4,125 matches
-
lucru îl știau și îl efectuaseră de demult presocraticii, în frunte cu Empedocle și Parmenide, culminând apoi la Platon și la moderni, Nietzsche. Iar "poezie gânditoare" în sensul dat de Heidegger, au creat înainte de toate Pindar, Shakespeare, Hölderlin, Eminescu, Tagore. "Intelectul pur nu a produs niciodată ceva inteligent, nici rațiunea ceva rezonabil"; este nevoie de frumsețea spiritului și a inimii de poezie, afirma Hölderlin. Metaforele Lumea este metafora lui Dumnezeu, iar poezia este metafora lumii ideale a omului. Metafora eliberează lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ideea: "Ceea ce durează, poeții întemeiază" Martin Heidegger afirmă că de abia prin Poezie, artă în general, Ființa ajunge la propria sa prezență. O poezie elevată va salva omenirea actuală. Poezia este marele posibil uman. Este o tensiune a sensibilității și intelectului care depășește lumea și eul empiric intramundan și dă aripi eliberatoare sinelui transmundan, homo sui transcendentalis nietzschean, abolind timpul consumptiv, apteric, pentru a deschide porțile eliberării metafizice în mers pasionat fără încetare, asemenea lebedelor în zbor extatic din viziunea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
serviciu în lumea zilnicului, apoi depășirea formulei ontologice de ordin uman, urmează transcenderea diadei ființă/neființă și, finalmente, a diadei posibil și imposibil. De precizat că eliberarea radicală nu este însă un act finit, încheiat ci o goană neîncetată a intelectului de orice condiționare și determinare, un zbor fără încetare. În lirica universală, "Deschisul" a fost pentru marii poeți suprema aspirație. Pentru Pindar, deschiderea este înălțare către Eter și anume, prin sophia: Crește precum pomul cel tânăr, liberă, virtutea, în curăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
des choses muettes". Dar mai sus încă, iată viziunea poetico-filozofică a lui Giordano Bruno, care se afla în intenționalitatea lui Eminescu privind modificarea Luceafărului. În cartea sa fundamentală, De gli eroici furori despre entuziasmele eroice filozoful italian afirmă că zborul intelectului celor rari nu sfârșește niciodată; Puterea intelectuală nu se află niciodată în repaus, nu este nicicând satisfăcută cu un adevăr inteligibil, ci aspiră mereu și mereu spre adevărul de necuprins, nu este mulțumită niciodată cu ceva finit... Ea despică bolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care funcționează într-o interacțiune eternă. Noțiunile de "ne-lume" și de anterioritate absolută în raport cu existența și nonexistența deschid un nou plan, dincolo de cel terestru și de cel astral, dincolo de spațiu și timp, dincolo de orice experiență a simțurilor și a intelectului, empirică sau transcendentală. Salvarea de o lume a amăgirii, a distrucției și a suferinței este întoarcerea în neînceput în neexprimat. În increat. Dincolo de posibil și imposibil, prin urmare, în transposibil. Acesta era absolutul deschiderii intelectului "eroic" eminescian. Așa cum am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
experiență a simțurilor și a intelectului, empirică sau transcendentală. Salvarea de o lume a amăgirii, a distrucției și a suferinței este întoarcerea în neînceput în neexprimat. În increat. Dincolo de posibil și imposibil, prin urmare, în transposibil. Acesta era absolutul deschiderii intelectului "eroic" eminescian. Așa cum am mai relevat, aceasta este experiența originară a lui Eminescu, experiența unei cugetări petrecută constant în tensiunea semnificărilor cosmice a înțelesurilor primordiale, în piscul minții (apex mentis) și acolo se întâlnește cu marile intuiții ale umanității. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
se întâlnește cu marile intuiții ale umanității. Căci, scrie Giordano Bruno, "cei aleși au inteligență cerească, posedă lumina divină", întrând astfel în extazul minții in extasis mentis, afirmă Eckhart. Or, pentru cel mai de seamă mistic al Evului Mediu, extazul intelectului posedă acea deschidere supremă, încât îl poate crea pe însuși Dumnezeu. Potrivit fizicii actuale, există o conștiință independentă de procesele neuronale, de materie, precedând-o și putând acționa supra materiei, astfel că omul poate controla axiologic creația. Asemenea conștiințe pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
conștiința sinelui este păstrată, în transposibil dispare orice individuație oricât de decantată, persistă doar transfigurarea eliberării ca atare. Experiența transposibilului din adolescență mi-a dat deschiderea înțelegerii libertății metafizice în radicalitatea ei la Eminescu și Giordano Bruno: tensiunea infinită a intelectului "eroic" dincolo de ființă și neființă și dincolo de orice datum care alcătuiește o lume nelumea conceput de Eminescu în Archaeus. Viziunea din Luceafărul "Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe, / E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
următoarea viziune: "Există un loc supraceresc fără culoare, fără formă, pe care nimeni din cei de pe pământ încă nu l-a cântat... fiind demn de el... Obiect de neatins, ci doar de contemplare pentru unicul pilot al sufletului care este intelectul, la care se raportează... știința autentică". Transposibilul din revelația mea nu are implicație mistică. El este piscul atins de activitatea îndelungată a intelectului "eroic" cel mai lucid în a găsi și trăi suprema eliberare spirituală în mers continuu. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
demn de el... Obiect de neatins, ci doar de contemplare pentru unicul pilot al sufletului care este intelectul, la care se raportează... știința autentică". Transposibilul din revelația mea nu are implicație mistică. El este piscul atins de activitatea îndelungată a intelectului "eroic" cel mai lucid în a găsi și trăi suprema eliberare spirituală în mers continuu. L-am simțit, a trecut prin mine, m-a absorbit în acea clipă: am fost el. Notă. Termenul de "transposibil" a fost utilizat după trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și tu. Ești un intelectual, tonul regizorului e clar afirmativ, fără nici un pic de ironie... — Sunt un artist, dragul meu, eu țin oglinda în dreptul inimii, nu direct în fața ochilor... — Știți, eu cred că, după cădere, folosesc cuvântul în sens religios, intelectul e o oglindă strâmbă... și, atunci, oglinda ta din dreptul inimii e ceva mult mai intuitiv, deci mai bun... Se face liniște ca la o conferință, toți ascultaseră atenți, supremația regizorului și a Maestrului fuseseră absolute. Loredana, ca și cum n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
modul în care cei doi înțeleg mistica și magia e sensibil diferit. Pentru autoarea engleză, în cazul misticii, voința se unește cu emoțiile într-o „dorință febrilă de a transcende lumea sensibilă“, în timp ce în cazul magiei voința se unește cu intelectul într-o „dorință febrilă de a dobândi cunoașterea suprasensibilă“. Pentru filozoful român, resortul fundamental al activității mistice este iubirea, iar al celei magice, voința. La Underhill ele corespund dorinței de iubire, respective celei de cunoaștere. La Ionescu, ambele sunt încercări
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Este o artă care se lucrează în baza anumitor surse de inspirație cum ar fi: forme geometrice, animaliere, florale și antropomorfe. Profesor, Adrian Grigore CATEDRA DE RELIGIE Profesor, Mihaela Prisacaru Profesor, Claudia Vacariu Motto: A crede este un act al intelectului care aderă la adevărul dumnezeiesc, la porunca voinței puse în mișcare de Dumnezeu prin har. (Toma de Aquino) Într-o lume ce este marcată de schimbări, uneori majore, un cărturar de secol XVII vine să aducă echilibrul: Miron Costin. O
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
Înseamnă să fii un ratat? Un ratat, este un fost om și când spun om, mă refer bineînțeles la ĂAntoniu ridică una din palme, și cu degetele celeilalte, Începe să numereă : inteligență, sentimente, spirit de sacrificiu, intuiție, educație familială și intelect, talent, caracter ș.a.m.d. Ratarea nu vine nici ea așa, singură, de capul ei. Pentru ratare Îți trebuie Înclinații speciale, miros aparte, un simț al onoarei peste medie și o conlucrare permanentă, cu... realul. Înafară de asta, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mea asupra ei se pierdea la depărtare, și după un timp mai îndelungat. Izbucnirile ei prea erau pe neașteptate ca să aibă o bază solidă, micile petreceri și cunoștințele ei cu care se simțea bine mă umileau. Dansuri, spirite ieftine, puțin intelect, uneori conversații interminabile și multe slăbiciuni, care mă făceau să mă îndoiesc de trăinicia dragostei. Dar deprins cu viața familiei mele burgheze, nu trăgeam concluzii prea rele. Cu toate că, gelos din fire, cu gând iute spre toate supozițiile, veșnic bănuitor, sunt
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și că se pregătea să plece din Azuchi în ziua a douăzeci și noua din lună. Urma să petreacă o noapte în Kyoto, pentru ca apoi să-și continue, imediat, drumul spre apus. Mitsuhide ascultă atent. În ochi i se oglinda intelectul limpede și perspicace. Dădea din cap la fiecare cuvânt al lui Shinshi. — Câți oameni îl vor însoți? întrebă el. — Doar câțiva vasali și treizeci sau patruzeci de paji. — Cum! Merge la Kyoto cu un anturaj atât de mic? Mitsuharu rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Mare noroc“. Mitsuhide se întoarse și porni spre însoțitorii care-l așteptau. Îl priviseră de departe cum își cerceta viitorul, imaginându-și că nu făcea decât să se distreze. La urma urmei, Mitsuhide era un om care se mândrea cu intelectul său și care, mai presus de orice, chibzuia rațional. Nu prea era genul care să folosească ghicitul viitorului pentru a lua o hotărâre. Lămpile care licăreau în camera de oaspeți străluceau printre frunzele tinere. Pentru Shoha și ceilalți poeți, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
conducătorul țării, anunțau generalii clanului Akechi, cu o convingere care lui Mitsuhide îi lipsea. Dar seniorul spre care priveau nu mai era decât o imitație fără viață a celui dinainte. Se schimbase ca înfățișare, ca dispoziție - și chiar și ca intelect. Mitsuhide rămase în Azuchi din ziua a cincea până în dimineața celei de-a opta, timp în care cucerise castelul lui Hideyoshi de la Nagahama și pe cel al lui Niwa Nagahide de la Sawayama. După ce ocupă complet provincia Omi, Mitsuhide își reechipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
afla deja la o zvârlitură de băț, în Amagasaki. Deși avangarda lui Hideyoshi își ocupa deja pozițiile, Mitsuhide socotea că mai era nevoie de câteva zile pentru a sosi și Hideyoshi însuși. Ar fi nedrept să-i atribuim această greșeală intelectului său. Nu făcuse decât să emită o judecată bazată pe rațiune, folosindu-și propria inteligență ieșită din comun. Mai mult, acea judecată anume era în armonie cu ceea ce și toți ceilalți considerau că ar fi fost logic. Consfătuirea se terminase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oameni hotărâți, dar cred că nu mai sunt decât patru, cinci sute, care vor veni după dumneavoastră. Toți ceilalți s-au strecurat afară din tabără, după căderea întunericului, și au fugit, încheie Tatewaki, cu glasul înecat de lacrimi. Oare este intelectul unui om atât de fragil? Și, odată ce intelectul cedează, devine omul un simplu nebun? Tatewaki observa frenezia lui Mitsuhide, întrebându-se cum de se putuse schimba atât de mult. Vărsând lacrimi amare, nu putea să nu-și aducă aminte cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
decât patru, cinci sute, care vor veni după dumneavoastră. Toți ceilalți s-au strecurat afară din tabără, după căderea întunericului, și au fugit, încheie Tatewaki, cu glasul înecat de lacrimi. Oare este intelectul unui om atât de fragil? Și, odată ce intelectul cedează, devine omul un simplu nebun? Tatewaki observa frenezia lui Mitsuhide, întrebându-se cum de se putuse schimba atât de mult. Vărsând lacrimi amare, nu putea să nu-și aducă aminte cât de precaut și de inteligent fusese cândva Mitsuhide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o ușă secretă care duce la camera plină cu dulciuri. Poate din cauză că de acolo vin bebelușii. Alan visa cu ochii deschiși, jucându-se cu figurinele de lut, în timp ce aștepta ca un alt artritic chinuit să intre în cabinet. Alan, în ciuda intelectului său mult lăudat, avea un stil amețitor și plictisitor de a monologa. Să fie cumva vorba despre o altă manifestare alambicată a complexului virginei/prostituatei în psihicul masculin? Nu putem să recunoaștem realitatea vizuală a fofoloancei, pentru că asta ar însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să-l facă din nou bărbat. În timpul în care Bull unea mental punctele care trasau axa feminității sale latente, puncte marcate de roșelile din vestiar și conexiunile emoționale ratate, Alan era cu el - alături de el - înțelegându-l, empatic la zbuciumul intelectului care, la fel ca micuța locomotivă din cărțile pentru copii, se străduia să dea o semnificație propriei identități. Acasă, Naomi se postase în capul scărilor. Gura bebelușului, amorțită de somn, se lipise de locul de pe gât unde se putea simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ar fi trecut cu buretele peste ce se Întâmplase și l-ar fi iertat. Indivizii de teapa lui Căreală, dacă aveau de la natură ceva inteligent În ei, puteai citi În gândurile lor ca Într-o carte de copii, dar dacă intelectul li se născuse a posteriori, puteai fi sigur că venea din frustrare și că le șuiera prin craniu ca o viperă isterică, mereu gata să te muște. — Bine i-ai făcut, i-a zis taică-său acasă, fără să-și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
hrana de toate zilele, atunci nu face ca plebea spirituală, care-și omoară vremea în petreceri deșerte, ci-și cântărește puterile sufletului său, filozofează sau produce ceva din puterea minții, se ține de știință, de literatură, de arte. ["FILOZOFIA CREȘTE INTELECTUL"] 2306 Filozofia este așezarea ființei lumii în noțiuni, spre a căror stabilire judecata nu se servește de altă autoritate decât de-a sa proprie. Prin asta este înlăturată însă orice captatio-benevolentiae, fie ea cât de fină. Nu este menirea filozofiei
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]