KorAP: Find »[drukola/base=iveală & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...133 134 135 ...203 >

5,069 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

periculos om din imperiu. Tiberius a lăsat Roma în mâinile lui... Antonia surâse. — Asta e problema pe care va trebui s-o înfrunte Tiberius. Nimeni n-o va face mai bine decât el. Pleoapele lui se deschiseră larg, dând la iveală irisurile verzi-cenușii, ca ale lui Germanicus. Antonia văzu ce sentimente se dezlănțuiau în sufletul lui și-l mângâie. — Acum du-te, șopti. Toți or să se întrebe de ce te-am chemat aici. În legătură cu acea scrisoare, care avea să schimbe viitorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
umerii și pașii lor liniștiți care se îndepărtau. Apoi își dădu seama că nu era singur: de după ușa bibliotecii, cineva îl observa pe ascuns. Ca și în casa Liviei, scena aceea plină de cruzime fusese regizată, pentru a scoate la iveală trăirile lui tainice. Într-o clipă, redeveni lucid și stăpân pe sine. Puse cartea jos, privi marea cu aerul că meditează la noutatea pe care o aflase, apoi clătină din cap, ca și cum acea întrerupere l-ar fi deranjat, și luă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
simtă că li se înmoaie genunchii. El răsuflă adânc; senatorilor, chipul lui li se păru inocent, absorbit, aproape debusolat. Apoi îi veni rândul să răspundă și acea adunare de temut se concentră să-l asculte, fiindcă urmau să iasă la iveală trăsăturile lui. După de-acum îndepărtatele funeralii ale Mașterei, îi auziră glasul. Și descoperiră că nu mai semăna deloc cu vocea speriată, de adolescent, de atunci și că răsuna limpede. Începu, cum se cuvenea, comemorându-l pe Tiberius, în cuvinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
într-o zonă sacră, cum este astăzi complexul San Pietro. Însă, în locul obișnuitelor decorațiuni cu măști de teatru, se aflau dedicații votive și embleme militare, iar unele ornamente erau abia schițate, ca și cum lucrările ar fi fost întrerupte. Apoi ieși la iveală o frescă ciudată: un codex deschis, pe a cărui pagină goală erau scrise - cu mâna, nu pictate - câteva rânduri în latină corsivo. Nu era însă mâzgăleala unui intrus. Codexul fusese reprezentat deschis și gol tocmai pentru ca să se poată scrie în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Arvilius să fie trimis la Andros, o insulă mult mai primitoare. Senatorii îi lăudară bunătatea și îi dădură ascultare. „Mila îl înmoaie repede“, se gândiră unii. Senatorul Junius Silanus, Pisonii și Sertorius Macro - care se temeau că va ieși la iveală și complotul lor - asistaseră la proces cu teama cu care privești un râu umflat, așteptând să rupă zăgazurile; urmăriseră acea spirală a cedării, acea revenire sentimentală asupra deciziilor raționale, atât de diferită de întunecata a lui Tiberius, și avură impresia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
informatori, delatori, spioni, denunțuri anonime, conciliabule, discuții private cu împăratul, ordine trimise tribunilor și prefecților -, a persecuției îndelungate și programate care distrusese familia sa și pe cei credincioși ei. Cu o precizie necruțătoare, Tiberius însuși adunase materialele. Vinovații ieșeau la iveală cu zecile, din vremea agoniei Juliei, a asasinării lui Gracchus, din teribilele zile de la Antiohia; numele și declarațiile acuzatorilor; procesele-verbale ale martorilor falși, semnate în josul paginii; listele cu numele senatorilor care semnaseră condamnările. Rapoarte întocmite zilnic, cu o minuțiozitate plină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
deteriorări suferite, după douăzeci de secole. Astăzi, încă mai putem admira pe acel zid enigmaticul surâs al filosofului care-și contemplă moartea. Lacurile sacre din deșertul Egiptului și misterioasele corăbii isiace. După milenii de abandon, săpăturile arheologice au scos la iveală, în apropiere de templul de la Sais (unde bătrânul preot i-a dezvăluit lui Gajus Caesar vechile mistere), o mare depresiune circulară, acoperită de nisip, iar de jur împrejur un drum pavat cu dale. La fel s-a întâmplat în cazul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Mediterana. Podul cu patru arce s-a prăbușit însă în timpul unei revărsări a Tibrului. După nouăsprezece secole a fost înlocuit cu podul solemn care duce astăzi la San Pietro. O neobișnuită scădere a nivelului apei în timpul verii a scos la iveală, la doar câțiva metri, temeliile „podului lui Caligula“. Palatinus. Celor care străbat astăzi grandioasele ruine, jefuite sălbatic, ale colinei Palatinus, unde tânărul împărat s-a oprit să imagineze noua sa Romă, le este aproape imposibil să creadă că acolo s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
au apărut și funiile ancorelor, care nu se deterioraseră în veacurile cât stătuseră sub apă: s-a văzut că fuseseră tăiate brusc, cu o lovitură de secure, așa cum se obișnuiește pe mare atunci când o ancoră trebuie părăsită. A ieșit la iveală și un odgon, al cărui capăt se găsea pe mal; și el era tăiat și plutea departe de corăbii. Secole de-a rândul, toate acestea fuseseră acoperite de mâl, iar acum, fragile, se fărâmițau la soare. Pe fundul lacului s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Pietro. Ca să se scufunde și să fie dată uitării, a fost umplută cu un ciment care, solidificându-se sub apă, a păstrat forma și ne-a dezvăluit dimensiunile ei gigantice. În schimb, imensul templu isiac de la Roma a ieșit la iveală pe bucăți, în secole diferite, în timpul săpăturilor pentru fundațiile unor blocuri, biserici și mănăstiri într-un spațiu cuprins, de o parte, între piața Sant’Ignazio, Via del Seminario și biserica Santo Stefano și, de cealaltă parte, între piața Collegio Romano

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

și l-am luat și pe Sandu la colț. Eram, pot spune fără ocol, disperată. Prevedeam niște chinuri Îngrozitoare. Îmi stăpâneam cu greu lacrimile. Dar nu plângeam, ci stăteam și priveam la ei, uneori mai făceam pirueta himmel, dând la iveală suferința mea de nedescris. Când au Început evacuarea patinoarului, el a plecat Înainte cu Nela, nici nu s-a uitat la mine, ba chiar au mai făcut o piruetă Înainte de a ieși. Ce era să fac? Viața mea, dorul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
bucurie a vieții. Spune banalități, dar câteodată vrea să spună ceva numai al ei și atunci mă privește În ochi cu Încruntare timidă, să vadă dacă o urmăresc cu atenție. Se uită cu acești ochi, pe care Îi scoate la iveală decât În Împrejurări speciale. Într-o privire e toată; se uită cu tot corpul și sufletul ei, pe care le concentrează brusc În nuanța aceea intens-afectivă a privirii. Sunt atent și constat că pe Dinu nu-l caută cu aceeași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

Tot trebuie să văd cum arată urmele pașilor săi. Credeți că ați putea să dați de el pentru mine? - Bineînțeles, veni răspunsul prompt al lui Ausonio. Atunci, Sachs scoase din geantă o cutie transparentă din plastic, din care scoase la iveală un costum din tyvek. Îl îmbrăcă rapid și cu gesturi dibace, completând apoi cu o pereche de mănuși. Era echipamentul standard pentru tehnicienii criminaliști din NYPD, căci acest costum împiedica orice particulă aparținând corpului să contamineze mediul, lucru esențial când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
temporar vederea. - Vreo urmă? - Nu am găsit nimic. Ni s-a spus că lumina s-a dizolvat în aer după scurt timp. - Așa cum ai spus, Lon: bizar. Cu adevărat bizar. - Să mergem mai departe. Urme de pantofi? Cooper scoase la iveală un CD conținând baza de date NYPD cu urme de pantofi; era o transpunere digitală a dosarului pe care îl alcătuise Rhyme pe vremea când conducea departamentul de criminalistică al poliției din New York. După câteva minute de atentă lectură, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
cele menționate, sigur. Dar la fel de bine le puteți găsi în orice magazin de profil. Ca să nu mai vorbim de magazinele de jucării. Sachs observă că nu îi trebuiseră mai mult de câteva secunde pentru a parcurge lista. Atunci scoase la iveală o fotografie a catușelor. - Dar cu privire la asta? - Nu cunosc nimic despre arta evadării. Era de fapt un răspuns? - Asta înseamnă că nu le recunoașteți? - Nu. - E foarte important, insistă Sachs. Atunci interveni tânăra femeie cu ochi albaștri si unghiile date

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
a oprit din a căuta alte explicații pentru ce s-a întâmplat. Și în timp ce vă uitați doar la mâna mea stângă, eu am avut timp să strecor lănțișorul în buzunarul Ameliei. Într-adevăr, Sachs căută în buzunar și scoase la iveală bijuteria. Cooper aplaudă, iar Rhyme se încruntă din nou, dar de data asta și mai impresionat de ce se petrecea sub ochii săi. - Așa va proceda și criminalul vostru. Va încerca să vă inducă în eroare. Veți crede că știți ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
mâna stângă care era deformată. Șopti: - Ce... vrei de la mine? Atacatorul se opri pentru o clipă și privi în jurul său. Întâi la masa din bucătărie și apoi la măsuța de cafea din sufragerie. Vederea acesteia din urmă îi scoase la iveală un zâmbet de satisfacție. Se întoarse apoi către victimă desființând dintr-o lovitură blocajul format din mâinile acestuia. Ultimul gând al lui Calvert când văzu bara de fier ridicându-se din nou fu acela că nu mai avea absolut niciun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
va ajunge foarte repede. Drept urmare, după scurta reprezentație din apartamentul lui Tony Calvert, își schimbă înfățișarea folosind unul din costumele sale de evadare: o rochie lungă de culoare albastră și o perucă albă. Își ridicase pantalonii sub rochie scoțând la iveală o pereche de dresuri negre, își înlăturase barba și aplicase un strat gros de ruj de culoare roșu strident. Se machiase apoi în exces în jurul ochilor și își desenase niște riduri foarte pronunțate pentru a avea un aspect septuagenar. Ultima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
dar a avut grijă să o înlăture. Sunt și câteva amprente reale, dar dedesubtul celor false. Bănuiesc că este vorba de cele ale vânzătorului. Le voi trece prin A.F.I.S. oricum. - Avem o pereche de pantofi, interveni Sachs scoțând la iveală un nou săculeț. - Ai lui? - Cred că da. Sunt tot Ecco și au aceeași mărime ca și urmele de azi-dimineață. - I-a părăsit la locul crimei. Mă întreb de ce, spuse Sellitto. - Probabil pentru că știe că noi am descoperit urme de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
el în timp ce zgâria diferite suprafețe ale pantofului cu un instrument special. Dovezile nu erau nici pe departe foarte concludente sau abundente cantitativ, dar pentru un criminalist, resturile de pământ erau din cale afară de importante, mai ales că puteau scoate la iveală informații foarte prețioase. - Bag-o la microscop, Mel. Să vedem ce putem scoate de aici, îndemnă Rhyme. Instrumentul de bază într-un laborator este microscopul și, deși au existat de-a lungul vremii modificări și îmbunătățiri, nu este esențial diferit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Cooper ajustă obiectivul instrumentului cu o ușurință demnă de invidiat, iar curând imaginea era de-o claritate perfectă. - E bine, acum hai să ne plimbăm puțin peste ea, continuă Rhyme. Cooper începu să miște platforma cu mișcări imperceptibile, scoțând la iveală sute de forme ciudate, unele negre, altele roșii sau verzi, iar câteva translucide. Rhyme avu sentimentul, ca de fiecare dată când privea prin obiectivul unui microscop, că este un fel de voyeur care examinează o lume care nu are nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
toate acestea, spaima și durerea lui Donny nu au avut deloc de-a face cu porumbelul, ci au fost cauzate de un generator de ultrasunete, setat pe o frecvență care a afectat doar auzul animalului. Când Malerick a ieșit la iveală din tufiș, a oprit generatorul și a dat impresia că reușeste să calmeze calul. Cheryl era acum din ce în ce mai volubilă, întrucât avea impresia că are atât de multe lucruri în comun cu salvatorul ei de mai devreme. Doar avea impresia. Acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
bărci, vorbi ea amețită. - Într-adevăr. - Eu și fostul meu am avut una. - Știu. Mi-ai spus mai devreme, spuse Malerick. - Serios? - Un moment. Trebuie să mai iau ceva. Se opri la mașina sa, o Mazda furată, și scoase la iveală de pe unul din scaunele din spate o geantă. Încuie mașina la loc. Dinspre geantă se auzi un zgomot destul de puternic de metal lovit. Cheryl privi geanta, vru să spună ceva, dar uită foarte rapid ce voia să spună. - Hai pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
înlocuiască pe ea. Un alt șuvoi de apă jegoasă îi pătrunse în nas și în gură. Aer, aer, aer... Vreau aer! Acum Cheryl Marston își vedea mama și tatăl, la un Crăciun de acum câteva zeci de ani, scoțând la iveală timizi bicicleta pe care Moș Crăciun o adusese de la Polul Nord. Privește, iubito, Moșul ți-a lăsat chiar și o cască roz să-ți protejeze căpșorul... - Aaaaauuuu... Tușind și înecându-se, fiind imobilizată de lanțuri grele de metal, Cheryl devenise aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Roy privi în sus, își șterse lacrimile de crocodil care îi inundaseră fața și îi spuse că e spre binele ei. Va fi mai fericită în felul acesta. Iată, avea ceva pentru ea. Roy deschise o ușă și scoase la iveală o bicicletă Schwinn nou-nouță. Cu panglici colorate pe coarne, o roată de rezervă - până și o cască roz să-i protejeze căpșorul. Cheryl se dădu bătută. Bine, bine, ai câștigat. Ia nenorocita de barcă, ia-ți și nenorocita de prietenă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]