6,102 matches
-
1907-1909 (an în care a devenit sublocotenent) și apoi „Școala superioară de război” în perioada 1919-1920, perioadă în care avea gradul militar de maior. A participat la primul război mondial, în campania din anul 1916, în calitate de căpitan, cu Regimentul 34 infanterie, având funcția de comandant al Companiei de mitraliere, până când a fost rănit, la data de 26 august, în luptele de la Daidâr, în Dobrogea. A fost repartizat la „Școala de infanterie de la Dorohoi”, iar apoi la „Școala de ofițeri de infanterie
Ilie Șteflea () [Corola-website/Science/304990_a_306319]
-
în campania din anul 1916, în calitate de căpitan, cu Regimentul 34 infanterie, având funcția de comandant al Companiei de mitraliere, până când a fost rănit, la data de 26 august, în luptele de la Daidâr, în Dobrogea. A fost repartizat la „Școala de infanterie de la Dorohoi”, iar apoi la „Școala de ofițeri de infanterie și administrație” din Botoșani la data de 1 aprilie 1917 până la data de 10 octombrie 1918, dată la care a fost numit în funcția de șef al Biroului organizare din
Ilie Șteflea () [Corola-website/Science/304990_a_306319]
-
infanterie, având funcția de comandant al Companiei de mitraliere, până când a fost rănit, la data de 26 august, în luptele de la Daidâr, în Dobrogea. A fost repartizat la „Școala de infanterie de la Dorohoi”, iar apoi la „Școala de ofițeri de infanterie și administrație” din Botoșani la data de 1 aprilie 1917 până la data de 10 octombrie 1918, dată la care a fost numit în funcția de șef al Biroului organizare din Inspectoratul tehnic al Infanteriei. În anul 1920 a absolvit „Școala
Ilie Șteflea () [Corola-website/Science/304990_a_306319]
-
apoi la „Școala de ofițeri de infanterie și administrație” din Botoșani la data de 1 aprilie 1917 până la data de 10 octombrie 1918, dată la care a fost numit în funcția de șef al Biroului organizare din Inspectoratul tehnic al Infanteriei. În anul 1920 a absolvit „Școala Superioară de război”, fiind al 12-lea absolvent, dintr-un total de 72 de ofițeri , după care a participat la un stagiu de pregătire la Marele Stat Major, unde a ajutat la elaborarea strategiilor
Ilie Șteflea () [Corola-website/Science/304990_a_306319]
-
pregătire la Marele Stat Major, unde a ajutat la elaborarea strategiilor de apărare în cazul unei agresiuni străine, pentru granițele de est și de vest a României. Până în 1925 a fost profesor de tactică la „Școala militară de ofițeri de infanterie nr 1” din cadrul „Școlii superioare de război”, unde a adus o contribuție importantă, fiind considerat unul dintre cei care au revigorat întregul sistem de învățământ din acestă instituție. În primăvara anului 1925 a plecat într-un stagiu de pregătire în
Ilie Șteflea () [Corola-website/Science/304990_a_306319]
-
au revigorat întregul sistem de învățământ din acestă instituție. În primăvara anului 1925 a plecat într-un stagiu de pregătire în Franța pentru șase luni, iar la 1 octombrie 1925 a devenit director de studii la Centrul de instrucție al Infanteriei, unde a fost descris de superiori ca pe un "prea distins și talentat profesor instructor și educator". În anul 1929 a fost atestat ca profesor titular de practică la „Școala Superioară de război”. Generalul Jujescu, șef de Stat Major la
Ilie Șteflea () [Corola-website/Science/304990_a_306319]
-
23 august 1940 a fost numit șef de Stat Major al Armatei 1, după care, la 1 noiembrie 1940, devine secretar general al Ministerului Apărării Naționale. După înfrângerea rebeliunii legionare din ianuarie 1941 a fost numit comandant al Diviziei 3 infanterie, divizie cu care a participat alături de trupele germane în luptele pentru ocuparea Odessei. La data de 20 ianuarie 1942 a fost numit în funcția de șef al Marelui Stat Major, funcție pe care a ocupat-o până la căderea regimului Ion
Ilie Șteflea () [Corola-website/Science/304990_a_306319]
-
care urmau să fie trimise pe front.. El s-a eschivat, cu ajutorul generalilor Socrat Mardari, Traian Borcescu și a colonelului Valerian Nestorescu, de a trimite pe front toată artileria diviziilor de dublură (diviziile 25, 26, 27, 31, 34 și 45 infanterie), jumătate din artileria diviziilor de munte, majoritatea artileriei grele și câte o baterie din fiecare divizie plecată pe front. În acest fel, a păstrat în țară circa 220.000 de soldați care ar fi urmat să ajungă în Stepa Calmucă
Ilie Șteflea () [Corola-website/Science/304990_a_306319]
-
absolut legal și corect și benefic armatei", punând această anchetă a DNA-ului pe seama tentativelor lui Traian Băsescu de a încerca să obțină demiterea șefului Statului Major General, Eugen Bădălan. În aprilie 2000, a fost inaugurat în Parcul Kiseleff Monumentul Infanteriei din București. După cum a afirmat sculptorul Ioan Bolborea, el i-a folosit ca model pe generalii Mihail Popescu (șeful Statului Major al Forțelor Terestre) și pe generalul Vasile Apostol (locțiitor al șefului Statului Major al Forțelor Terestre). "„Așa am vrut
Mihail Popescu () [Corola-website/Science/304996_a_306325]
-
Andrei Snesarev. La scurtă vreme după anularea Tratatului de la Brest-Litovsk de partea sovietică, Regiunea apuseană de apărare a fost transformată în Armata de Vest pe 15 noiembrie 1918, cu garnizoana principală în Smolensk. Această armată era formată din Divizia de infanterie lituaniană Pskov, Divizia a 7-a de pușcași Vitebsk și unitățile teritoriale ale celui de-al doilea Front de apărare. Pe la sfârșitul anului 1918, efectivele Armatei a 16-a (de Vest) erau de aproximativ 19.000 de oameni, dotați cu
Armata de Vest (Rusia) () [Corola-website/Science/305017_a_306346]
-
în mare parte din germanici în ultimele secole de existență ale Imperiului Român Apusean. Legiunile cuprindeau doar 1000 de soldați, conduși de un perfect, legiunea fiind organizată în două cohorte comandate de tribuni. Împăratul dispunea de gardă palatiana, compusă din infanterie și cavalerie. Sulița „pilum” nu mai era utilizată. A fost adoptată formația de luptă triunghiulara. Călăreții români dispuneau de arcuri și erau îmbrăcați în cămăși cu zale. Migratorii excelau însă în lupta călare. Cauzele migrațiilor erau complexe, la baza deplasărilor
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
cavalerie din istorie (între 12000 și 14000 de oameni) împotriva rușilor comandați de Bennigsen. Deși unii istorici critică dur modul în care Murat a condus această șarjă masivă, este recunoscut faptul că această acțiune a oprit pentru câteva ore înaintarea infanteriei ruse, întorcând sorții bătăliei. Anul 1808 este unul important pentru Marele Duce: conduce represiunea asupra revoltei din Madrid, apoi soția sa primește regatul Neapolelui, Murat devenind astfel rege al regatului din sudul Italiei. Printre reformele noilor suverani se numără abolirea
Joachim Murat () [Corola-website/Science/305050_a_306379]
-
poporului, Sfatul Țării, în virtutea dreptului istoric și de neam, decide prin vot unanim unirea Basarabiei cu România. Ca membru al Sfatului Țării, votează pentru Marea Unire și Simeon Galițchi (11.02.1887 - 22.06.1940), plutonier major a regimentului de infanterie din Odesa, originar din Dondușeni și un patriot înflăcărat al neamului românesc, care își pierde viața în vara anului 1940 ca rezultat al cumplitelor represiuni staliniste. După 106 ani de subjugare mosculească, poporul revine la propria (sa) vatră. De la Marea
Dondușeni () [Corola-website/Science/305089_a_306418]
-
a înfrânt armata cartagineza condusă de Hannibal Barcă. La fel ca la Cannae, întâlnirea dintre români și Hannibal trebuia să fie la scară largă. Fiecare armata avea de la 35000 la 40000 de oameni. Hannibal avea însă din nou elefanți, dar infanteria lui era de mult mai slabă calitate decât cea a legionarilor lui Scipio. În plus Scipio avea și avantajul că reușise să achiziționeze cavalerie numidiană. Scipio a încercat să folosească aceleași tactici pe care le-a folosit Hannibal în lupte
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
război, în timp ce Scipio a avut în total 34.000 de infanteriști și 6.000 de călăreți. Cavaleria să, fiind dispusă pe flancuri, Hannibal a aliniat restul trupelor sale din cele trei linii drepte în spatele elefanțiilor . Prima linie a constat în infanteria mixtă de mercenari din Galia, Liguria, și Insulele Baleare. În al doilea rând, el a dispus soldați cartaginezi și libieni , în timp ce veteranii săi din Italia au fost plasați în linia a treia. Hannibal a intenționat să mențină spatele liniei sale
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
de mercenari din Galia, Liguria, și Insulele Baleare. În al doilea rând, el a dispus soldați cartaginezi și libieni , în timp ce veteranii săi din Italia au fost plasați în linia a treia. Hannibal a intenționat să mențină spatele liniei sale de infanterie a treia, în scopul de a contracara tendința lui Scipio de a fixa centrul cartaginez și de a învălui Liniile adversarului sau, cum făcuse anterior în Bătălia de la Ilipa. Livius afirmă că Hannibal a dislocat 4000 macedoneni în al doilea
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
atace. Conflictul rezultat a fost acerb și sângeros . Cu toate acestea, Scipio a fost capabil să mobilizeze oamenii lui și să transforme lupta în favoarea lui.Cavaleria română a revenit pe câmpul de luptă și a atacat linia cartagineza din spate. Infanteria cartaginezA a fost încercuita și anihilata. Mii de cartaginezi, inclusiv Hannibal, au reușit să scape . Hannibal a cunoscut o mare înfrângere care a pus capăt carierei sale militare plină de bătălii victorioase. În total, aproximativ 20.000 de oameni din
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
de jandarmi; o percepție; o frizerie; o popotă; o croitorie; o cizmărie; o măcelări;, o batoză; două tractoare "Fordson" și o limuzină particulară. Deasemenea în sat era cantonat în fostul conac al boierului Bogdan un batalion al regimentului 39 de infanterie. Pentru perioada interbelică într-o comună acestea prezentau o bogăție și un mediu viabil. În anii 1936-1938 satul a gazduit echipe culturale regale. În anul 1938 Cuhureștii de Sus a fost declarat sat-model. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia
Cuhureștii de Sus, Florești () [Corola-website/Science/305120_a_306449]
-
mondial trupele române, aflate în apropierea localității Mateuți, au fost atacate de circa 900 de civili, de naționalitate evrei. Iată ce ne relatează veteranul Ștefan Manolache, pe front sergent comandant de grupă mitraliere în Regimentul 6 vânători din Divizia 14 infanterie: "Am participat cu Regimentul 6 vânători la toate luptele pe care acestă unitate le-a purtat în Basarabia împotriva trupelor sovietice. Aveam gradul de sergent și comandam o grupă de mitraliere. Din toate dramele petrecute pe front, cea care m-
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]
-
la est de Nistru și le-a spus: Dacă vă trebuie Basarabia, s-o apărați>, i-a înarmat, le-a dat această misiune și ei, au acționat. Toți acești prizonieri au fost predați armatei germane (la acea dată Divizia 14 infanterie din care făcea parte regimentul nostru era subordonată Armatei 11 germane - n.n.). În fața satului Mateuți s-a amenajat un cimitir în care au fost înhumați luptătorii companiei 1 a regimentului 6 vânători omorâți în înprejurări arătate. Acest atac mișelesc a
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]
-
vite mari cornute și 1.928 de oi. Țăranii abia își reveneau după cumplita foamete din 1873 că în vara anului 1876 grindina le distruse toate semănăturile. Iar în decembrie veniră la cazare pe iarnă câteva companii din regimentul 131 infanterie Tiraspol. A urmat apoi ciuma teribilă din 1877, când pe o movilă din coasta satului răsăriră două cimitire proaspete. Întrucât satul era înconjurat din trei părți de lacuri, bălti și stufării, el cădea adesea pradă epidemiilor de malarie. În 1899
Sărătenii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305219_a_306548]
-
satului, care așa și nu sau mai întors în sat. Perioada celui de-al doilea război mondial este deosebită pentru satul Pogănești. Aici este cazul să menționăm că în această perioadă în sat au fost dislocați o companie germană de infanterie; „la noi acasă ședeau 4 soldați nemți care adesea mă trimeteau în sat după lapte sau ouă, dar niciodată nu m-au trimis fără bani, iar unul dintre ei aștepta cu o cana în mână, până când mama mulgea vaca și
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
avea în componență: Raportul de forțe era următorul: Interesant de știut este faptul că în vara anului 1917, în România se află una din cele mai mari concentrări de forțe din Primul Război Mondial: 9 armate, 80 de divizii de infanterie și 19 de cavalerie totalizând 974 de batalioane, 550 de escadroane, 923 de baterii de artilerie. Efectivele umane cifrau 800.000 de combatanți și 1.000.000 rezerve. În momentul declanșării operațiunii situația frontului în zona Mărăști-Nămoloasa era următoarea: Armata
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
1917 la ora 03:50. Ostașii români, cu baioneta la armă, au luat cu asalt pozițiile inamice, au trecut prin breșele create de artilerie și s-au angajat în lupte corp la corp. În scurt timp, divizia a 3-a infanterie, prima care a pornit la atac, a rupt apărarea inamica (elemente ale diviziei 218 infanterie germană) între cota 536 și localitatea Mărăști. O sarcină deosebit de dificilă i-a revenit regimentului 22 infanterie care a avut sarcina să nimicească apărarea inamica
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
pozițiile inamice, au trecut prin breșele create de artilerie și s-au angajat în lupte corp la corp. În scurt timp, divizia a 3-a infanterie, prima care a pornit la atac, a rupt apărarea inamica (elemente ale diviziei 218 infanterie germană) între cota 536 și localitatea Mărăști. O sarcină deosebit de dificilă i-a revenit regimentului 22 infanterie care a avut sarcina să nimicească apărarea inamica din localitatea Mărăști. După lupte grele, locotenent-colonelul A. Gheorhoiu, comandantul regimentului a reușit cu oamenii
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]