4,059 matches
-
imaginația dezastrului, avem de-a face cu un roman bun. Acesta e cazul romanului Ape and Essence. Pustiirea viitoare i-a preocupate pe Lessing, Gray, Golding. Ea implică mai mult decât pierderea de valori materiale. Natura umană poate deveni un infern, ca în romanul The Unconsoled de Ishiguro. Oricum ar sta lucrurile, autorul Desperado luptă permanent cu un coșmar. Visele frumoase au apus. Ape and Essence este un scenariu inclus într-o povestire. Intertextualitatea începe cu Joyce și Eliot. Noutatea pentru
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de disperare. Iubirea a fost ștearsă de pe fața pământului și nu poate fi recuperată. Încarcerat în singurătate, vulgaritate și spaima de a se confesa, de a capitula ("înspăimântătoarea cutezanță a capitulării de o clipă" iubirea), Eliot și-a exprimat întreg infernul interior, strigând pe rând cu vocea lui Dante, Shakespeare și a multor altora. Ceea ce face din The Waste Land poemul epocii este intensitatea lui de operație pe viu, fără anestezia frumosului, fără ocolișuri rușinate, dar și fără confesiuni melodramatice. Eliot
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
importanți, inclusiv Marina Țvetaeva. Tocmai am încheiat biografia Annei Ahmatova. LV. Citesc în Allegiance: "moștenirea mea / Kovno, Odesa, strânge tot și fugi -" Nu spui mai mult. Mă duce gândul la Chagall și imaginile lui de pogrom. Te bântuie acest posibil infern de care ai scăpat? EF. Da. LV. În Still Life scrii: "biologia tandreții se uită". În această lume de "intruși" (calitate pe care i-o atribui și lui Roy Fisher în poemul City Lights), spui, poeții nu se "integrează" (Modern
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ar putea dumica tot / lăsând lumea în beznă". Intensitatea sensibilității tale îl seacă pe lector, dar îl și regenerează, îi dă vlagă. Ești un poet prin excelență vital. Care sunt rădăcinile vitalității tale? Firea, harul, faptul că ai supraviețuit unui infern în care mulți s-au prăbușit, ai scăpat de comunism ca prin urechile acului? GS. Nu pot decât să sper că am vitalitate. O simt, însă nu am certitudinea că o și comunic. Nu sunt câtuși de puțin un poet
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
existența unui Atotputernic. Magia focului a generat un "complex" de conștiință aparte, "complexul lui Prometeu" (G. Bachelard, 1934), de implicare multiplicată a simbolurilor divine, care poate să explice sistemele de comunicare moderne ulterioare, cele electronice, robotica, etc. Focul furat din Infern a fost dat în folosirea oamenilor și nu a animalelor, care nu au mijloace mentale pentru a-i înțeleage rostul 1, neputând decât să-i simtă efectele pe propria lor piele. Chiar dacă focul acesta a devenit, între timp, miniatural, reproductibil
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
le vindeau pentru a supraviețui, ultima soluție rămânea „talciocul“. Acest cuvânt de origine rusă („talcioc“ însemnând lovitură, izbitură) desemna o uriașă piață situată la marginea Bucureștiului, într-o veche carieră de lut. Comparat de G. Călinescu cu unul din „cercurile infernului“ lui Dante, talciocul aduna în fiecare duminică, direct pe pământ, pe mai multe hectare, zeci de mii de persoane care vindeau și cumpărau obiectele cele mai neașteptate. Acolo vindea uneori Sanda Stolojan obiectele pe care familia franceză a soțului ei
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
lui Eminescu la rang de valoare paradigmatică, iar evocarea trecutului favorizează evaluarea critică a prezentului și identificarea unor soluții eficiente la problemele politice ale țării. "Jurnalistica eminesciană dispune totdeauna de o scenă, plasată între două vaste orizonturi simbolice, Paradisul și Infernul, afirmă Monica Spiridon. Mai precis, trecutul istoric și, respectiv, prezentul decăzut din vechea demnitate. Între ele, gazetarul face ritual naveta"410. În acest joc al punerii în scenă cu rol demonstrativ, prezentul devine, în contrast cu trecutul, o lume pe dos în
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care fuseseră învestite mari instituții ale modernității. Națiunea, statul, binele public au fost recunoscute rînd pe rînd ca avînd un statut secund, derivat, slujitor față de ființa umană, în unicitatea ei concretă. Inversînd complet acest raport, totalitarismele secolului XX au produs infern. în societățile liberale de astăzi, nici politicul, nici religia nu mai constituie un orizont care domină existențele individuale, care și le subsumează. A te dedica binelui public, țării tale își păstrează desigur noblețea, dar obiectul acestei dedicări nu mai e
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Pavel înainte, atunci cînd vor trata, iarăși și iarăși, alegerea : cea spirituală, dar mai ales cea morală, între bine și rău, virtute și păcat, ceresc și pămîntesc, suflet și carne, om interior și om exterior, viață și moarte, paradis și infern. Ceea ce fac nu știu căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc (Romani, 7, 15 și 19). Deși cunoașterea, rațiunea, discernămîntul au, evident, primul rol în identificarea justă a dualității sau a multiplicității
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
modelată, orientată de autoritatea dogmei. Putea fi chiar apăsată de teoria pedepsei și a răsplății 1, concepție subalternă, de altfel, în ochii Sfîntului Ioan și ai Sfîntului Pavel sau ai unor mistici precum musulmana Rabi'a, care voia să stingă infernul și să incendieze paradisul pentru ca Dumnezeu să fie adorat în deplină libertate. în modernitate, teoria infernului și a paradisului și-a diminuat ori și-a pierdut puterea de a ne ordona viețile. și-a epuizat capacitatea de a descrie geografia
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
concepție subalternă, de altfel, în ochii Sfîntului Ioan și ai Sfîntului Pavel sau ai unor mistici precum musulmana Rabi'a, care voia să stingă infernul și să incendieze paradisul pentru ca Dumnezeu să fie adorat în deplină libertate. în modernitate, teoria infernului și a paradisului și-a diminuat ori și-a pierdut puterea de a ne ordona viețile. și-a epuizat capacitatea de a descrie geografia lumii de dincolo. Pe Berdiaev, filozof al libertății, ea îl revolta, dat fiind că transformă viața
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
înaintare spre o țintă cunoscută, fie ea transcendentă ori nu. De altfel, chiar mentalitatea modernă s-a format, în parte, prin reacție contra unei teologii oficiale de tip judiciar, care risca să facă din istorie procesul de selecție pentru un Infern și un Purgatoriu supraaoglomerate, pentru un Paradis aproape pustiu. Născută prin reactivitate, modernitatea timpurie a înlocuit această teologie mai degrabă sumbră cu o ideologie optimistă a istoriei, proclamînd marșul omului și al națiunilor către un viitor luminos și demn sau
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
poetul pare să se autodefinească, apare ca un personaj obișnuit cu libertatea, puternic influențat de un ritm vital, de o energie febrilă, dezlănțuită: „Pătruns de-un neastâmpăr voios și epocal...” (François Villon) La fel ca Rimbaud, Labiș se scufundă în infernul intim, în năzuința de a ajunge la „necunoscut” și de a-l explica. În Introducerea la Intima comedie se conturează un portret în stil eminescian: personajul e „ostenit și palid” datorită efortului demiurgic de introspecție. Ultimele versuri ale poetului stau
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
gotică, imaginând pentru împodobirea catedralelor gădini apocaliptice. Nici în sculptura modernă nu domină ideea de imitație a naturii, ci de stilizare a ei. Auguste Rodin, după modelul gotic, a imaginat o serie de himere, destinate pentru o plănuită Poartă a Infernului, inspirată de lectura lui Dante, iar opera lui cealaltă e modelată în tehnica impresionistă. Bourdelle și-a stilizat statuile în maniera egipteană, iar Ivan Meslrovici le arhaizează într-un fel de gotic adaptat eposului iugoslav. Cu alte cuvinte, însăși arta
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lubricitate și în pornografie se datorește lipsei de orientare spirituală, din cultură. O concepție integrală de viață absoarbe inspirația artistică în zenitul unde frumusețea nu e decât strălucirea binelui veșnic. Lipsa unui ideal îl face pe artist să cadă în infernul perversității, fiindcă nu are o măsură supremă la care să-și raporteze creațiile pentru a le da sensul nobleței spirituale. Același lucru se poate spune despre o societate dezorientată care, sub iluzia artei, înghite încântată fermenții propriei sale disoluții. Ideea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Opera lui Baudelaire e una și viața lui detracată e cu totul altceva. Opera lui Verlaine e una și viața lui noroioasă cu totul altceva. Ca oameni, aceste genii sunt martirii propriei lor păcătoșenii. Viața lui Dostoievski însuși e un infern de patimi și toată superioara conștiință ortodoxă. în contrast profund cu biografia lui, e întrupată în opera fără de asemănare pe care ne-a lăsat-o. Dar nici lui Baudelaire, nici lui Verlaine și nici lui Dostoievski nu le-a trecut
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
larg de clizeul ceresc”(Leon Wieger în Christus, p. 163.). Contopirea în Brahma și Nirvana budistă reprezintă în felul lor aceeași idee. În mazdeism, „paradisul e sediul luminii veșnice, e frumoasa locuință unde sufletele se odihnesc pe covoare de aur”. Infernul, unde merg osândiții, și pe care îl descrie poetul persan Arda Viraf, precum Dante îl descrie pe cel creștin, va avea un sfârșit în restabilirea generală a împărăției binelui(Albert Caynoy în Christus, p. 366.), asemănătoare cu apocatastaza lui Origen
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
văzut și știu că oamenii pot fi frumoși și fericiți fără să piardă facultatea de a trăi pe pământ”, zice visătorul deșteptat. El nu se mai sinucide, ci devine apostol al adevărului văzut în vis. Eroarea, care transformă pământul în infern, e deci, aceasta: „Conștiința vieții e superioară vieții; cunoașterea legilor fericirii e superioară fericirii iată împotriva a ce este însemnat să luptăm!” Paradisul din acest vis nu e paradisul ceresc, ci paradisul posibil pe pământ, dacă s-ar realiza societatea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
la lupta în care e încleștat. Și tot astfel, în clipe de grea cumpănă, același erou se coboară în lumea morților, ca să afle de la ei taina destinului. Odiseu merge în Hades unde Tiresias orbul îi spune soarta, iar Enea în infern, unde tatăl său îi descoperă gloriosul destin, ce avea să vină, al neamului latin. E greu de spus care dintre aceste două planuri de dincolo de lumea reală aduce cu paradisul creștin. Hadesul e lumea inferioară a umbrelor, unde merg deopotrivă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o lume de frumusețe unică în literatura mondială. Nici un alt poet nu s-a încumetat să ne descrie drama cerească a căderii îngerilor, despre care însăși Scriptura vorbește atât de puțin, sublimitatea lumii divine a spiritelor pure în opoziție cu infernul lui Satan, creația cosmosului și a omului, măreția multicoloră a Edenului, splendoarea și dragostea castă a primei perechi, ispitirea și căderea, mila Fiului lui Dumnezeu ca Logos mijlocitor între om și Creator. Toată această uriașă, aeriană și covârșitoare viziune e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
substanța lor încât o demarcație între credință și poesie devine imposibilă. Față de Milion, a cărui inspirație, rămânând credincioasă datelor biblice și sensului creștin, e mult mai liberă și mai avântată, Dante e poet confesional. Eshatologia lui poetică e văzută catolic: Infern, Purgatoriu, Paradis. Scolastica și mistica occidentală îi dau scheletul ideologic pe care îl îmbracă în carnea frumuseții. Singura libertate personală ce și îngăduie e să-și înfunde vrăjmașii în infern și să-și strecoare prietenii în paradis. Încolo, Dante e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dante e poet confesional. Eshatologia lui poetică e văzută catolic: Infern, Purgatoriu, Paradis. Scolastica și mistica occidentală îi dau scheletul ideologic pe care îl îmbracă în carnea frumuseții. Singura libertate personală ce și îngăduie e să-și înfunde vrăjmașii în infern și să-și strecoare prietenii în paradis. Încolo, Dante e poetul teolog și nu o dată cânturile lui sunt pură teologie versificată magistral. Aceasta se vede mai ales în Paradisul, unde „materia” inspirației fiind necorporală și pur spirituală, artistul a simțit
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mohorăște din an în an dureroasa lui singurătate. „O, Providență, fă numai o dată să-mi răsară și mie o zi curată de bucurie!” Dar ziua aceasta nu va veni niciodată. Tragică restriște pentru om, cerească transfigurare pentru geniu! Căci din infernul acesta s-au zămislit Simfonia IX și Missa solemnis, în care culminează opera lui. Simfonia IX întrupează în muzică ideea unui paradis lăuntric, pe care am găsit-o la Dostoievski, paradis ce s-ar putea realiza prin iubirea universală coborâtă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
utilizarea "clișeului frazeologic" respectiv nu presupune actualizarea întregului univers al Iliadei, tot așa cum textemul de proveniență dantescă reiterat adesea de către Coșeriu (nel mezzo del camin di nostro corso) nu implică neapărat faptul că profesorul urmează să-și ducă studenții în Infern, în Purgatoriu și apoi în Paradis. Cu toate acestea, e evident că, de multe ori, "repetarea" textemelor actualizează mai mult decât simpla lor semnificație "generică". Acest fapt poate fi explicat cu ușurință pe cale deductivă: reprezentând o parte a unui text
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ca fiind paradisul, sau intrarea în acesta. Pornind de aici s-au realizat cartografieri ale Pământului în care și această componentă își avea locul său14. Dacă Edenul putea să primească coordonate terestre mult mai ușor datorită descrierilor Genezei, în cazul infernului acest lucru era mult mai dificil. Nu există o plasare biblică a acestuia, iar interpretările privind poziționarea sa sunt cumulate și cu descrierea purgatoriului ca zonă intermediară de ispășire a pedepsei. De aceea, pentru identificarea și poziționarea spațială a Infernului
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]