6,103 matches
-
totuși și că, atunci când nu suntem obișnuiți cu un anumit tip etnic, diferențele dintre indivizi par mai puțin pertinente, astfel că sunt posibile confuzii. Această dublă experiență arată că perceperea diferențelor nu este legată de pertinența sau de importanța lor intrinsecă, ci rezultă, așa cum subliniază comparatismul, din gradul de familiaritate și de obișnuință cu un ansamblu sau altul. Segregarea rasială sau socială pretinde că se bazează pe diferențe obiective și semnificative, cum sunt culoarea pielii, formele corpului, tipul de păr etc.
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mobile, iar omul trebuie să-și recunoască neputința de a descoperi dreptatea naturală. Această concluzie nu implică deloc inexistența dreptății, ci doar incapacitatea omului de a-i pătrunde esența. Destinul nostru este să dăm ascultare legilor, acestea fiind drepte nu intrinsec, ci din momentul În care sunt stabilite: „Prin stabilirea legilor, esența legii și esența justiției sunt reconciliate, dreptatea trăgându-și esența din natura de artefact a legii” (Percharman, 2001, p. 123). Astfel, chiar dacă justiția În vigoare este pur convențională, ea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
schimb, indivizii pot avea „așteptări legitime”, cu alte cuvinte, au dreptul de a se aștepta să-și vadă eforturile Încununate de succes (cu condiția să acționeze În cadrul legal În vigoare), „dar la ce au dreptul nu depinde de valoarea lor intrinsecă” (ibidem, p. 73). Din cele spuse mai sus nu trebuie desprinsă totuși concluzia că, la Hayek, nu există loc pentru o teorie a dreptății. Dacă aceasta trebuie gândită În afara ideii de distribuire sau de retribuire, „În sensul unor reguli de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
minoritar și patologic, ținând de disfuncționalitatea anumitor componente ale ordinii sociale, rasismul devine un fapt majoritar și „normal”, ba chiar un sistem normativ ilustrat de funcționarea instituțiilor și Înscris În interacțiunile obișnuite. Concluzia practică a acestei viziuni asupra unui rasism intrinsec („America este o societate intrinsec rasistă”) este mai Întâi că rasismul nu poate fi eliminat fără o transformare radicală a societății În toate componentele sale. Apoi, că lupta care trebuie dusă tinde să se confunde cu procesul revoluționar și că
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
disfuncționalitatea anumitor componente ale ordinii sociale, rasismul devine un fapt majoritar și „normal”, ba chiar un sistem normativ ilustrat de funcționarea instituțiilor și Înscris În interacțiunile obișnuite. Concluzia practică a acestei viziuni asupra unui rasism intrinsec („America este o societate intrinsec rasistă”) este mai Întâi că rasismul nu poate fi eliminat fără o transformare radicală a societății În toate componentele sale. Apoi, că lupta care trebuie dusă tinde să se confunde cu procesul revoluționar și că mobilizarea antirasistă sintetizează sau rezumă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Stephen Lawrence, tânăr britanic ucis la Londra În 1993, a reluat această noțiune pentru a atrage atenția asupra sistemelor stabile de discriminare a „minorităților etnice”, afirmând că instituțiile, prin Însăși funcționarea lor, nu sunt decât o reflectare a unei societăți intrinsec rasiste. De unde ideea unei responsabilități colective, care implică extinderea domeniului de aplicare a legislației existente la serviciile poliției și justiției, sănătății publice, educației și armatei (Abdallah, 1999). Să amintim că MacPherson, În raportul său, definește astfel ceea ce el numește rasism
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fiindcă e alb, este În mod natural rasist și că numai albii, ca unii ce sunt albi, sunt rasiști. Așa-numiții WASP (White Anglo-Saxon Protestant) În Statele Unite sau „franțujii” Întruchipați În Franța de „Dupont-la-joie”1 pot fi astfel percepuți ca intrinsec rasiști și respinși ca atare. Ei sunt În acest fel esențializați de victimele lor (reale sau potențiale) sau de purtătorii de cuvânt ai acestora. Slăbiciunea teoriei „rasismului simbolic” este de același tip ca și cea a teoriei „personalității autoritare” și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
anumite sisteme de discriminare. „Gândirea rasistă” implică așadar efectuarea a trei operații cognitive: esențializarea indivizilor sau a grupurilor; excluderea simbolică a unor categorii de populații (stigmatizare, de la animalizare la diabolizare); „barbarizarea” altora, considerate imperfectibile, needucabile, neasimilabile, fie pentru că ar fi intrinsec inferioare (rasism inegalitar), fie pentru că ar fi iremediabil diferite (rasism diferențialist). Putem emite ipoteza, În spiritul antropologiei istorice și al psihologiei sociale, că toate formele de rasism derivă dintr-o teamă de amestec, imaginat drept Întinare (de unde neologismul pe care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nedrept sunt așadar puse În opoziție comunitatea credințelor și cea care are ca bază cooperarea, acordându-i-se primeia doar un caracter moral și văzând În a doua doar o grupare economică. În realitate, cooperarea are și ea o moralitate intrinsecă. Putem doar să considerăm că, În societatea actuală, această moralitate nu a atins Încă nivelul de dezvoltare de care ar avea acum nevoie”. Această dezvoltare se poate Însă proiecta În cadrul național contemporan sau, mai exact, În statul-național-social, conform expresiei lui
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ca la început. Sunt nevoit să merg pe jos, pentru că nu am bani de bilet, ce a început să fie scump chiar și pentru băștinași (3 CHF - ora). În tot acest timp, simt prezența aproape fizică a banului, a bogăției intrinseci a acestui oraș ciudat, împuțit și strălucitor, în același timp. Anul trecut când am venit din Canada, Geneva mi s-a părut murdară și aglomerată. Acum, când tocmai am părăsit România, „Suedia Balcanilor“, după cum zice Taica Pleșu’, Geneva are aerul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
vieții este de a cerceta datele acesteia. Cea mai bună teorie care poate fi aplicată ar fi aceea care vă ajută să înțelegeți povestea mai bine și mai profund. Prin urmare, principala noastră responsabilitate este să căutăm direcția ori semnificația intrinsecă care decurge din poveste. O teorie s-ar putea aplica unei povestiri a vieții numai dacă i se potrivește. Ca exemplu, dacă sunteți interesat de evoluția ciclului vieții sau de interacțiunile sociale și intervievați o persoană de 50-60 de ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
și pentru a identifica o perspectivă teoretică justificativă (Atkinson, 1985). Folosind povestea vieții lui David Zinkoff (vezi anexa C) ca exemplu pentru acest studiu, observăm cum continuitatea este legată de valorizarea trecutului, de importanța acordată familiei și comunității fiind legată intrinsec de ciclul vieții. Chiar dacă inițial tatăl său l-a descurajat să aibă o carieră în domeniul pe care el îl alesese, acest lucru a devenit pentru el principala sursă a continuității deoarece a făcut timp de 50 de ani lucrul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
ar putea confirma atât de convingător ceva ce știm deja, încât să ne conducă la o concluzie nouă asupra unui lucru de care nu eram siguri anterior. Când o poveste a vieții are acest efect, ne conduce dincolo de semnificația sa intrinsecă, spre un sens mai larg, aplicabil unora sau tuturor relatărilor. Acesta este, de fapt, unul dintre beneficiile oricărei cercetări: permite noi modalități de a analiza datele care ne-ar putea permite să vedem dincolo de narațiune pentru a dezvolta idei originale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
într-o stare contingentă. De altfel, absența schimbării corespunde lipsei schimbării referențiale, încît, dacă cineva spune sînt bolnavă (de ieri după amiază), aceasta nu presupune că și-a pierdut definitiv sănătatea. Tipul activității are în comun cu stările absența limitelor intrinseci, dar se distinge de ele printr-o serie de schimbări, care deseori sînt regulate și alcătuiesc o serie stabilă: a asculta la radio, de exemplu. Aceste procese se pot descompune în realitate sau prin discurs în diverse alte procese al
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sfîrșit pot fi de asemenea specificate, dar omogenitatea internă a fenomenelor este evidentă: am ascultat la radio ore întregi. Procesele de tipul realizărilor se definesc, ca și activitățile, printr-o serie de schimbări, dar de data aceasta există evidente limite intrinseci inițiale și finale: Maria a născut. Schimbările sînt prezentate însă ca afectînd un unic domeniu delimitat, datorită compatibilității sistematice cu circumstanțe precum în timpul cutare, ceea ce face ca timpurile compuse ale unui astfel de proces să implice o situație rezultantă și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ale unui astfel de proces să implice o situație rezultantă și să marcheze trecerea de la o situație la alta: Maria a născut, ea nu mai așteaptă un copil, ea îl are. Tipul finalizării se caracterizează, ca realizările, prin evidența limitelor intrinseci, dar care, reprezentate ca cvasi-simultane, delimitează o schimbare minimală (atomică), însă indivizibilă, eludînd orice progresie internă: a depăși linia. Testul cel mai caracteristic al acestei categorii este compatibilitatea cu circumstanțe precum "la cutare oră, minut, secundă", dar acest caracter punctual
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care îl produc în anumite circumstanțe), ele nu constituie unități discrete ușor de segmentat, ci funcționează într-un mod continuu sau gradual, asociindu-se, combinîndu-se sau condensîndu-se într-o manieră fluidă, și, în fine, ele sînt codificate într-o manieră intrinsecă, în măsura în care fac parte din referentul pe care-l semnalează (de exemplu, violența gestului exprimă mînie). Din aceste motive, funcția semnelor nonverbale în raport cu semnele verbale, în planul semantic, este de a face să varieze intensitatea (amplificare, atenuare, contrazicere), iar, în plan
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în paradigma stărilor afective (alături de trăiri, sentimente, afecte, dispoziții ș.a.), emoția este o manifestare afectivă involuntară și ilogică de durată scurtă și intensitate medie, care se instalează automat și se modifică relativ greu, iar calitatea ei este dată de structura intrinsecă: plăcere sau durere. Rezultat al discontinuității în relația dintre un individ și mediul său, acest fenomen complex a fost studiat în mod fundamental în psihologie, iar științele limbajului manifestă interes pentru apariția emoțiilor în enunț și discurs, căutînd, totodată, și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fenomenelor prozodice, încît perspectiva comunicațională este utilă în sociolingvistică pentru determinarea unor neînțelegeri interculturale. Studiul prozodiei presupune mai multe chestiuni de ordin teoretic privind natura semiotică a mărcilor prozodice (semne, semnale, indici, simptome, iconuri, motivări sau convenții), precum și valoarea lor (intrinsecă sau referitoare la o situație). Printre altele, modelele teoretice permit raportarea prozodiei la alte subsisteme lingvistice care sînt obiect de controversă. Aceste probleme se articulează cu cele care privesc distincția nivelurilor sintactic, pragmatic, semantic, expresiv, interacțional și care generează întrebarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mai multe moduri, în primul rînd, prin imperativul categorizării nominale care implică alegerea între un nume comun și un nume propriu, altfel spus, între a-l considera ființă sau lucru, fie ca element al unei clasificări colective, fie ca individualitate intrinsecă. Această variație se explică prin dimensiunea performativă a vorbirii, care este inerentă problematicii nominației. F. de Saussure a specificat, de altfel, că punctul de vedere este o schemă conceptuală (teoretică) cu care se abordează studiul unui obiect și care creează
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vorbitor, încît subiectivitatea se definește, într-o accepțiune largă, ca o aptitudine a utilizatorului limbii de a se manifesta ca subiect, de a-și afirma, prin indicatori specifici, mai mult sau mai puțin impliciți, prezența în discurs; fiind o caracteristică intrinsecă a limbii, ce rezultă din folosirea limbii de către un subiect vorbitor, subiectivitatea se actualizează la nivelul discursului prin mărci specifice, ce fac referire la persoana vorbitorului, manifestîndu-se în discurs prin forme diverse și în grade variabile. Dacă raportul dintre subiectivitate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbajul expresiv ca instrument al gîndirii afective, apreciind că limba conține segmente de subiectivitate importante, fără a fi în întregime supusă fenomenului în cauză. Cel care s-a ocupat îndeaproape de raportul dintre subiectivitate și limbă, impunînd teza unei subiectivități intrinseci a limbajului, este însă E. Benveniste. Pentru el, subiectivitatea este omniprezentă în limbaj și se definește ca acea capacitate a vorbitorului de a se afirma ca subiect, folosirea însăși a limbii fiind posibilă doar pentru că vorbitorul are posibilitatea să devină
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fiind interacțiune, conceptul de subiectivitate trebuie înțeles ca "intersubiectivitate", noțiune fără de care comunicarea verbală ar fi imposibilă. În teoria lui E. Benveniste, principalele mărci de actualizare a subiectivității sînt pronumele, începînd cu cel de persoana întîi singular, folosirea acestuia fiind intrinsec legată de afirmarea conștiinței de sine. De aceea, acest lingvist propune o distincție importantă în interiorul clasei pronumelor plecînd de la conceptul de "persoană" și de "subiectivitate". Într-o primă corelație, cea de personalitate, persoana întîi și a doua se opun persoanei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prima vedere, am putea să le dăm dreptate. Dar îndrăznim să aruncăm încă o privire, prin ochii credinței. Faptul că ne punem întrebarea de mai sus presupune acceptarea tacită a existenței unui sens al istoriei. Berdiaev consideră că finalitatea este intrinsecă istoriei prin chiar natura sa: Nicio concepție a istoriei nu este viabilă fără ideea de împlinire, deoarece istoria este, în esență, eschatologică"76. A găsi un sens istoriei este și, uneori, chiar un sfârșit, este obiectul filozofiei speculative a istoriei
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
al propriei existențe [...]. Schimbându-și imaginația, omul își modifică existența"18. Deși fraza are un iz marxist, Ricoeur nu se referă doar la imaginație ca proces psihic cognitiv, ci la imaginația generată de imaginea/chipul lui Dumnezeu în om, legată intrinsec de libertatea sa de a alege a se asemăna cu Creatorul său sau nu. "Dumnezeu însuși, continuă filozoful francez, dorind să fie cunoscut și iubit în mod liber, și-a asumat riscul numit Om"19. Pentru creștinism, timpul este real
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]