3,659 matches
-
lacrimi copilărești resemnarea impenetrabilă a acelor țărani infirmi și ineficacitatea compasiunii ocazionale. Chiar și mai târziu, rememorând trecutul, se Învinuia deseori (pe nedrept, Îmi dau seama acum) pentru că o afectaseră mai puțin suferințele oamenilor decât Încărcătura emoțională revărsată asupra naturii inocente - copaci bătrâni, cai bătrâni, câini bătrâni. Afecțiunea ei deosebită pentru câinii dachshund maro le nedumerea pe cusurgioaicele mele mătuși. În albumele de familie ce ilustrau anii ei de tinerețe, aproape că nu exista grup care să nu includă și un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Între jaluzele, cu o candelă aprinsă, Înger, Îngerașul meu, dormi În pace, copilaș, copilașul Îngenuncheat pe perna care În curând Îi va cuprinde căpșorul zumzăind de gânduri. Rugăciuni englezești și mica icoană Înfățișând un sfânt greco-catolic bronzat alcătuiau o asociere inocentă spre care privesc Înapoi cu plăcere; și deasupra icoanei, sus, pe perete, unde umbra unui obiect (a paravanului de bambus dintre pat și ușă?) se unduia În lumina caldă a candelei, o acuarelă Înrămată Înfățișa o cărare În amurg, șerpuind
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Întâlnea cu o silabă În mod firesc neaccentuată (nîi În exemplu, din rusă, „la“ În cel din engleză). Acest lucru producea un șoc plăcut, care era totuși un efect mult prea familiar pentru a compensa banalitatea sensului. Ca orice Începător inocent, am căzut În toate capcanele Întinse de epitetul melodios. Nu Înseamnă că nu m-am Împotrivit. De fapt, trudeam din greu la elegia mea, chinuindu-mă la nesfârșit cu fiecare vers, alegând și respingând, plimbând cuvintele pe limbă ceremonios și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
slipuri pline de noroi, se zbenguiau prin jur; fete extrem de atrăgătoare, dar neîngrijite, menite să aducă pe lume peste câțiva ani - la Începutul lui 1946, mai exact - o recoltă neașteptată de copii cu sânge turcesc sau mongol În vinele lor inocente, erau fugărite și bătute pe fund (situație În care ele strigau: „Au, vai!“); și emanațiile care veneau de la acești nefericiți ghiduși și de la hainele lepădate de ei ( Împrăștiate ici și colo pe pământ) se amestecau cu duhoarea de apă stătută
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
strașnică pe care proverbiala mea timiditate mi-a făcut-o vreodată a fost aceea de a mă transforma într-un mic... securist. Și asta tocmai în vara care a urmat excluderii mele din UTM și din facultate, când eram mai inocent, o proaspătă și măruntă victimă a represiunii! Vara aceea, pot spune, mi-am petrecut-o plantat într-o stație de tramvai, de unde aveam o excelentă perspectivă - și deci posibilitatea optimă de a o „supraveghea” - asupra unei case de pe bulevardul Mărășești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a vorbi în spiritul veacului pe care filmul îl evocă) damnării sau mântuirii? Puține lucruri par la început în favoarea lui. Experiența existențială a lui Andrei Rubliov este marcată de răscolitoare deziluzii: mentorul își trădează vanitatea, prietenul e ros de invidie, inocentă pentru care omorâse un om îi scuipă în obraz, măscăriciul îl acuză de delațiune. În umbra zidurilor mănăstirești sau colindând lumea, pictorul are revelația „păcatelor”: păcatul trufiei (Stepan, Kiril), păcatul cărnii (noaptea sărbătorilor păgâne ale iubirii), păcatul vrajbei între frați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
natural și comun, care se întâmplă în fiecare zi și în fiecare noapte pe tot globul, tocmai de asta e cel mai senzațional. Cine nu se minunează că se nasc copii și cresc, acela nu se tulbură nici de masacrarea inocenților, nici de variatele forme ale genocidului, nici de imbecila devastare a planetei. Inumanitatea nu e ceva nou, dar a devenit mult mai sofisticată. În materie de inumanitate, lumea de azi nu se mai satisface cu simpla bestialitate (menținută, totuși, în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
bunăoară, la noi, ̀ în primăvara 1991, domnul François Mitterrand, strânge mâna pătată de sânge a lui Ion Iliescu și-i răspunde doamnei Doina Cornea, care-i amintise de invazia minerilor : „Eh, asta e o chestie de anul trecut !”. Masacrul Inocenților s-a întâmplat acum două mii de ani, domnule Mitterrand ! Istoria nu ne spune dacă vreun șef de stat, ̀ în anul 2 al erei noastre, s-a dus să-l complimenteze pe Irod. Să uităm, să iertăm, să nu fim
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
creează în totală inocență, ci șlefuiește, prelucrează produsul primului impuls ; de multe ori acesta e inform și pretinde o căutare, cu ezitări și reveniri, deseori dificile, penibile. Acestea merg de regulă în sensul perfecțiunii. Evident, nici Mazilescu nu era chiar inocent, evident, își „prelucra” și el poeziile, dar o făcea în sensul „imperfecțiunii”, în sensul luxării debitului poetic ; era mai curând o operație de organizare a tăcerilor, a suspensiilor, a eludărilor. Greșeam adineaori : nici de o logică a supunerii nu e
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Am vorbit de arta lui Virgil Mazilescu, adică de meșteșugul lui, de care era firește conștient și responsabil, oricât de mult se mira de rezultat. Dar de poezia care se făcea prin el, adică de ceea ce e propriu-zis creația, era inocent și iresponsabil. Cum iresponsabil (și în fond inocent) era și în viață. Câți nu l-au blamat pentru asta, Doamne ! Nu era nimic de făcut. Fatalitatea geniului său (geniului rău ? geniului bun ?) îl ducea implacabil pe drumul pe care a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de meșteșugul lui, de care era firește conștient și responsabil, oricât de mult se mira de rezultat. Dar de poezia care se făcea prin el, adică de ceea ce e propriu-zis creația, era inocent și iresponsabil. Cum iresponsabil (și în fond inocent) era și în viață. Câți nu l-au blamat pentru asta, Doamne ! Nu era nimic de făcut. Fatalitatea geniului său (geniului rău ? geniului bun ?) îl ducea implacabil pe drumul pe care a mers și pe care în ultima vreme și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
30 după-amiaza, ora suedeză! Ce se întâmplă cu tine? Suferi, ești bolnavă? Ieri ți-am telefonat de asemenea și nu răspundeai. Ce se întâmplă? Ai închis telefonul pentru alții decât pentru mine? În acest caz, faci din nou o victimă inocentă care plătește pentru alții. Abia dacă pot plăti pentru propriile greșeli! Nu, nu pot crede că e așa. Poate ai rămas la mătușa ta mai mult decât te-ai gândit! Azi-noapte l-am visat pe Zaharia. Era viu - frumos, tânăr
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
se părea ceva firesc. Numai așa, cei care au avut ocazia să o urmărească în spectacole, își mai pot aminti de strălucitele apariții - pe lângă cele menționate - cum ar fi: capricioasa și îndrăgostita Rosina din Bărbierul din Sevilla, Nedda din Paiațe, inocenta Margareta din Faust, cocheta Musetta din Boema, Rosalinda din Liliacul sau neînduplecata Cecilia din Silvia, ori Dona Elvira din Don Juan și multe altele. Toate realizate la un nivel artistic remarcabil, au rămas ca modele pentru discipolii pe care i-
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
mine ne-am îndrăgostit; sau așa credeam. Era în preajma zilei de mărțișor și ne-am gândit să nu scăpăm ocazia de a ne arăta sentimentele într-un mod elegant. Am hotărât să cumpărăm, iubitelor în cauză era o legătură absolut inocentă câte un mărțișor. Ne-am decis să cumpărăm două bijuterii, câte una pentru fiecare și, banii fiind la Panaitescu, ne-am prezentat la bijuteria Șehter, cea mai distinsă, de fapt unica, din oraș (mai erau încă două ceasornicării care, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
s-a conturat legată de ceea ce aflasem dintru început că îmi aparține - holda de „peste vale” - și de ceea ce aflasem dintru început că îmi lipsește - caracteristica bărbăției (n-aveam acces la altar, iar preotul a despurcat clopotnița în care urcasem inocent, împreună cu alți copii cu sex just pentru un loc tabu). Singurele volume din casă erau Biblia și cărțile de la Oastea Domnului, așezate de bunica printre covoare și ștergare. Cu ochii de acum, aș vedea prima mea educație ca una de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
izolare. Delațiunea ca obligație Consider că cei care aveau angajament de colaborare, dar nu i-au dat curs în sensul de a face un rău indivizilor, nu au fost turnători (nu au dat note informative sau au dat note complet inocente), dar au contribuit, involuntar sau nu, la răul social. Ei nu pot să fie acuzați legal de încălcarea drepturilor omului (de poliție politică), ci de contribuție morală, prin însuși faptul formal al colaborării (fie el și fără conținut), la un
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de putere”, făcută în zilele noastre în spațiul public, face parte din categoria discriminărilor și trebuie sancționată. Misoginismul rămâne o problemă morală. Sexismul este însă o problemă legală. „Bătrânicios” și „tineresc” sunt metafore cu conotații negative sau pozitive. Nu sunt inocente, căci ne formează gândirea, dar e stupid să le sancționăm legal. Dilema Veche: Este potrivită lupta împotriva discriminării cu stadiul democrației românești? M.M.: Lupta împotriva discriminărilor este perfect coerentă cu stadiul actual al democrației în România. Fără ea democrația este
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
al doilea volum care, în ce privește măiestria, urcase o treaptă. „Lupta cu inerția” a fost mănușa azvârlită în obrazul oamenilor lipsiți de calitate, cocoțați în sferele importante ale lumii artistice și societății. Pasărea cu clonț de rubin Plin de elan dar inocent atât cât poate fi un provincial, la 17 ani Labiș poposea în capitală, încredințat că aici sau concentrat valorile culturii românești. Năzuind să pătrundă și el, lucru care s-a întâmplat repede, încă nu știa că Bucureștiul e totodată o
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
specializată în echipamente militare, a lucrat singur, deschizându-și propriul punct de lucru într-o cameră îngustă, la poalele scării de la intrarea în locuința sa. Era un om simplu și blând, iubitor al muncii și al familiei sale. Singurele distracții inocente se limitau la frecventarea ocazională a unei cârciumi dincolo de Porta Vescovo, în localitatea Quattro Stagioni. Juca cărți cu prietenii și bea un pahar de vin. Adesea era auzit îngânând cântece populare pe ritmul loviturilor de ciocan vibrate pe tălpile papucilor
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
prăvăliei și îndeosebi apatic față de practica religioasă, i-ar fi amintit mustrarea evanghelică: «La ce i-ar folosi cuiva să câștige lumea întreagă, dacă mai apoi și-ar pierde sufletul?». Stăpânul magazinului, puțin surprins și oarecum deranjat e acea dojană inocentă și usturătoare, își ridică umerii și pufăi un bombănit: «Termin-o cu predica și caută să fii mai zvelt în munca ta». Apoi, într-o zi, dintr-un motiv neîntemeiat l-a dat afară, înlocuindu-l cu un alt băiat
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
deseori să viziteze surorile, pentru a le încuraja în munca lor grea materială și spirituală. Dorea ca între ele să domnească concordia și veselia. Uneori se înfățișa cu o istorioară curioasă ori le punea la încercare cu ghicitori și replici inocente, ca aceasta: «N-ați auzit, surorilor, ce i s-a întâmplat lui don Antonio B.?». În fața privirilor interogative ale femeilor uimite, continua: «Eh, sărmanul, și-a scos haina [reverenda]!». O soră care îl cunoștea bine și îl stima pe acel
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
costat milioane de morți și a deschis răni sângerânde în foarte multe familii. Papa Benedict XV (1854-1922), care s-a zbătut cu înverșunare să evite «l'inutile strage» (masacrul inutil), încerca acum să îndemne creștinii să se îngrijească de victimele inocente ale războiului; a fi văduve sau orfani, în acele vremuri, însemna mizerie, exploatarea minorilor, abandon. Multe familii înstărite au ascultat cuvântul pontifului și și-au dăruit bunurile imobile Institutelor de binefacere, ca să le folosească drept case de primire pentru orfani
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
din Norme de viață sau Regulamente, tot mai minuțioase. Parcurgerea celor 24 de ani de istorie, din 1908 până în 1932, care au dus la aprobarea Congregației, e interesantă, mai ales, pentru religioșii Slujitori Săraci ai Divinei Providențe: este istoria copilăriei inocente și entuziaste, a adolescenței turbulente și a maturității înțelepte a mamei lor, Congregația. Dar să vedem pe scurt diferite redactări care au dus la textul Constituțiilor aprobate în 1932. - Normele Sfinte din 1 ianuarie 1909: această a doua redactare a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
înțelege darul suferinței. - Isuse, fă-mă să cunosc bogăția suferinței. - Suferința este moneda lui Dumnezeu. Durerea e totdeauna un mare mister și, de multe ori, un scandal pentru oameni, o piatră de încercare în căutarea lui Dumnezeu. În fața suferinței celor inocenți, a marilor catastrofe naturale, a tragediilor create de cruzimea umană, e dificil să înțelegi «tăcerea» lui Dumnezeu, prezența sa imperturbabilă, neputința sa aparentă. Câți sunt cei care se întreabă derutați: «De ce Dumnezeu permite? De ce nu intervine?!». În aceste momente, a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
se întreabă derutați: «De ce Dumnezeu permite? De ce nu intervine?!». În aceste momente, a rămâne tari în credință și a păstra încrederea în Dumnezeu, Tatăl bun și providențial, este într-adevăr fundamental. În Vechiul Testament, în cărțile sapiențiale, întâlnim o capodoperă literară: inocentul Iov, strivit de durere, abandonat de toți, socotit vinovat, stors de îndoieli. Sub forma povestirii și a dialogului este tratată problema suferinței celui nevinovat. Pentru omul Bibliei era limpede sau cel puțin acceptabilă suferința celui vinovat sau a celui rău
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]