3,519 matches
-
nicidecum întunecații ivriți. Adică exista o religie monoteistă cu un Dumnezeu al luminii și unic al acelui veac așa cum a arătat și Saul în textele menționate, dar mult înaintea pretinselor revelații ale ivriților iar Dumnezeul mandeenilor este unul bun și iubitor de om care trebuie să lupte neîncetat cu răul etern întruchipat în Iahwe al iudeilor din Tora, cum a povestit și păcătosul de Ioan mărturisind adevărul dar după mintea lui. Ori atît scrierea lui Ioan care a fost plăsmuită pe la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
este un cult al Satanei iar toate scrierile lor sînt pline de ură, venit și cruzime. Și nu greșeau deloc! Toate informațiile istorice spun acest adevăr cutremurător despre mozaism și iudeo-creștinism! Împotriva leprei apocaliptice, ce a mințit ca orice mare iubitor de Iahwe, avem ca dovezi afirmațiile prelatului Ieronim(345-420), unul dintre cei mai învățați cărturari iudeo-creștini. În lucrarea Contra Pelagianos face următoarea precizare cu privire la Gog și Magog: El certe Gothos omnes retro eruditi magis Getas quam Gog et Magog appelare
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ezoterism erau parte integrantă din religia creștinismului arimin a geților, numită și mitraism. În mitologia emeș avem o zicere plină de har și înțelepciune numită Moartea păstorului Dumuzi, care este o variantă foarte veche a uciderii ciobanului bun și milostiv, iubitor de animale și natură, de către niște ființe demonice. El are un vis în care vede cum copacii și trestiile din jurul lui se cutremură de groază știind că viața bunului păstor va fi curmată de aceste ființe rele. Putineiul pentru lapte
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Istru unde împăratul get al imperiului roman de răsărit Valens, le-a dat sălaș în Moesia, adică Bulgaria de azi. Cum împăratul își iubea religia strămoșească, i-a poftit pe noii veniți să fie alături de restul neamului său în cele iubitoare de Sîntu, iar episcopul iudeo-creștin pufăie furios: ,,împăratul Valens, răpit de perfidia arienilor... a trimis la ei predicatori din partea sa... Astfel și vizigoții au fost făcuți de către împăratul Valens mai degrabă arieni decît creștini.” În pa-ragraful 133 autorul spune supărat
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
o dezmințea în mod fundamental. Statele Unite infirmau în anii '20 '30 interesul național egoist ca bază a politicii lor externe și susțineau un interes în sens umanitar și altruist, pentru întreaga lume, pentru democrație și libertate, afirmând cooperarea între națiunile iubitoare de pace. Însă acest obiectiv este fundamental benefic politicii externe americane deși extindea în mod fundamental aria de interes și implicare a Statelor Unite de la emisfera vestică la nivel global. În plus, SUA, cea mai entuziastă susținătoare a acestei politici, era
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
foarte ușor. Mulțumiri deosebite agentului meu, Kerry Nugent Wells; ilustratorului, Matt Zimet; și editorului Wendy Wolf. Mulțumesc, de asemenea, celor care m au ajutat să dau formă textului - Dawn Drzal, Faye Flam și, bineînțeles, mamei și tatălui meu. (Sunt părinți iubitori, însă critici acerbi!)
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
îi va conferi Steaua României, gest care nu îndulcește cu nimic impresia dezagreabilă a stagiunii Caragiale despre care revista Fîntîna Blanduziei concluziona: "Am făcut din Teatrul Național un teatru de farse și bufonerii, gonind adevărata artă prin scălămbăituri, gonind publicul iubitor de artă"; ziarul România îl numea pe directorul care reușise să îndepărteze din teatru pe Grigore Manolescu, Aristizza Manolescu, Const. Nottara Ion August (Prostul) Caragiale, C. Bacalbașa opina că "Trecerea lui Caragiale pe la Teatrul Național n-a lăsat nici o urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
îl aproviziona cu icre negre, pastramă, halva; Caragiale îi făcea publicitate în versuri pe care le publica în propriile reviste pe motive de... rafinament artistic descoperit la cel care va ajunge primar al pomenitului oraș: "Filosofu-antic, vestitul Epicur, om rafinat, Iubitor de trai cuminte, De-ar fi trăit și aflat Că-n piața veche-n centru La Sinaia, a deschis Eminentul Matheescu Magazinul Paradis Cu familia în grabă La Sinaia-ar fi venit Și pe tot sezonul verii Aici s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
senin de expedițiile erotice lucrative ale consoartei (Mici economii) este Iancu Verigopolu, substantivul verigaș fiind sinonim cu proxenet. Un efect de paralizantă surpriză propune numele (și titlul) Poetul Vlahuță, impostorul sosit în Opidul-Nou unde se tipărește gazeta Aquila carpatină. Tînăra iubitoare de muzică din schița O lacună se numește Cecilia Pavugadi, în acest nume de familie recunoscîndu-se enumerarea în greacă a primelor note ale gamei muzicale. În Reportaj ziaristul se numește Caracudi (elenizare a românescului caracudă care denumea și pe o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
succes, e cinic și adesea este plin de fierea sapiențială a vârstei a patra, se bucură de aproape perfecta sa soție în exercițiu - „Rosamund” (n-aș ști să spun dacă alegerea numelui este măcar în parte ironică) e frumoasă, inteligentă, iubitoare, ba chiar îl salvează de la o moarte oarecum nedemnă (toxiinfecție alimentară) - și își amintește numai orori despre soțiile anterioare, mai ales despre penultima („Vela”), precum și despre cvasitotalitatea persoanelor întâlnite într-o viață aparent interminabilă. Această retrospectivă otrăvită pare să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
căci simultan cu derusificarea are loc, odată cu venirea lui Ceaușescu, și dezevreizarea instituțiilor românești, intens populate în anii ’50 cu evrei comuniști în funcții de decizie. Nu va mai fi un „mașinist” dur, ci un anticar fragil din Viena, ochelarist, iubitor de Mozart și cântăreț la flaut în timpul liber (militarul socialist Serdici din Viața nu iartă cânta la vioară). Discursul lui despre necesitatea urii și a violenței e mult mai scurt și e precedat de o frază care, practic, îl neutralizează
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
legilor naturale și să aducă în felul acesta pace între oameni și bună voire (Luca). În acest scop Iisus îl transformă chiar pe Dumnezeu dintr-un tată orgolios, sever și răzbunător (așa cum îl prezintă vechiul testament) într-un tată bun, iubitor și milostiv. Prin urmare oamenii fiind frați și copii ai aceluiași tată, războiul și sclavia trebuie să dispară. Suprimă pedeapsa cu moartea și legea talionului pe motivul că Dumnezeu este singurul în măsură să pedepsească în acest mod și nu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
societatea la oameni și animale este iubirea’’, urmând aceeași cale, arată că aceeași lege constituie filonul de bază al creștinismului, prin care Hristos l-a transfigurat pe însuși Dumnezeu Tatăl, dintr-un părinte egoist, aspru și răzbunător, într-un părinte iubitor, înțelegător și iertător. Mai mult ca atât, recunoștința ce o datorăm creatorului în calitate de fii ai săi, trebuie să o întoarcem semenilor noștri, adică oamenilor. “Dumnezeu vrea ca recunoștința pe care I-o datorăm să o manifestăm față de semenii noștri, adică
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sfârșitul abecedarului dedicată lui Gheorghe Lazăr, în care profesorului ardelean îi este adus un tribut de recunoaștere: "Lazăr, cel dintâiu învățător al științelor pe limba Românească, nu era nici de părinți nobili, nici patriot de aici, dar pentru că era rumân iubitor de neamul său s-a arătat mai folositor decât oricare Patriei noastre. Căci el este care a deșteptat pe rumâni că sînt adevărați Romani" (p. 76). Există un neam românesc, care cuprinde pe toți etnicii români, însă patria este doar
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
locului. Militarismul, spiritul sacrificial și mai ales lupta pentru neatârnare, manifestate de daci în luptele lor cu romanii, exprimă un genius loci care însuflețește pământul moștenit de români. În acest sens, dacii sunt descriși ca fiind "o nație foarte puternică, iubitoare de resboiu și neatârnare, încât mai cu bucurie primeau moartea, de cât să poarte jugul unei domnii streine" (Albineț, 1845, p. 2). Datorită acestor calități războinice, "Dacii prein curagiu sî vertute nu o data au facutu se trèmure Rom' a" (Moldovan
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
întreg Decameronul într-o lumină a optimismului, a speranței, a bucuriei. Fiammetta este jucăușa, căci ludicul nu poate fi omis, este o componentă vitală a existenței, mai ales jocurile de iubire nelipsite într-un univers dominat de voci feminine tinere. Iubitoarea de cântece este Filomena; melosul aduce armonie, grație, amintind de Apollo și de Orfeu, care au 144 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 523. (trad. n.) 59 reconfigurat lumea prin puterea sunetului armonios, impunându-i un principiu al ordinii. Într-o lume
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ironia rămâne mereu un semn al inteligenței, iar experiența de viață pedagogul suprem. Cunoștințele și abilitățile membrelor brigatei nu se limiteză doar la talentul istorisirii și aceasta le face să devină nu doar simple voci, ci individualități. Sunt spirite cizelate, iubitoare de poezie, recită și compun ele însele poeme, de cele mai multe ori de dragoste sau glorificând acest sentiment, fiecare zi a Decameronului încheindu-se cu o creație lirică, ce dezvăluie frământările interioare. știu să danseze și să cânte, au voci melodioase
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
egală măsură, tehnică și talent. Beatrice, eroina povestirii din ziua a șaptea, cu preocupări distinse (joacă șah în absența soțului), își dovedește inventivitatea și istețimea tot prin cuvânt, căci ticluiește un răspuns original pentru a justifica în fața soțului prezența amantului. Iubitoare de competiție, Filomena se bucură atunci când are onoarea de a deschide seria istorisirilor din ziua a noua: „sunt foarte bucuroasă să fiu eu prima care să intru în bătălia asta pe câmpul liber și deschis al istorioarelor de astăzi” 201
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cit., p. 221. 261 Susan Crane, Alison's Incapacity and Poetic Instability in The Wife of Bath's Tale, în „PMLA”, vol. 102, nr. 1, January 1987, p. 22. 262 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 39. 263 Ibidem. 264 Ibidem. 93 iubitoare de plăceri: „Avea - ce-i drept e drept - și strungăreață...”265 Se integrează perfect în grupul pelerinilor, dă dovadă de adaptabilitate într-o lume preponderent masculină: „Ne era ortacă bună:/ știa să râză și trăsnăi să spună”266. Femeia în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
că recăsătoria nu este condamnată, nu înseamnă automat că este și utilă. Ceea ce nu a înțeles târgoveața este faptul că femeilor căsătorite nu li se refuză posibilitatea mântuirii, doar cu condiția de a naște copii și de a fi fidele, iubitoare și sobre (1 297 Ibidem. 298 S. H. Rigby, op. cit., p. 141. 100 Timotei 2, 15) sau credincioase „femeia care se teme de Domnul trebuie lăudată” (Pildele lui Solomon 31, 30).299 Fratele cerșetor o acuză pe târgoveață că și-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
inimilor masculine, datorită calităților lor. Alison reușește să manipuleze povestirea astfel încât să atace tot ce era misogin în cultura epocii: bătrâna este agresivă, are abilitatea de a conduce, de a domina, de a cere satisfacție, dar în același timp este iubitoare și morală, demnă de a fi râvnită de cavaler.432 Puterea pe 429 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 302. 430 Susan Crane, Alison's Incapacity ..., p. 21. 431 Ibidem, p. 23. 432 Ibidem, p. 24. 123 care o dobândeau femeile în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
specii, nu erau individualități. Cea mai înaltă dintre forme, femeia, nu s-a putut sustrage acestei invazii a universalilor, și a rămas un ideal mai mult divin decât omenesc; un chip frumos, dar chip al înțelepciunii, mai mult iubită decât iubitoare, și iubită mai puțin ca femeie decât ca treaptă spre cele cerești. Astfel s-au născut Beatrice și Laura.” 581 Deși admiratori ai înaintașilor lor iluștri, atât Giovanni Boccaccio, cât și Geoffrey Chaucer optează pentru un alt tip de imaginar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
deoarece instituția căsătoriei reprezenta ceva sacru pentru ea; Sofronia - X. 8 - echilibrată și supusă, va primi să fie soția celui care o iubea cu ardoare; Adalieta - X. 9 - își menține promisiunea făcută soțului, devenind un model al soției fidele și iubitoare; Emilia din Il Teseida sau din Povestirea cavalerului, Constanța din Povestirea notarului, Prudenția din Povestirea lui Melibeus, Griselda din X. 10 sau Grizilda din Povestirea diacului, Dorigena din Povestirea răzeșului). Multe din aceste donne angelicate devin simboluri ale virtuților creștine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
rămâne o faptă reprobabilă. Motivul central al povestirii stă în dificultatea de a stabili adevărul din cuvintele rostite de cei din jur, de a distinge între prietenii adevărați sau falși. Prudenția, pe lângă demnitatea de soție, este și un prieten sincer, iubitor, adevărat. Spre deosebire de soțul ei, ea știe să-i distingă pe cei care doar flatează și are curajul să le critice nesinceritatea. Vorbește modest, încet, cuviincios, adoptă, în toată atitudinea ei, imaginea soției obediente. Dar în spatele comportamentului sfios și al poziției
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
despotice a soțului, care joacă un scenariu al unei patriarhalități greu de privit ca fiind îndreptățită. Ironia naratorului este subtil inserată în text („La fel rămase inima din ea/ și pe măsură ce îmbătrânea/ Mai grijulie-i fu, mai de credință,/ Mai iubitoare - dacă-i cu putință -”800), însuși craiul nu poate privi fără suspiciune atitudinea soției sale: „și dacă n-avea vechencredințare/ Că ea iubea pe prunci peste măsură/ Ar fi putut să crează că din ură,/ Din vicleșug, din inimă-mpietrită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]