5,236 matches
-
din Africa proveneau animalele sălbatice destinate circului din Roma și circurilor din alte orașe romane. Africa face parte din rândul provinciilor ce se caracterizează printr-o viață orășenească intensă. La un moment dat, în Africa existau nouăsprezece colonii ce se intitulau Iulia. O mare parte dintre acestea erau înființate de Augustus. Africa era guvernată de un proconsul și de-a lungul imperiului aici s-a menținut marea proprietate funciară particulară. Mauritania, formează un regat vasal din anul 25 î. Hr. și a
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
pune amprenta și asupra arhitecturii și artelor plastice. Reacția la acest fenomen se face simțită chiar în epocă prin realismul caracteristic romanului lui Petronius sau portretelor imprimate pe monede. O perioadă de înflorire cunosc acum științele: agronomia (tratatul lui Columella, intitulat De re rustica), medicina ( De arte medica, realizată de Aulus Cornelius Celsusă, filologia care, prin comentariile riguroase ale lui M. Valerius și Raemmius Palaemon asupra scrierilor epocii de aur, pregătesc reântoarcerea la stilul clasic. Deși nu a șovăit să pună
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
liberi, nici cu acela de imperator cu excepția soldaților. A refuzat cognomenul de ”Părinte al patriei”, și nu și-a adăugat la titulatură pe cel de ”Augustus”, dar nu se supără când cineva i se adresa astfel. Îi plăcea să se intituleze ”Caesar”, câteodată ”Germanicus”, în cinstea faptelor de arme ale lui Germanicus. ”Princeps Senatus”, în sensul vechi al cuvântului. Foarte adesea reprta: ”sunt stăpân de sclavi, imperator al soldaților, dar princeps al celorlalți cetățeni”. Își exprima de asemeni dorința, de câte ori se
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
echilibrului socio-economic, prin destabilizarea mediului de securitate, deoarece o criză a hranei poate deveni oricând o succesiune de crize, dacă dezechilibrele de piață se mențin, iar competiția pentru resursele energetice continuă să afecteze producția și piața agroalimentară. În prima parte, intitulată De la intelligence economic la agrointelligence s-a definit conceptul agrointelligence, ca parte integrată în intelligence economic, unde anticiparea și cunoașterea mediului agro-economic, implică culegere de date, procesare, analiză și managementul cunoașterii. De asemenea, s-a definit rolul intelligence-ului în conturarea
Agrointelligence. Securitatea agroalimentară - o nouă paradigmă a globalizării by Steluța Mădălina Pătrășescu Neacșu () [Corola-publishinghouse/Science/84938_a_85723]
-
I (1941-1969), ediție îngrijită de Mircea Handoca, Editura Humanitas, București, 1993, pp. 169-173 ; 194-197 ; 229-232 ; 269-274 ; 321-322. 22 Jean Servier, Magia, prezenta ediție, p. 25. 23 Primul studiu publicat de Jean Servier în Eranos-Jahrbuch, vol. 46, 1977, pp. 287-339 se intitula "Une ouverture sur le monde. Magie et religion en Afrique du Nord. Une technique divinitoire: le Geomancie". Următorul a fost "Mythes, symboles et figures divinatoires en Occident et dans les civilisations traditionnelles", în aceeași revistă, vol. 48, 1979, pp. 325-372
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
XVII-lea, odată cu apariția metodelor de vioara italiene, se deschide epoca metodică pentru acest instrument. Lucrările lui A.Corelli, Fr.Geminiani, și Giuseppe Tartini au o mare valoare didactică. Apare astfel în 1731 metoda, de vioară a lui Fr.Geminiani intitulată “The Art of Playing on the Violin” iar mai târziu “L’Arte dell’arco” și “Trattato delle appoggiature” ale lui G.Tartini. Tartini a ajuns la o extraordinară stăpânire a arcușului prin împărțirea acestuia în porțiuni și a studiilor îndelungate
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]
-
Noul Organon) 27 de situații în care fenomenele își evidențiază importanța. Filosoful este un umanist și afirmă că cercetarea științifică este singura cale de a preveni mizeria umană; el este, deci, scientist și raționalist. Scrie un lung tratat de medicină, intitulat Istoria vieții și morții, care-l face cunoscut contemporaneității și posterității. Ideile sale liberale ies în evidență în cartea Noua Atlantidă, apărută în 1624 în limba latină, în care descrie utopia unei noi lumi, pe care o localizează pe o
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
o altă constelație va fi curbată de gravitația soarelui. În 1921, Einstein devine laureatul Premiului Nobel pentru explicarea efectului fotoelectric. Adoptă concepțiile filosofice ale lui Baruch Spinoza. Einstein dezvoltă fizica cuantică și teoria relativității. Este autorul celei mai celebre ecuații, intitulate echivalentul masă-energie E = mc2, și este descoperitorul legii efectului fotoelectric. Cunoaște cercetările predecesorilor și înțelege că mecanica newtoniană nu se împacă cu legile câmpului electromagnetic, fapt care-l conduce la formularea relativității chiar în domeniul gravității. În 1916 publică Teoria
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
baza proprietăților fizico-chimice asemănătoare. Publică tabelul periodic cu 28 de elemente în 1862. 177 John Alexander Reina Newlands (1837-1898), chimist englez contemporan cu Dmitri Mendeleev. Realizează un tablou periodic al elementelor chimice, în 1865, cu patru ani înaintea lui Mendeleev, intitulat "Legea octavelor", în care orice octavă de elemente chimice, cu greutate atomică asemănătoare, prezintă un comportament analog. Prezintă șapte elemente pe octavă. 178 Svante August Arrhenius (1859-1927), chimist și fizician suedez, director al Institutului Nobel. Descrie conductivitatea electroliților, afirmând că
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
limbaj și devine o activitate de al doilea ordin în raport cu cunoașterea științifică și comună, anume o activitate de clasificare a gândirii prin analiza logică a limbajului. În legătură cu fundamentele comunicării organizaționale, apelăm la ajutorul unui model preluat de la o școală japoneză, intitulat Nonaka Model. Acesta vorbește despre două tipuri de cunoaștere: cunoașterea implicită și cunoașterea explicită. Informațiile din cunoașterea implicită se adună, de la mai multe individualități, reunite în cadrul unei organizații (familie, școală, societate, națiune, comunitate) și astfel se obține cunoaștere comună. Aceasta
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
Harmonization of Thechnical Requirementsfor Registration of Pharmaceuticals for Human Use, Conferința Internațională de Armonizare a Cerințelor Tehnice de Înregistrare a Produselor Farmaceutice destinate Uzului Uman) a emis un set de ghiduri, remarcat prin calitățile tehnice și precizie. El a fost intitulat GCP (Good Clinical Practice sau Ghid al Bunei Practici Clinice). Ghidul se aplică în Europa unită, SUA și Japonia. El se adresează tuturor aspectelor virtuale ale muncii experimentale, țintind procedurile de aplicare (adresare) la comitetele de atică. Adițional, Forull European
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
util pe arena internațională. Necesitatea creării unei organizații internaționale a fost proclamată în declarația Conferinței de la Moscova din 26 octombrie 1943 care a reunit pentru prima oară reprezentanții U.R.S.S., S.U.A., Anglia și China. La punctul 4 al declarației - intitulată „Declarația celor patru state asupra securității generale” - se arată că cele 4 guverne recunosc „...necesitatea de a înființa, la data cea mai apropiată posibilă, o organizație internațională generală bazată pe principiul egalității suverane a tuturor statelor iubitoare de pace și
România în NATO by Mihaela Rauschi () [Corola-publishinghouse/Science/91628_a_92325]
-
îl țin în atenția oricărui iubitor al genului. Rețeta lor ar fi: „Luați un pumn de cuvinte,/amestecați-le bine;/trântiți-le apoi pe hârtie/și ștergeți... ce nu vă convine”. A și teoretizat pe marginea genului, într-un studiu intitulat Despre epigramă, apărut în 1935. Teatrul se află strict ocazional între preocupările sale: un act intitulat Puteri întunecate, publicat în „Calendarul poporului” din 1926, și satira într-un act Supremul argument (1929). SCRIERI: Sonete, București, 1920; Epigrame, Suceava, 1925; Turnuri
VOEVIDCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290620_a_291949]
-
Crețulescu-Botoșăneanul, arhimandritul Leon Asachi, arhimandritul Benedict Teodorescu, mitropolitul Veniamin Costache, duhovnicul Andronic, mitropolitul Dosoftei, mitropolitul Sofronie Miclescu. Este tentat uneori și de adierile venite dinspre literatură, ca în narațiunea cu inserții documentare despre un haiduc din secolul al XIX-lea, intitulată În afara legii (1976), și în însemnările de evocare a atmosferei unui timp zbuciumat, precum în Descătușarea 1821 (1981). Cele mai importante sunt însă contribuțiile la cercetarea literaturii române vechi și a plasării ei în context sud-est-european. Teza de doctorat, publicată
VORNICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290645_a_291974]
-
spre deosebire de incontinența imagistică a avangardiștilor, își relevă adesea nu numai o coerență strictă în planul reprezentării, ci și un sens parabolic apăsat). În fond, pe această linie se așază cele mai reușite texte ale poetului, dintre care merită reținut cel intitulat Corabia: „Corabia se scufunda încet noi ziceam/ și ce dacă se scufundă corabia și mai/ ziceam orice corabie se scufundă/ într-o zi și ne strângeam mâinile/ ne luam rămas-bun/[...] dar corabia se scufunda atât de încet/ încât după o
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
gen literar. A mai iscălit Al. V. Voitinovici, Adam Apostol. Piesele de teatru ale lui V. sunt grupate în trilogii: Oameni în luptă (1964), alcătuită din Oameni care tac, Oamenii înving și Oamenii sunt oameni (Ancheta), sau 3 comédii (1968), intitulate Portretul, Tezaurul lui Justinian, Scrisori anonime, ori sunt antologate tematic: Procese istorice (1976), unde intră mai vechile Judecata focului, Procesul Horia (1967), Avram Iancu sau Calvarul biruinței (1970), la care se adaugă Adio, majestate! și Colivia cu năluci. Textele se
VOITIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
a lui Alfred Poizat, transpusă în versuri de Claudia D. Zaharia. Z.s. nu are un oficiu critic aparte, rubricile de cronici și recenzii fiind susținute de redactori. Se mai publică aforisme, epigrame, revista presei. La Bacău, deși un articol intitulat Pro domo precizează: „Pornim la drum îmbrăcați în aceeași haină, urmând aceeași directivă, cu forțe primenite și entuziasm reîntinerit”, orientarea se schimbă. Versuri dau G. Bacovia (Ego, Dialog de iarnă), Pavel Al. Macedonski și G. Șt. Cazacu, sub semnătura Delarast
ZARI SENINE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290710_a_292039]
-
în Solăria (1982), unde versului cu inflexiuni patriotice îi ia locul lirica orfica. Titlul este sugestiv, poezia devine mai limpede, ideile și sentimentele sunt exprimate mai puternic, dar autoarei i se reproșează și acum indecizia stilistica (Cezar Ivănescu). Poemele se intitulează Rană de somn, Stea orfica, Trup înflorit și prezintă, ca o noutate, preferință pentru cuvântul învechit („novembre”, „inemi”). SCRIERI: Nordice, București, 1971; O tăcere adaos, pref. Mihai Beniuc, București, 1975; Poeme, București, 1977; Solăria, București, 1982; Oră de taină, Oradea
ZARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]
-
cea a lui Rolla din poemul lui Alfred de Musset. Cântecul zvânturatului reia monologul byronian, Poetul și muza dezvoltă tema pierderii credinței, cu ecouri din L’Espoir en Dieu de Musset, iar în construcție imită Nopțile. Blazarea (un sonet se intitulează The Spleen) este însă artificială, impresie acutizată și de limbajul italienizant, în linia lui Heliade-Rădulescu. O armonie particulară dobândește, prin refren, poemul Somnolența, expresie a dezolării (care îl va obseda și pe Mihai Eminescu) în fața spectacolului neschimbat al lumii. Autorul
ZAMPHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
doilea pentru cea științifică (în aprilie 1907 acesta, prezent de altfel mai mult nominal, se retrage, invocând disensiuni ideologice cu restul redacției, locul său fiind luat de Ion Cantacuzino, și el cu o contribuție redusă). Textul care deschide primul număr, intitulat Cătră cetitori și iscălit cu numele revistei, face cunoscut programul într-o manieră precaută, sacrificând într-o măsură claritatea și chiar logica, pentru a preveni pe cât posibil atacurile adversarilor. Astfel, se afirmă că V.r. „nu poate avea alt scop
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
sau democrația s-au răspândit în toată lumea fără a-și pierde identitatea, comunismul leninist și-a păstrat-o pe a sa datorită statului, întotdeauna predominant, al dimensiunii teleologice. Astfel, dincolo de diversitățile ținând de spațiu și de timp, acest dicționar este intitulat „al comunismului” în măsura în care autorii doresc să sublinieze dubla unitate a fenomenului: cea a oamenilor și a grupurilor care s-au reclamat de la „Idee”, de la secta evreiască a esenienilor, cu un secol înainte de nașterea lui Isus Hristos, până la lăstarii cei mai recenți
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
teroarea programată pentru că ei să se mențină la putere și să guverneze, teroare prin care un clan își elimină concurenții și își arogă puterea absolută. Această ide este familiară socialiștilor dinainte de 1914; astfel, un socialist democrat ca Jean Jaurès își intitulează un paragraf din Istoria socialistă a revoluției Franceze „Arbitrarul ghilotinei” și scrie: „Când o mare țară revoluționară luptă în același timp contra facțiunilor înarmate interne și contra lumii, când cea mai mică ezitare sau cea mai mică greșeală pot compromite
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
refuz marchează sfârșitul „spiritului de la Ialta” iar, în septembrie, crearea kominform* și raportul lui Jdanov inaugurează o cotitură în relația Est-Vest. Războiul Rece* antrenează redefinirea democrațiilor populare, obligate să se alinieze la pozițiile URSS Kominformul, al cărui periodic este totuși intitulat Pentru pace trainică, pentru democrație populară, pune capăt diversității tolerate și deschide calea uniformizării blocului sovietic. La reuniunea sa inaugurală, liderul comunist iugoslav, Edvard Kardelj este cel care dă semnalul atacului: „S-a exprimat părerea că orice guvern la care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a unui expert în contradicții inter-imperialiste care nu renunțase la maxima leninistă potrivit căreia drumul Berlinului trece prin Varșovia, iar dezvoltarea Revoluției mondiale, prin avanposturile Armatei Roșii. PARTID/PATID-STAT Dacă unul dintre cele mai celebre texte ale lui Marx* se intitulează Manifestul partidului comunist, autorul acestuia nu folosea cuvântul „partid” decât într-un sens generic: ansamblul partizanilor comunismului. în cadrul celei de-a II-a Internaționale se conturează forma modernă a partidelor socialiste: o organizație* în care există strânse legături între aleșii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
numite și „afaceri”. PCF*, ca să nu-l amintim decât pe el, a trecut prin numeroase asemenea procese: „afacerea” Barbî-Celor din 1930-1931, Doriot în 1934, Marty-Tillon în 1952 - publicându-și mărturia după ce-a fost exclus din PCF, Charles Tillon a intitulat-o, pe bună dreptate, Procès de Moscou à Paris (1971) -, Lecœur în 1953-1954, Servin-Casanova în 1961 și Fiszbin în 1979. în toate aceste cazuri, procesul este declanșat de o procedură inaugurată în cadrul PCUS și importată în partidele comuniste la începutul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]