ar fi adus cu siguranță tăblița lui Guttman și ar fi cerut milioane de dolari. Adevărul rece, rațional era că avea mai mult sens să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
același lucru aici, spuse ea, lovind tastele de direcție cu forțe proaspete. Vrea să zburăm peste lacul Geneva, să ne uităm după insule. Avatarul plana peste orașul virtual, Maggie îndreptându-l mai întâi spre vest, apoi spre est. Nu avea habar de geografia Genevei. Mai fusese o dată acolo, pentru o chestiune a ONU, dar avusese parte de obișnuita experiență diplomatică: aeroport, mașină, sală de întruniri, mașină, aeroport. Așa că se bază pe cea mai rudimentară metodă posibilă: căută un petic de albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să fie regulată... Se făcuse frig sau, cel puțin, i se făcuse ei frig. Probabil din cauza oboselii. O să se ducă la hotel, n-o să vorbească cu nimeni și, după ce o să doarmă, o să plece la aeroport. Și unde să se ducă? Habar nu avea. Intră în holul cavernos al Citadelei și merse cu capul plecat, hotărâtă să nu dea ochii cu nimeni. Era convinsă că nu avea nici un sens, dar se simțea de parcă toți știau ce i se întâmplase în ultimele câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Uri. — Ofițer de relații cu mass-media, spuse Uri. I-am spus că ne-am întâlnit în urmă cu câțiva ani și cât de trist sunt că m-a uitat deja. Și chiar te-ai întâlnit cu ea acum câțiva ani? —Habar n-am. Uri jucase rolul unui producător de film, convingând-o cumva pe tânără că el, Maggie și Mustafa făceau parte din echipa unui documentar și că trebuiau să ia avionul spre Londra în seara aia. Voiau neapărat să filmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]