4,210 matches
-
zece ascultătoare urmărea zilnic postul. Așadar, chiar dacă emisiunile posturilor finanțate de guverne occidentale ofereau o sursă alternativă de informații la propaganda oficială, importanța cuvântului transmis din gură-n gură rămânea covârșitoare. România era dominată de o cultură orală, iar relațiile interpersonale erau foarte puternice. și în condițiile în care, în decembrie 1989, timișorenii erau mai conectați ca oricând la posturile de radio străine și chiar luând în calcul teoriile privind contribuția la revoltă a unor agenți provocatori plasați în România de
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
Obiceiurile noastre de consum al informației și divertismentului s-au modificat pe măsură ce social media ne-au acaparat mai tare. Dar schimbarea pe care Cartea fețelor o descrie sub diverse aspecte e chiar mai profundă de atât. Se manifestă în relațiile interpersonale, în economie și comerț, în politică, în industria divertismentului și a informației, în întreg spațiul social. Poate că nu e mereu evidentă. Însă există și este legată de centrul de greutate al Internetului și de modul în care comunicăm, colaborăm
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
unei literaturi muncitorești, cu cea a unei culturi muncitorești cu ideea mult mai realistă și mai fecundă astăzi a participării muncitorilor la totalitatea culturii 258". Experimentarea modelului participativ devine miza activităților culturale, sociale și sportive. Experiența de grup și relația interpersonală devin veritabile finalități ale dotărilor. În contextul problematicii dotărilor, animația urbană primește din partea Planului o legitimare care îi deschide accesul la finanțare din partea statului. FONJEP (Fondul de Cooperare al Tinerilor și al Educației Populare) este o asociație înființată în 1964
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cea mai firavă legătură cu comunicarea” (Rogers, 199.., 449-450). Contrar acestei platforme explicite, Departamentul de Retorică 2 al Universității nu se alătură departamentului condus de Schramm. Ceea ce a creat și a consacrat o dihotomie între comunicarea de masă și comunicarea interpersonală pe care Schramm nu o avea în vedere atunci când vorbea despre disciplina integrată a comunicării. Dihotomie care s-a păstrat până în zilele noastre, transformându-se într-un adevărat obstacol în extinderea studiilor despre comunicare. În ciuda acestui obstacol, proiectul de construcție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Jahoda). 7. Teoriile cu privire la expunerea, atenția, percepția și rememorarea selective (Schramm). 8. Teoria disonanței cognitive (Festinger), studiile cu privire la difuzarea inovațiilor (Ryan și Gross, continuate de către Rogers). 9. Teoria învățării sociale (Bandura). 10. Teoriile privind difuzarea știrilor și competiția dintre rețelele interpersonale și mass-media (Deutschmann). 11. Teoriile privind criteriile de actualitate - newsworthiness criteria (Galtung și Ruge). 12. Teoriile privind raportul dintre mass-media și dezvoltare (Schramm, Lerner). 13. Ipoteza decalajului cognitiv (Tichenor, Donohue, Olien). Beneficiind de infrastructura instituțională și de cercetare edificată de către
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
mediu. Orice organizație, inclusiv cea educațională, "există" numai în măsura în care se dovedește a fi capabilă să se adapteze la cerințele mediului social. De asemenea, orice organizație se caracterizează printr-o structură socială ce devine vizibilă fie prin resursa umană și relațiile interpersonale ce se stabilesc între indivizi, fie printr-un ansamblu de reguli, norme și comportamente ce jalonează evoluția organizației. În această direcție, suntem de acord cu analiza întreprinsă de M. Vlăsceanu (2003, p. 98) care definește tranșant cele două structuri: * structura
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
ori, din afara organizației. 5. Între membrii organizației și agenții schimbării trebuie să se stabilească relații de cooperare. 6. Agenții schimbării împărtășesc, de asemenea, un set de valori care le orientează strategiile. 7. Principalele scopuri ale agenților schimbării sunt: creșterea competențelor interpersonale, producerea unor schimbări în planul valorilor, generarea unei comprehensiuni la nivel intra sau intergrupal, dezvoltarea unor echipe de gestiune și a unor sisteme organice și nu mecanice. Concepția lui Bennis asupra dezvoltării organizaționale reflectă o înțelegere superioară a ceea ce înseamnă
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
au emoții și sentimente care le modifică comportamentele, iar cultura organizațională are adesea tendința de a reprima aceste sentimente și atitudini, ceea ce deteriorează rezolvarea problemelor, satisfacția muncii și dezvoltarea indivizilor; * Într-o organizație nivelul de încredere, de susținere sau cooperare interpersonală este mai scăzut decât este necesar; * Multe conflicte de personalitate între indivizi și grupuri sunt determinate mai degrabă de designul organizațional, decât de persoanele implicate; Când se acordă respectul cuvenit sentimentelor există numeroase ocazii de ameliorare a leadership-ului, de comunicare
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
amenințare și teamă, profețiile care se îndeplinesc de la sine, iar Rogers și Eichholtz (1964) identificau opt "reacții de refuz": refuzul din ignoranță, refuzul din capriciu, refuzul pentru menținerea unui statu-quo, refuz din conformism față de gruparea socială, refuz generat de relațiile interpersonale, refuz prin substituție, refuz datorită lipsei de utilitate, refuz motivat prin experiență. Manifestarea acestor rezistențe, chiar dacă nu în totalitatea formelor descrise, se regăsește, din păcate, și la nivelul școlii românești. Deși nici un cadru didactic reticent la schimbare nu e dispus
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
nou este dat de prevenirea instalării rutinelor, infuzia de noi idei, dar există în egală măsură și riscul ca aceștia să fie întâmpinați cu ostilitate, ceea ce le-ar face dificilă integrarea. În ceea ce privește promovarea, aceasta prezintă dezavantajul evidențierii invidiilor, a conflictelor interpersonale, motiv pentru care se impune stabilirea unor criterii de performanță, dar are marele avantaj al motivării resursei umane. La nivelul organizației școlare recrutarea personalului nu este ocazională, ci impusă de necesitățile interne și realizată în conformitate cu principiul stabilității normelor. Promovarea este
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
anumite strategii, în general acestea având un pronunțat caracter managerial. Din acest motiv, se consideră că în funcție de tipul de management, mai exact de dominanta culturii organizaționale, se pot accentua două aspecte: * valorile umane, ceea ce implică îmbunătățirea comunicării, implicare personală, relații interpersonale etc. și * randamentul, urmărindu-se creșterea calității serviciilor, creșterea performanței colective etc. Din combinația celor două aspecte rezultă patru situații, cărora le corespund tot atâtea tipuri de strategii: conservatoare, raționaliste, personaliste și decizionale. Fig. 6. Strategii de acțiune în fața schimbării
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Se subliniază astfel faptul că o organizație "sănătoasă" acordă prioritate manifestării depline a individului, afirmării propriilor valori, nu în detrimentul altora, ci ca modalitate de manifestare deplină a potențialului personal. Rezultatul final poate fi sensibilizarea indivizilor față de grup și anularea conflictelor interpersonale ce pot reprezenta obstacole potențiale în afirmarea organizației. Concret, strategia STL îmbracă forma unor training-uri desfășurate cu 12-15 membri și un moderator și care pun indivizii în situația de a comunica, favorizând astfel trecerea de la indiferență la empatie, de la
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Cu toate acestea, susține Pânișoară (2005, p. 257), strategia se derulează pe următoarele etape: 1. Diagnosticarea situației prezente a organizației și identificarea principalelor probleme. 2. Training-ul propriu-zis. 3. Manifestarea unei atitudini nondefensive, a empatiei, exprimarea sentimentelor. 4. Dezvoltarea relațiilor interpersonale, stimularea spiritului de echipă (se recomandă ca această atitudine să fie exersată pe parcursul mai multor ședințe, pentru a căpăta consistență). 5. Explorarea relevanței experienței în termenii situațiilor sau problemelor concrete. Ceea ce putem remarca este faptul că etapele trei și patru
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
este, după părerea noastră, mai mult decât binevenită, în condițiile în care resursa umană are o pondere covârșitoare. Reprezintă un aspect deja consacrat faptul că, la nivelul școlii, se declamă de foarte multe ori necesitatea îmbunătățirii comunicării și a relațiilor interpersonale, dar în realitate ameliorarea acestor aspecte rămâne un deziderat. La nivelul școlii s-au dezvoltat adevărate "caste" ale cadrelor didactice și ale personalului auxiliar, sau ale învățătorilor și profesorilor. Acestea interacționează rar, necunoscându-se cu adevărat. Din acest motiv susținem
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
organizații. În opinia noastră, este vorba despre: a) funcția normativă, de reglare a comportamentelor și atitudinilor, constituindu-se într-o posibilă grilă de evaluare a acestora și de rezolvare a conflictelor; b) funcția motivațională, de susținere a cooperării și relațiilor interpersonale; c) funcția psiho-socială, prin care indivizii și organizația își construiesc propria identitate în raport cu ceilalți sau cu mediul. Aceste funcții, ca de altfel întreaga cultură organizațională, devin operabile în timp, prin acumulări cantitative și calitative, prin exersare, prin raportare la mediu
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
ele, ușile se închid. Sunt bine utilate, astfel încât indivizii să nu fie nevoiți să părăsească prea des biroul; d) Cultura comunitară se caracterizează printr-un grad crescut al sociabilității și solidarității. Nivelul amplu al relațiilor ce se stabilesc la nivel interpersonal poate prezenta riscul apariției unor conflicte ce produc, treptat, instabilitate. Angajații sunt pasionați de munca lor, de rolul și statutul conferit de organizație, motiv pentru care petrec foarte mult timp la locul de muncă. Comunicarea angajează toate canalele, predominând însă
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
colectivă, un fenomen de grup, o stare de contagiune colectivă care se obiectivează în ceea ce am putea numi ambianța umană internă a organizației". Devine astfel limpede că analiza și interpretarea climatului unei organizații nu se reduce la considerarea tipologiei relațiilor interpersonale sau de grup. Climatul presupune mult mai mult. El implică (re)considerarea aspectelor motivaționale, a satisfacției pe care indivizii o resimt prin statutul și rolul lor la nivel organizațional, a procesului de comunicare organizațională, a tipului de management promovat și
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
se presupune că transferul elementelor de management în plan educațional va fi dificil dacă accentul nu va cădea pe schimbare, abordare sistemică și inovație. În ceea ce ne privește, considerăm că acest transfer ar putea urmări: calitatea resursei umane, evidențierea relațiilor interpersonale și de comunicare, implicarea în actul decizional, folosirea criteriilor centrate pe calitate și succes, formarea și perfecționarea culturii manageriale, promovarea proiectării strategice, valorificarea cercetărilor în domeniu. Astăzi managementul educațional reprezintă o atitudine, o preocupare a managerilor școlari pentru obținerea eficienței
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
unui manager. Astfel, inițial s-a considerat că un manager/lider performant trebuie să întrunească anumite trăsături de personalitate, cum ar fi: dinamism, energie, spirit de inițiativă, încredere în sine etc., dar și anumite aptitudini: competență profesională, sensibilitate la relațiile interpersonale, fluență verbală etc. Ulterior, studierea comportamentului liderilor în diverse situații a favorizat conturarea altor caracteristici, deși între acestea și responsabilitățile ce trebuie asumate nu s-a reușit stabilirea unei relații cauzale. Este vorba despre: caracteristici fizice (vârstă, talie, aparență fizică
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
de a stabili un anumit nivel al comunicării formale. Accentul cade exclusiv pe îndeplinirea sarcinilor, a obiectivelor; * dimensiunea relațională în care preocuparea liderului este orientată spre aspectul informal, al climatului bazat pe încredere, respect, prietenie. Accentul cade pe calitatea relațiilor interpersonale, pe nevoile și confortul angajaților. Putem constata cu ușurință faptul că cercetările lui Stogdill evidențiază, în realitate, cele două orientări fundamentale ale domeniului managerial, dimensiunea structurală vizând cu precădere realizarea funcțiilor manageriale de bază, în timp ce dimensiunea relațională orientează activitatea managerului
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
autoritatea absolută, la implicarea și participarea efectivă a indivizilor în procesul decizional. Într-o organizație aflată în plin proces de schimbare performanța se obține numai în condițiile adoptării ultimului stil managerial, favorabil dezvoltării unor comportamente deschise, ce pot dezamorsa conflictele interpersonale sau care permit diminuarea rezistențelor individuale la schimbare. Nu putem să nu amintim și "teoria conducerii centrate pe acțiune" a lui J. Adair (1973) care stipulează necesitatea adoptării comportamentului managerial funcție de trei repere esențiale: cerințele descrise de sarcină, nevoile grupului
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
empirice au reliefat faptul că aceste stiluri au o constanță relativă, fiind, în general, expresia personalității individului și nu a cerințelor situației. În ceea ce ne privește, apreciem că stilul managerial reprezintă cu adevărat un factor semnificativ ce influențează spectrul relațiilor interpersonale și al comportamentelor la nivelul unei organizații, dar nu considerăm că se poate delimita tranșant un stil "bun" sau un stil "ineficient", ci mai degrabă un stil adaptat sau neadaptat cerințelor contextuale. De asemenea, considerăm că în compoziția stilului managerial
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Iosifescu, 2000, p. 28), să devină efectiv, ceea ce va genera reacții și rezultate net superioare. COMPORTAMENT REACȚII/RĂSPUSURI REZULTATE Inefectivitate: Nedefinirea obiectivelor; Maximalizarea câștigului și minimalizarea pierderilor; Minimalizarea exprimării sentimentelor; Aparență permanentă de raționalitate. Efectivitate: Se pune accent pe relațiile interpersonale; Este acceptat controlul comun al realizării sarcinilor; Protecția sentimentelor devine o responsabilitate comună; Sunt discutate problemele și rezultatele, nu persoanele. Oamenii devin defensivi; Se dezvoltă sentimentul de vulnerabilitate; Predomină acțiunile de tip manipulativ; Există neîncredere; Neasumarea riscului sau asumarea unui
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
ierarhie, coordonare etc., la puterea inteligenței. Raportându-ne la resursa umană și la competențele acesteia, considerăm că se pot identifica la acest nivel mai multe tipuri de eficiență, corelate cu diferite competențe individuale. Ne referim astfel la eficiența personală și interpersonală. Prima dintre ele se referă la capacitatea individului de a-și controla și valorifica resursele psihice. Acest tip de eficiență este recunoscut prin cercetările efectuate începând cu anii 70 de doi specialiști francezi, Claude Duval și Yves Michaud care accentuau
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
superior al performanței. Nu vom insista asupra acestui aspect, întrucât se pot realiza multiple conexiuni între diversele variabile ale personalității și eficiență. Cert este că, într-o formă sau alta, eficiența poate fi și un atribut al individului. În ceea ce privește eficiența interpersonală, aceasta readuce în discuție importanța abilităților și competențelor sociale ale indivizilor. La nivelul organizației școlare acest tip de eficiență este fundamental, întrucât comunicarea și relațiile interpersonale sunt aspecte predominante, constituind baza unui climat organizațional motivant. Comunicarea verbală și nonverbală, cooperarea
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]