58,609 matches
-
de drac pe mine... Dar la urma urmei, fetelor, știți cum văd eu lucrurile?... Contează mai mult dacă o să pot pune și eu umărul la propășirea artei... Persoana mea are mai puțină importanță! Pentru mine persoana ta are mai multă importanță! declară cu convingere Bianca, strângându-l de mână și coborând prima din tramvaiul cu care veniseră. Din stație, clădirea veche a spitalului se ivea, cu acoperișul ei de țiglă maronie și cu zidurile cenușii, cazone, din mijlocul unor tei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai puțin riscante. Nu știu dacă profesorul v-a spus același lucru ca și mine ; din păcate, el pune întotdeauna răul în față. Și este cam abrupt... Poate are și motive... Însă vă pot asigura de un adevăr de primă importanță : mâna lui nu tremură niciodată, precizia gesturilor lui este perfectă, iar cunoștințele și experiența în domeniu sunt fără egal. Vă voi ajuta să dormiți cât mai bine, somnul, este foarte important pentru organism. O înțepătură ușoara lasă în brațul Dorei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mult ? Ce pot face ca să o ajut ?" Până la un anumit punct, gândurile tatălui și ale fiicei sunt chinuite de aceleași întrebări obsesive. Dar, după un anumit timp, căile nevăzute ale gândurilor celor doi se separă. Amintiri disparate și lipsite de importanță, nimicuri din viața lui comună cu Dora plutesc ca niște nori ușori în gândurile lui Victor : "Balul studențesc de la Bagdasar și melodia primului lor dans... Vârful Toaca și răsăritul de soare de pe Panaghia... Rochia largă în carouri bleu, rochia largă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vocea ei dintotdeauna, doar puțin diminuată : Nu am simțit nimic decât ca o plutire... Apoi ca un zbor printre aștri și în fine am auzit respirația monitorului și am simțit strânsura aparatului de tensiune... Prima durere, te asigur că fără importanță, a fost în coapsa stângă... În coapsă ? Ce are coapsa cu capul ? Am auzit-o pe anestezistă, pe doctorița Alindora Bosch, spunând că s-a făcut o plastie a plăgii cu țesut luat de acolo... Nu îți amintești că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ea ? Mi-e teamă să nu rămân o legumă, dar în același timp nu pot să mă despart cu ușurință de trupul meu." O durere în coloana vertebrală îi dă parcă putere să decidă, spunându-și : "Corpul nu are nici o importanță pe lângă sufletul care poate fi nemuritor... Să am oare încredere în această Minodora ? Dar Dorina ? Dar Victor ? Să îl las singur pe Victor... Nu vrei să te desparți de el, hai ? Ai dreptate, merită... Acum știu prea bine că merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să fi fost cândva culorile tricolorului românesc, găsește și unul la care adresa expeditorului, Ovidiu Frunză, este clară : "Comuna Arbore, Județul Rădăuți, Bucovina-România". Conținutul scrisorii, caligrafiată cu grijă pe două pagini de caiet dictando, este anodin, dar orice amănunt are importanță pentru Dora. Copiii acestui domn Ovidiu, doi băieți de 9 și de 11 ani la data care apare pe scrisoare 1 iunie 1949 merg bine cu școala. Cel mare, Dragoș, are înclinații spre muzică și cântă la pian, pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ne-am întâlnit acum decât niciodată. În orice caz eu am fost îndrăgostit de atunci de ceea ce prinde formă abia azi. Glumești ? Îndrăgostit ? De o femeie pe care abia ai cunoscut-o și care are anii mei ? Anii nu au importanță. În schimb întâlnirea noastră este atât de minunată încât ar fi o crimă ca un moment atât de rar să fie ratat. Am sentimentul că de fapt ne-am fost predestinați. Predestinați de cine ? Eu am avut convingerea că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-l alunecat de pe jilțul confortabil, îngenunchiat, îmbrățișând genunchii Dorei. "Lasă-te în voia efemerei clipe a începutului !" Oare Dragoș a rostit acest îndemn sau este șoapta subconștientului ei care poate intuia și dorea această clipă unică ? Nu mai are nicio importanță. Degetele lungi și delicate mângâie deja pielea care devine din ce în ce mai fină pe măsură ce locul cald al feminității, care se crede alterată de ani și suferințe, se apropie. Un gând nechemat trece prin mintea Dorei : " Dacă nu ar fi întuneric, oare degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
apropie. Un gând nechemat trece prin mintea Dorei : " Dacă nu ar fi întuneric, oare degetele de pianist ar mai continua mângâierile după ce ochii ar vedea rețeaua de cute și întinderile de piele marcate de vârstă ?" Nu fi stupidă, Dora ! Ce importanță are pielea, sau cutele, petele, ridurile ? Aceasta este clipa ce ne-a fost destinată și nu trebuie să o ratezi, are dreptate Dragoș", îi răspunde o necunoscută voce din interiorul ei. Ieșite de sub control, degetele ei devin și ele febrile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
A riscat securitatea familiei, dar nu a pregetat să îi ascundă, să îi hrănească, să îi doftoricească, atunci când erau răniți sau bolnavi. Și pentru faptele astea de omenie, cincisprezece ani de muncă silnică de unde nu s-a mai întors... Ce importanță are pe lângă toate astea faptul că "frații Frunză" nu și-au isprăvit studiile universitare ? Dora își dă bine seama că de fapt acest "fapt lipsit de importanță" l-a măcinat mult pe Ciprian. Desigur și pe Dragoș. Dragoș trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
omenie, cincisprezece ani de muncă silnică de unde nu s-a mai întors... Ce importanță are pe lângă toate astea faptul că "frații Frunză" nu și-au isprăvit studiile universitare ? Dora își dă bine seama că de fapt acest "fapt lipsit de importanță" l-a măcinat mult pe Ciprian. Desigur și pe Dragoș. Dragoș trebuie să apară ca să prânzim împreună și eu am trăncănit o mulțime fără să fi ajuns încă la un oaspete de-al tatei care desigur vă interesează mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
urmele cărților arse. El, căci căpitanul de cavalerie era el, Simion, tatăl tău, a înțeles ce simțeam în acele momente și a încercat să mă consoleze : Te rog, nu plânge ! Bunurile materiale se pot reface. Ele nu au cu adevărat importanță. Important este că nu ai pățit nimic. Faci parte din familia Racoce, nu-i așa ? Ești Teodora Racoce, nu-i așa ?" Da, sunt singura rămasă aici cu speranța să îmi pot continua studiile începute la Cernăuți. Părinții mei au reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Simion ! Cine în afară de mine ar fi putut recunoaște în bărbosul scheletic și tăcut pe tânărul sensibil și plin de viață cu care mă iubisem în nopți îmbălsămate cu parfum de liliac ? Ființa mea accepta că această schimbare nu avea nici o importanță. Pentru mine important era doar că revenise. Emoția revederii nu semăna cu cea dată de fiorul iubirii, dar era mai intensă, mai totală, mai devoratoare, căci gustasem amândoi din gustul despărțirii, al fricii, al foamei, al morții. Minodora continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pentru mine poartă numele de "acasă". Mereu cu gândul la cei plecați, schimbările care se întâmplă acum în lume mă privesc prea puțin. Izolată cum sunt nu știu prea multe, dar totuși citesc și mai aud ce se întâmplă. Ce importanță poate avea pentru mine că acum partea asta de Bucovină, în care am apucat Imperiul Habsburgic urmat de fericitul răgaz de alipire la patria mumă, apoi de dureroasele zvârcoliri între doi stăpâni și de comunism, ce contează, mă întreb, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
acum partea asta de Bucovină, în care am apucat Imperiul Habsburgic urmat de fericitul răgaz de alipire la patria mumă, apoi de dureroasele zvârcoliri între doi stăpâni și de comunism, ce contează, mă întreb, că acum aparține Ucrainei ? Și ce importanță poate avea pentru mine că Imperiul comunist a explodat ? Istoria se scrie din păcate cu sânge și cu suferințe iar eu și alții puțini ca mine mai facem umbră pământului numai pentru a putea depune mărturie. Mărturie că tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să fie al libertății. Revăzând cu ochii minții gara în care am fost duse sub escortă de doi ostași ruși, undeva departe între linii, cred că era gara de mărfuri de lângă grădina publică din Cernăuți, dar asta oricum nu are importanță. Odată în vagon, deși am trecut pe lângă câteva compartimente goale, am fost obligate să intrăm într-unul în care erau deja unsprezece persoane : opt adulți și trei copii, cu noi s-au făcut treisprezece. Fără nici un comentariu doi bărbați s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai important. A doua zi mi-a mărturisit fără ocolișuri, cu o voce aspră pe care nu i-o cunoșteam, că era însărcinată, în luna a patra. Nu avea cum să știe cine era tatăl și oricum nu avea nici o importanță. Am asigurat-o că poate face un avort, că mâinile și cunoștințele lui Gerhard sunt neîntrecute. M-a întrerupt fără nici un menajament. Era hotărâtă să păstreze copilul. În aceeași seară a ars toate boarfele aduse din trista ei aventură. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
elevul era dator să le aprofundeze în afara clasei. Așa se face că în numai câteva luni de învățătură a ajuns el însuși să-i ajute pe micuții lui colegi la mai toate obiectele, în special la matematică, de a cărei importanță nu se îndoiește nimeni în afară de unii elevi care întâmpină greutăți la însușirea cunoștințelor în domeniu. Oricum, cu sprijinul lui, câțiva dintre acești copii reușeau să țină pasul cu clasa. Și recompensele nu au întârziat să apară: un senvici, un suc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Pe-atunci înțelegeam absolut totul. E drept că acest răspuns, repetat obsedant la diferite testări pentru că psihologii au imaginația atât de bogată încât fură testele unii de la alții -, m-a privat de primirea unor slujbe, dar asta nu mai prezintă importanță. Ce vină aveam eu, dacă niște evaluatori, limitați axiologic, nu erau în stare să interpreteze corect răspunsurile? Când eram la școală, în prima pruncie mai ales, îmi erau dezvăluite, printr-o intuiție grozavă, toate misterele existenței și-i uimeam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sticle de bere, cei de pe la ferestrele apartamentelor, care nu erau străini de surpriză, au început să bată din palme. Și unde nu ne-am făcut și noi apariția, grupul vocal al puștilor... După ce am dat tonul savant, ridicând cu mare importanță arcușul am început reprezentația. Conștient de marele meu talent, vă imaginați că nu mi-am amestecat vocea cu gloata, asumându-mi cinstea de a cânta solo refrenul. Ce aplauze, ce mulțumiri, ce uimire!... Nici nu se potolise bine ecoul primelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe care nu-l împrumuta niciodată la nimeni. Era, zicea ea, o moștenire scumpă de familie, o comoară de înțelepciune pe care nu putea s-o ofere, din rațiuni de testament, nimănui. O auzeam cum răsfoia fără grabă, gravidă de importanța descoperirii științifice pe care avea s-o comunice în curând. Șoptea rar, ca într-un ritual primitiv barcă, barcă, barcă, barcă, barcă ofta doctoral, începea iar să șoptească barcă, barcă, barcă, barcă și, deodată, ca și cum ar fi descoperit America, anunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a lui Da Vinci". Mi s-ar părea că ființarea mea ar avea acolo mai mult rost. Dacă s-ar putea, aș dori să fiu așezată, discret, într-un colț din care aș putea vedea, fără să mi se acorde importanță, toate cele treisprezece personaje. M-ar izbi la început faptul că Hristos este izolat, în centru, și m-aș întreba: "Din respect păstrează discipolii distanța față de El?" Apoi aș căuta, aș tot căuta, încercând să decriptez expresiile de pe chipurile apostolilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
existat. Iar acum cât le am le păstrez în suflet ca pe ceva sfânt. Aș vrea să pot exprima atâta fericire, însă te iubesc atât de profund încât nu pot să-ți spun decât: "te iubesc". Nimic nu mai are importanță, nimic nu mai există în afară de noi. "Bună seara iubito!". Ieri mi-a căzut pe fereastră un fulg. În el te-am regăsit. Însă el s-a topit, pe fereastră curgând și m-am bucurat că nu ai fost tu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o viteză uimitoare, din cauza căruia nu mai văd bine și nu mai am timp să simt. Ce ne facem? Respiră adânc. Până la urmă, dacă tot sufăr există o limită între neplăcere și durere. După acea limită nimic nu mai are importanță, căci, totuși, cât poate suporta un om? Deci stimulii viitori vor putea fi priviți ca insignifianți. Obiectul din aur e fascinant. Dacă e să regăsești idealul într-un singur obiect, om, dai greș. Dar dacă îi găsești un loc, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
din parc, vrei să fii logodnica mea? Cecilia, surprinsă de frumusețea inelului, de cererea lui Matei, a rămas fără cuvinte. Matei, ținându-i mâna, aștepta cu nerăbdare, dar și cu oarecare teamă, răspunsul. După câteva minute de cugetare adâncă privind importanța momentului, asumarea unei responsabilități majore, cel mai bun răspuns pe care trebuia să-l dea, după un oftat profund, Cecilia i-a spus: — Dacă destinul ne-a pregătit întâlnirea imprevizibilă din parc, întâlnirea imprevizibilă de la tribunal, întâlnirea imprevizibilă din avion
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]