4,354 matches
-
рабочие дружины), au fost treptat absorbite de "Gărzile Roșii". Gărzile Roșii au fost baza pentru formarea Armatei Roșii. Datorită existenței în aceeași perioadă de timp a războiului civil, apar uneori confuzii între cele două organizații armate. În Petrograd, mai înainte de izbucnirea revoluției bolșevice, erau aproximativ 30.000 de luptători ai Gârzilor Roșii. În momentul izbucnirii Revoluției din Octombrie, efectivele Gărzilor Roșii ajunsese la peste 200.000 de oameni. După victoria revoluției, Gărzile Roșii au îndeplinit anumite funcții specifice armatei regulate, în
Gărzile Roșii (Rusia) () [Corola-website/Science/303372_a_304701]
-
pentru formarea Armatei Roșii. Datorită existenței în aceeași perioadă de timp a războiului civil, apar uneori confuzii între cele două organizații armate. În Petrograd, mai înainte de izbucnirea revoluției bolșevice, erau aproximativ 30.000 de luptători ai Gârzilor Roșii. În momentul izbucnirii Revoluției din Octombrie, efectivele Gărzilor Roșii ajunsese la peste 200.000 de oameni. După victoria revoluției, Gărzile Roșii au îndeplinit anumite funcții specifice armatei regulate, în perioada care s-a scurs de la demobilizarea vechii armate de tip țarist și până în
Gărzile Roșii (Rusia) () [Corola-website/Science/303372_a_304701]
-
care s-a împușcat singur în piept, dar a supraviețuit. A fost acuzat de omor, dar găsindu-se că nu era în deplinătatea facultăților mintale, a fost internat într-o clinică de psihiatrie din Tannenfeld. Nu a terminat liceul. După izbucnirea Primului Război Mondial a vrut să se înscrie ca voluntar, dar a fost refuzat ca inapt. Între 1917 și 1919 și-a petrecut timpul mai ales în clinici de dezintoxicare sau sanatorii de recuperare. Atunci a început să scrie și literatură, dar
Hans Fallada () [Corola-website/Science/303366_a_304695]
-
Finlandei, prin Suedia, până în Germania, unde voluntarii au fost încadrați în Batalionul al 27-lea de Infanterie Regală Prusacă. Batalionul de jägeri finlandezi a participat la luptele de pe frontul de răsărit în rândurile armatei germane, începând cu anul 1916. După izbucnirea războiului civil din Finlanda, jägerii care au dorit să intre în rândurile armatei finlandeze "albe" (nesocialiste) au fost lăsați la vatră. În Finlanda, acești voluntari erau numiți simplu "Jägerii" (în limba finlandeză Jääkärit). Contribuția lor la victoria albilor a fost
Trupele Jägerilor finlandezi () [Corola-website/Science/302414_a_303743]
-
care va fi legat, prin lucrări de zidărie și tâmplărie, abia în 1487. De la început, turnul a aparținut orașului, rolul lui fiind preponderent acela de pază și supraveghere în vremuri de primejdie, dar mai ales ca loc de observare a izbucnirii unor incendii. Turnul a fost construit în mai multe etape: în 1487 s-a ajuns până la mijlocul etajului al doilea, după cum arată cifra 1487 săpată pe peretele exterior nordic, anul 1509 este săpat apoi la marginea superioară a peretelui nordic
Biserica Evanghelică din Bistrița () [Corola-website/Science/302453_a_303782]
-
cu frumusețe"". În anul 1916 are loc un eveniment decisiv în viața sa : în urma unei călătorii în Statele Unite ale Americii, se căsătorește cu Zenobia Camprubi Aymar (traducătoare în spaniolă a lui Rabindranath Tagore, care-i va deveni colaboratoare neprețuită. După izbucnirea războiului civil spaniol, ia drumul exilului și devine profesor de literatură spaniolă la diferite universități din Statele Unite, Cuba, Puerto Rico. În 1956 i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură. Moare în 1958, în Puerto Rico.
Juan Ramón Jiménez () [Corola-website/Science/302955_a_304284]
-
accesul la învățătură, încât a putut studia arta militară la Academia Militară din Viena și la cea din Saint Etienne (Franța). După absolvirea studiilor universitare, a devenit procuror regal, iar mai târziu și-a deschis un birou de avocatură. La izbucnirea Revoluției de la 1848, era în vârstă de 30 ani și sub influența mișcării de înnoiri politice și sociale care a cuprins întreaga Europă, a participat la revoluția pașoptistă ungară, iar la scurt timp, s-a înrolat ca voluntar în armata
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]
-
200 dolari. În anul 1861 Pomuț explica necesitatea ca Ungaria să demonstreze un tratament mai bun față de minoritățile sale etnice, precum și nevoia de cooperare cu Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei. Aceste idei nu au mai putut fi dezvoltate, din cauza izbucnirii Războiului de Secesiune din America, război care a divizat nordul aboliționist de sudul care dorea menținerea sclaviei. El a cerut să se înroleze ca voluntar în Armata Uniunii (nordul aboliționist) pentru a-și susține ideile sale generoase. Este acceptat în
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]
-
Reiter" (Călărețul Albastru), care apare la München în anul 1911. În mai 1912, vede lumina tiparului ediția specială a revistei intitulate "Almanach. Der Blaue Reiter", care prezintă lucrările câtorva artiști aparținând unor direcții și discipline dintre cele mai variate. După izbucnirea Primului Război Mondial este constrâns să părăsească Munchenul, fiind cetățean rus, deci "persona non grata". Se întoarce la Moscova, unde o cunoaște pe Nina Nikolaievna Andreevska cu care se va căsători în anul 1917. În septembrie, se va naște primul lui fiu
Vasili Kandinski () [Corola-website/Science/298990_a_300319]
-
căsătoriei sale. În anul 1833 arhitectul de Montferrand a fost angajat pentru a reproiecta camerele de stat de pe latura estică și a amenaja Sala Feldmareșalului și Sala Mică a Tronului "(9 și 10)". În 1837 a izbucnit un incendiu. Cauza izbucnirii sale este necunoscută, dar pentru răspândirea rapidă a focului a fost învinuit de Montferrand. Arhitectul a fost grăbit de țar să termine lucrările cât mai repede, așa că a folosit materiale din lemn unde ar fi trebuit să folosească materiale din
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
fost atins în timpul războiului civil dintre 1197 în urmă morții lui Henric al VI-lea și 1208, purtat între susținătorii lui Filip de Suabia (ghibelini) și susținătorii lui Otto de Braunschweig din familia bavareză a Wlefilor, ceea ce a dus la izbucnirea unei schisme imperiale, îngăduindu-i papei Inocențiu al III-lea să arbitreze Occidentul. S-au manifestat tendințe de emancipare în diferite regiuni, în nordul Italiei, caracterizată de o viață urbană intensă și de o prosperitate economică și comercială, orașele fiind
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
mai moderată decât tatăl său, fratele și sora sa. Unul din motto-urile sale era "video ed taceo"(Văd și nu spun nimic). A adoptat o diplomație prudentă, față de marile puteri ale Europei din acea vreme Franța și Spania. După izbucnirea războiului anglo-spaniol, Spania a încercat să cucerească Anglia, iar înfrângerea Armadei spaniole este una din cele mai mari victorii din istoria Angliei. Domnia reginei Elisabeta este denumită "era elisabetană" sau "epoca de aur", fiind marcată de sporirea puterii Angliei pe
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
Elisabeta a II-a a reprezentat expresia continuității într-o perioada în care Marea Britanie a cunoscut transformări fundamentale în epoca postbelică. În anii '30, Churchill a avertizat parlamentul de pericolul reprezentat de Germania Nazistă și campania sa de reînarmare. La izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost numit din nou Prim Lord al Admiritati. După demisia lui Neville Chamberlain la data de 10 mai 1940, Churchill a devenit prim-ministru. Refuzul constant de a acceptă înfrângerea, predarea, sau un
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
tronul Spaniei însă încordarea relațiilor dintre Franța și Germania din acest motiv l-a determinat pe Prințul Leopold să decline această cinste în ciuda susținerii ei de către cancelarul Bismark. Așa numita "candidatură Hohenzollern" la tronul Spaniei a fost unul dintre motivele izbucnirii Războiului franco-german, finalizat cu victoria germană. Karl Anton a jucat un rol covârșitor în întreaga carieră politică a viitorului rege Carol I al României. El i-a fost îndrumător fiului său chiar de la începutul domniei. L-a sfătuit pe Carol
Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen () [Corola-website/Science/304488_a_305817]
-
târziu ea a suferit un nou avort și a intrat într-o perioadă de depresie, care a durat câteva luni. L-a însoțit pe Olivier în turneul de promovare al acestuia din Europa, de-a lungul căruia a avut câteva izbucniri nervoase. După întoarcerea lor la Londra, fostul său soț, Holman Leigh, care continua să aibă o influență puternică asupra sa, a stat alături de cuplu, pentu a calma-o pe Vivien. În 1958, considerând mariajul său încheiat, Leigh a început o
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
fost urmată de numeroase premii și de o largă recunoaștere națională și internațională. A câștigat pentru "Most Distinguished Novel of 1936" și în 1937. Datorită succesului imens, autoarea va fi contactată de David O. Selznik pentru a ecraniza românul. Cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Mitchell face parte din Crucea Roșie, iar în 1943 înființează "Recreation Room" pentru soldații din Piedmont Park. După război ea se întoarce acasă hotărâtă să reânceapă să scrie. Margaret Mitchell a decedat la 48
Margaret Mitchell () [Corola-website/Science/304528_a_305857]
-
care s-au încheiat războaiele revoluționare franceze și au început războaiele napoleoniene. Un astfel de moment poate fi considerat data de 18 Brumar (7 noiembrie) 1799, când Napoleon a preluat puterea. O altă dată posibilă poate fi considerată aceea a izbucnirii războiului cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, din 1803, care a urmat efemerei păci de la Amiens din 1802. Războaiele napoleoniene au luat sfârșit la 20 noiembrie 1815, după înfrângerea lui Napoleon la Waterloo și după semnarea celui de-al
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
noastre, zona cunoscută ca Regiunea Kaliningrad este o exclavă rusă, separată de restul țării de Lituania și Belarus. O regiune mică din ceea ce este azi statul modern lituanian a fost anexată de naziști în 1939, cu puțin timp mai înainte de izbucnirea războiului. Această zonă, inclusiv importantul port maritim Memel ("Klaipėda") au fost parte a provinciei germane Prusia Orientală din 1871 până la semnarea Tratatului de la Versailles și din nou între 1939 - 1945. După al Doilea Război Mondial, zona a fost parte a
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
asociat cu Al Doilea Imperiu Francez al lui Napoleon al III-lea; împăratul și curtea imperială au fost satirizate subtil în multe dintre operetele sale. Napoleon al III-lea i-a acordat personal cetățenia franceză și Legiunea de onoare. Odată cu izbucnirea Războiului franco-prusac în 1870, Offenbach a ieșit din grațiile Parisului din cauza relațiilor imperiale și a originii germane. A rămas de succes în Viena și Londra și și-a restabilit cariera în Paris în anii '70, reinterpretând mai multe din operetele
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
de originalitate. Prins de nenumărate obligații, trebuind de pildă să dirijeze reprezentarea operei "La Grande-Duchesse de Gérolstein" la Nisa și să facă un turneu la Viena, Offenbach a căzut la pat în timp ce compunea opera comică "Fantasio", probabil din cauza epuizării. Vestea izbucnirii războiului cu Prusia l-a găsit de aceea în Bad Ems, unde spera să-și refacă sănătatea. Întors repede la Étretat, el a fost urmărit până acolo de acuzațiile presei germane de a-și fi trădat patria, printr-o atitudine
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
locul chirilic. Cu toate acestea, rușii nu puteau accepta autonomia Lituaniei, drept dobândit de Estonia și Letonia, aflate sub administrație germană. Sub conducerea lui Bismarck, politica externă a Germaniei se aliniase cu cea a Rusiei. Ocuparea Lituaniei de către Germania la izbucnirea Primului Război Mondial deschide posibilitatea germanilor baltici să treacă de partea Germaniei, deci împotriva Rusiei țariste și a curentului naționalist lituanian. În timpul Primului Război Mondial, Lituania este încorporată la Ober-Ost. Pe măsură ce războiul progresa, devenea evidentă înfrângerea Germaniei și faptul că aceasta este nevoită să
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
altă parte din evrei a fost trimisă la Stutthof, Dachau și Auschwitz. Din aceste lagăre au fost eliberați doar 2.000-3.000 de evrei lituanieni. Alți evrei care au supraviețuit au fost cei care s-au refugiat în Rusia înainte de izbucnirea războiului sau au evadat din ghetouri și au intrat în trupele de partizani. Rata genocidului evreiesc din Lituania a fost de 95-97%, una dintre cele mai mari din Europa. Aceasta s-a datorat în primul rând colaborării strânse dintre lituanieni
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
Lectură "Sf. Bonaventura" din Luizi Călugăra sub denumirea " Puterea cea mare a rugăciunii". Această lucrare a fost aprobată pentru tipărire de către Episcopia Catolică de Iași cu nr. 537/1940 prin Imprimatur dat de către PS Mihai Robu - episcop de Iași. Din cauza izbucnirii războiului, a refugiului și apoi a persecuțiilor comuniste ce au fost dezlănțuite asupra Bisericii, Ordinelor și Congregațiilor religioase, nu s-a putut tipări această carte. A fost ascunsă împreună cu alte cărți ale episcopului Ioan Duma și păstrată de diferite persoane
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
regiunii în Germania Nazistă, pentru a-i salva de opresiune pe germanii cehoslovaci. În vreme ce guvernul cehoslocac a hotărât mobilizarea armatei, puterile apusene au făcut presiuni asupra autorităților de la Praga să accepte cererile naziste, sperând astfel că se va reuși evitarea izbucnirii unui război general prin politica împăciutoristă. Primul ministru britanic Neville Chamberlain s-a întâlnit cu Adolf Hitler la Berchtesgaden pe 15 septembrie și a căzut de acord cu cedarea Sudetenland. Trei zile mai târziu, primul ministru francez, Édouard Daladier, a
Sudetenland () [Corola-website/Science/304647_a_305976]
-
din rândurile refugiaților (morți de frig, foame, boli sau uciși în timpul atacurilor armate) este greu de estimat. Încă de pe vremurile Imperiului Rus, "Prusia" era asociată cu militarismul. În Uniunea Sovietică "militarismul și reacțiunea prusace" erau prezentate drept principalele cauze ale izbucnirii primului război mondial. Propaganda sovietică considera că responsabilitatea declanșării celui de-al doilea război mondial era tot a "militarismului prusac". . Numeroși soldați sovietici pierduseră membri ai familiei sau prieteni în timpul războiului, (conform estimărilor oficiale sovietice este vorba de aproximativ 17
Evacuarea Prusiei Răsăritene () [Corola-website/Science/304657_a_305986]