3,426 matches
-
parte a unui ansamblu de tipul generalului, obiect printre obiectele din care se compune lumea. Persoana, omul interior omul nobil al lui Eckhart , omul în dimensiunea lui transcendentă sau seniorială, despre care vorbește Henry Corbin pe urmele unor vizionari ai islamului, sinele în distincție față de eu, acesta e capabil de universal, el are un conținut universal pe care omul îl poate actualiza. Modernitatea pornește de la starea de fapt a omului, pentru a-l defini prin instalarea în această stare de fapt
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
alte dimensiuni ale acestei identități pentru a propune un model al democrației legitimate de valori religioase. Acestea din urmă ar da principiile generale, cadrul de viață în care societatea respectivă să se regăsească. Separarea între autoritatea politică a statului și islam ar trebui să admită, potrivit acestui model, o dinamică a comunicării, fără ca un domeniu să impieteze asupra celuilalt. Pe deasupra, susține autorul, distincția fără secționare între sfera publică (domeniu al intereselor, obligațiilor, drepturilor) și sfera personală a conștiinței ar feri credința
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
stinge. Atunci se poate produce, pentru o întreagă comunitate, restaurarea distanței prin înnoirea spirituală a tradiției în cauză sau/și prin apariția unei alte religii rectificatoare. în această calitate, de restaurator, s-au înfățișat budismul față de brahmanism, creștinismul față de iudaism, islamul față de iudaism și creștinism, Reforma față de catolicism. înșirînd aceste trei (sau patru) stadii zorii unei religii, sedentarizare, tradiționalism, recuperare a originii , am orizontalizat eu însămi tipologia distanței, punînd-o pe o axă temporală. Lucru nepotrivit, să se contopească cu infinitul divin
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a crizei ariene, regula de credință cîștigă considerabil în precizie și tinde să se impună cu titlu de lege civilă. De asemenea, Ioan I. Ică, Origen contemporanul nostru, în prefața volumului, paginile (pp. 22-27) referitoare la instituționalizarea creștinismului. Cît despre islam, el a păstrat pînă astăzi unitatea între legea religioasă și cea civilă. Cînd discernămîntul legat de cele două niveluri cuprinse în această unitate lipsește sau e programatic evacuat, apar fundamentalismele politice sau instrumentările de stat ale religiei, acele transcendentalizări ale
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și cea civilă. Cînd discernămîntul legat de cele două niveluri cuprinse în această unitate lipsește sau e programatic evacuat, apar fundamentalismele politice sau instrumentările de stat ale religiei, acele transcendentalizări ale categoriilor sociale despre care Mohammed Arkoun (Ouvertures sur l'Islam, ed. cit., pp. 39-42) afirmă că s-au ivit foarte de timpuriu în imperiile islamice. numai o teologie apofatică, ci și o sociologie apofatică. Ea ar defini socialul prin negație : ar nega suveranitatea societății asupra persoanei, ar postula o ierarhie
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
lăuntrică între poli. Tradițiile monoteiste vorbesc despre mîna dreaptă și mîna stîngă a lui Dumnezeu, latura generozității și cea a rigorii, cea a iubirii și cea a dreptății. între cele nouăzeci și nouă de nume divine pe care le celebrează islamul se află o serie de contrarii, care, dominate de Unitate, acoperă aspectele realului : Exteriorul și Interiorul sau Vizibilul și Ascunsul, înnoitorul și Conservatorul, întîiul și Ultimul, Cel ce dă și Cel ce ia. Dincolo de ele și de Unitate, rămîne numele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în regimul lumii, îi aparțin, nu conduc dincolo de el. Le-am forța în mod ridicol statutul dacă le-am citi ca oglindiri ale unui dincolo suprem și paradoxal. E, într-adevăr, cît se poate de salutar cultural și politic constituită, islamul se răspîndește inițial într-un mediu tribal fără coeziune, căruia religia e pusă în situația de a-i da cadru civilizațional)? să nu ignorăm calitatea contingentă a polarelor noastre cotidiene, ciudata lor versatilitate în practica socială, negociabilitatea relației dintre ele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
77 Humala, Ollanta, 291 I ideologie, 17, 24, 27, 57, 236, 256, 305, 315, 350; și nativism, 17; și populism, 27, 29, 40, 63, 185, 224, 257, 293, 305, 353; și schimbare, 128, 134, 144, 152, 193, 202, 238, 240 Islam: 67; fundamentalism islamic, 197 imigrație, 45, 57, 62, 71, 72, 74, 82, 99, 128, 197, 201, 203, 205, 210, 214, 217, 220; anti-imigrație, 60, 98, 197, 201, 354; lege a imigrării, 73; politici ale imigrării, 74, 196, 205, 215; propunere
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
n.3.1; Keel, Uehlinger, 1992, pp. 385-389). Excursus 1 Dezvoltarea monoteismului Termenul „monoteism”, intrat de mult în vocabularul obișnuit al limbilor europene, se referă la dogma existenței unui unic Dumnezeu, proprie celor trei mari religii actuale: ebraismul, creștinismul și islamul. Monoteismul se opune politeismului, adică credinței în existența mai multor divinități, deseori constituite organic într-un panteon. Știința modernă a istoriei religiilor a inventat o serie de alți termeni intermediari care, pentru a spune așa, descriu situații aflate la jumătatea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ideea monoteismului religios (cf. Excursus 1) cu interdicția creării reprezentărilor de cult (Ex 30,3-5; Dt 5,6-9). Dintotdeauna, aceste două porunci au fost considerate un fenomen tipic religiei ebraice, producând efecte însemnate nu numai în ebraism, ci și în islam și, în parte, și în creștinism. Unanimitatea acestei evaluări cade odată cu delimitarea sensului precis pe care îl are interzicerea reprezentărilor de cult în textul biblic și după determinarea perioadei istorice în timpul căreia s-a afirmat aniconismul în Israel și Iuda
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mod greșit, și care, într-adevăr, a condus la permanentizarea conflictului între lumea creștină apuseană și musulmani, și din cauza faptului că experiența de conviețuire în general pașnică între creștinii răsăriteni și musulmani a fost constant neglijată, iar imaginea apuseană asupra Islamului a rămas în principiu cea din vremea Cruciadelor, cum tot pe experiența Cruciadelor se bazează și imaginea musulmanilor fundamentaliști de astăzi asupra Apusului, pe care-l socotesc imoral, necredincios și doritor de a supune lumea întreagă. Total neinspirată este prezentarea
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
Europa este un spațiu bine definit, o noțiune clar stabilită în sensul trasării unor frontiere care sunt, în realitate, convenționale. Dacă însă este acceptată afirmația că cei trei piloni ai Europei sunt cele trei religii monoteiste deci creștinismul, iudaismul și islamul atunci actualele frontiere sudice și estice ale Europei nu fac altceva decât să amputeze, în cele din urmă, identitatea europeană. Fără aportul sirian, egiptean, ebraic, persan, musulman, Europa ar fi arătat cu totul altfel azi, adică ar fi fost incomparabil
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
erau prea puțin dorite și, de aceea, evitate, excepție făcînd Bosnia. Cum se știe, musulmanii bosniaci sînt slavi de origine, descendenți din bogumili.72 Persecutați de clerurile creștine începînd cu secolul al XII-lea, aceștia s-au răzvrătit, raliindu-se islamului, și trecînd de partea dominatorilor, după ocupația turcă. Amintirea acestei trădări a rămas vie pentru croați, dar, mai ales, pentru sîrbi. Pe de altă parte, pentru a complica și mai mult lucrurile, tot turcii au încurajat reforma protestantă în Ungaria
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mișcătoare ce se interpuneau altădată în spații concepute ca fiind relevante pentru universuri politice, religioase, sociale și mentale mai puțin distincte din punctul de vedere al suveranității fundamental antagoniste. Este vorba în primul rînd de lumea creștinătății și cea a islamului ce s-au confruntat secole de-a rîndul în sudul Europei, în Balcani și în Europa Centrală. Ne gîndim însă, în egală măsură, și la cele două spații ale creștinismului, occidental și ortodox sau la ortodoxismul rus și cel al
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și nici grupurile de sirieni și de arabi pe care le vom regăsi în secolele XI-XII nu vor fi mai numeroase. Marea majoritate a locuitorilor trăitori pe teritoriile stăpînite de prinți musulmani și arabi va fi formată din creștini supuși Islamului, mozarabii, sau convertiți la islamism, les muladies (în genul musulmanilor bosniaci de astăzi). În replică, musulmanii rămași în regatele creștine recucerite les mudejares au trecut în cea mai mare parte la creștinism. Cît despre evreii care s-au aflat supuși
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
democrației care-și asumă ei înșiși eticheta naționalismului. În aceeași arie se situează și Vuk Drascovic, lider al mișcării sîrbe de reînnoire, sau Ismet Izetbegovič în Bosnia care, după mai 1990 de-pășește cadrul naționalismului proslăvind în Declarația islamică, "realizarea islamului în toate domeniile vieții private, în familii și în societate prin renașterea credinței religioase islamice și prin crearea comunității islamice din Maroc pînă în Indonezia".356 Aici, legăturile se întrețes cu activarea pulsiunilor naționaliste de către intelectualii care, în loc să caute să
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
contact necesară la “poarta” nordică a lumii arabe, spre Asia Mică, Europa și Caucaz. 4.1.1.3. Infrastructura navală - valorificarea diferențiată a maritimității Civilizația arabă a preluatși perpetuat în prima parte a dezvoltăriisale (“ciclul arab” ca primă etapă a Islamului) o parte din civilizația maritimă mediteraneeană din antichitate, reușind pentru cca. patru secole (secolele VIII-XI) săși mențină controlul asupra centrului de greutate strategic și comercial al lumii de atunci - bazinul mediteraneean. Arabii au înțeles să profite de această postură favorabilă
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
Levant); porturile egiptene (Alexandria, Cairo); porturile nord-africane construite de cartaginezi, romani și fenicieni (Cartagina - ulterior Tunis, Alger, Tanger); porturile de pe coasta iberică mediteraneeană (Cartagena, Malaga, Tarragona). Chiar și după preluarea hegemoniei asupra Mediteranei de către turci (în al doilea ciclu al Islamului - cel otoman), precum și după mutarea centrului de greutate al comerțului mondial în Atlantic (începând cu secolul al XVI-lea), porturile și rutele maritime mediteraneene au continuat să joace un anumit rol în economia generală a epocii, deși diminuat față de perioada
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
folosească valențele funcțional-spațiale. În fapt, ne aflăm în fața unui model geopolitic regional bazat pe o interesantă formulă de adaptabilitate politico-spațială, pe fundalul unui context de permanentă marginalitate istorico-teritorială a domeniului arab. Într-adevăr, începând cu primul ciclu de dezvoltare a Islamului (“ciclul arab” din secolele VII - XIII), lumea arabo-maură s-a plasat pe o nișă interstițială mediteraneeană de separație între Europa, Asia de sud și Extremul Orient asiatic. Odată cu al doilea ciclu de glorie al Islamului (“ciclul otoman”), arabitatea a devenit
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
primul ciclu de dezvoltare a Islamului (“ciclul arab” din secolele VII - XIII), lumea arabo-maură s-a plasat pe o nișă interstițială mediteraneeană de separație între Europa, Asia de sud și Extremul Orient asiatic. Odată cu al doilea ciclu de glorie al Islamului (“ciclul otoman”), arabitatea a devenit un segment spațial la periferia sudică a Imperiului turc, ce a început însă treptat să intre în atenția puterilor europene (Marea Britanie, Franța, Spania, Italia) de la mijlocul secolului al XIX-lea. După 1918 spațiul arab a
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
comparată a problemelor pe care numele divine din Coran și Biblie le pun semanticii lingvistice și lexicologiei și a reflexelor acestora în traducerea numelor respective în limba română. Tema lucrării implică o problematică largă interesând istoria comparată a creștinismului și islamului, relațiile actuale dintre acestea, traducerea și medierea culturală etc. Abordarea comparată este justificată de către autoare în primul rând prin faptul că numele divine din Coran și din Biblie „seamănă”: după aprecierile ei, mai mult de o treime dintre numele divine
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
carte de pe pământ (în aproximativ 1800 de limbi, se spune) iar traducerile ei se influențează unele pe altele. Cât privește Coranul, primele traduceri, realizate în Europa în scopuri polemice în sec. X-XIII, în unele cazuri, si pentru a dovedi că islamul este o erezie creștină, au fost influențate de traducerile Bibliei. Cele care au urmat au fost influențate de primele, cele din secolul trecut au fost influențate de traducerile în germană (este cazul și al traducerii lui Silvestru Octavian Isopescul, apărută
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care le pune traducerea acestora. Documentarea autoarei în ceea ce privește studiul numelor divine este impecabila, si ne putem da seama de acest lucru urmărind bibliografia lucrării și primul capitol al acesteia, care își propune să examineze critic sursele existente. Mai ales în ceea ce privește islamul, dată fiind semnificația numelor divinității pentru această religie, bibliografia este uriașă. Autoarea a citit lucrări în arabă, în franceză, în engleză, a parcurs traducerile Coranului nu numai în limba română, ci și în alte limbi europene, ceea ce i-a permis
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
din Biblie, ceea ce înlesnește comparația dintre cele două tradiții și, implicit, compararea traducerilor. Așa cum se poate observa, numelor divine din Coran li se aloca un spațiu mai mare, corespunzând, în primul rând, semnificației speciale pe care acestea o au în islam, dar și faptului că traducerile Coranului în limba română sunt de data mai recentă și prezintă dificultăți speciale. Statutul însuși al „numelor” devenite nume proprii în limbile semite după ce erau inițial nu numai substantive, adjective, nume verbale sau participii, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lucrării pentru teoria traducerii ni se pare a constă și în relația pe care o stabilește cu intertextualitatea: „traducem” prin comentarii, traducem comentarii, traducem prin prisma altor traduceri. Așa cum apare evident și din lucrarea de față, problemele numelor divine din islam și din creștinism nu sunt numai probleme ale lingvisticii, ci și ale teologiei, ale studiului comparat al religiilor. În zilele nostre, ele interesează în mod deosebit dialogul dintre cele două religii, inițiat și susținut mai ales de către partea creștină. Monica
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]