5,860 matches
-
bănuiască nimeni nimic. — OK, inspiră Linda adînc. Ar trebui să ne calmăm. Adică tu ar trebui să te calmezi, Îmi șoptește Emma. — Mersi, Emma, Îi zîmbesc eu plină de recunoștință. Ești fantastică. — Ellie, Întoarce-te să te vedem. Linda a izbutit să-și recapete sîngele rece și spune fericită: — Arăți Încîntător. Apoi trage cu coada ochiului la ceas și sare ca arsă. — Vai, Doamne, e aproape patru. Dau fuga jos, să văd dacă a sosit mașina. — Deci, snacksuri ziceai? Întreabă viitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Împotriva sa sau ceva de genul ăsta, zicea Dan. Însă, ideea e, pînă ne-am mutat, eram amîndoi atît de epuizați de stresul rezultat din combinația nuntă, posibilitatea pierderii apartamentului mult visat și mutarea În sine, că abia de-am izbutit să despachetăm cutiile, așa că nici vorbă să ne mai gîndim și la decorare. De fiecare dată cînd venea pe la noi, Linda se oferea să despacheteze ea În locul nostru. Privea disperată prin apartament, la cărțile puse În teancuri lîngă fiecare perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
altă parte, Trish e o femeie după sufletul meu. Știe că nu poate să fie la Înălțimea Lisei și o doare În cot de asta. O, cîtă siguranță de sine! E perfect fericită să poarte jambiere de la Mothercare, abia de izbutește să se spele pe față dimineața (nici vorbă să se mai și machieze) și i-a predat soțului ei, Gregory, toate Îndatoririle legate de bucătărie. Din multe puncte de vedere, ador faptul că noi trei, Lisa, Trish și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de furie, și că el refuză să se implice, ridicîndu-se uneori, așa, pur și simplu, și plecînd. Cu toate astea, În ciuda urii mele crescînde față de ea, există momente În care părem a găsi un fel de pace, clipe În care izbutesc să uit de ură, cînd mă simt vinovată și mă gîndesc că poate totul nu e decît rodul imaginației mele hiperactive, Linda fiind doar o bunică peste măsură de iubitoare. Atunci, Încerc să mă revanșez: o invit să meargă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ușă, să vadă că am avut o zi proastă și să aștepte să-mi vărs nervii pe el. Același lucru Îmi spune și că e nespus de fericit și ușurat cînd am avut o zi bună, cînd Linda nu a izbutit să-mi invadeze liniștea. Atunci sînt caldă și iubitoare cu soțul meu. Sărmanul meu soț. CÎnd reușim să discutăm lucrurile cu calm, Dan recunoaște că mama lui poate fi greu de suportat, știe că uneori nu e conștientă de limite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
umeri a neștiință. — Producătorul de film. Cel care a fost la noi În ziua În care tu și Sally ați venit la prînz, Îți amintești? — A, da. Drăguț. Are un fiu. Acum Îmi aduc aminte. — Exact. Ei bine, Sally a izbutit să obțină o Întîlnire cu el și, firește, a decis că el e Alesul. — Adică, a găsit În sfîrșit pe cineva care e destul de bun pentru ea? — Doar pentru că nu-l cunoaște prea bine. Charlie a dus-o la Isola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
el. — OK, rîd eu, cuprinsă de un sentiment general de ușurare. — OK, repetă Lisa, rîzÎnd și ea. Ce-ai zice de Încă un pahar? Se pare că avem amîndouă nevoie de asta. O oră mai tîrziu, timp În care am izbutit să-mi alung toate spaimele, Lisa se apleacă peste masă și-mi șoptește: — În colțul de colo, e un bărbat care se holbează la tine. — Da, cum să nu, rîd eu, căci aproape m-au dat gata cele trei pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
aseară a fost Înlocuită de un monstru cu fața umflată de somn. Cam așa arată trecerea de la sublim la ridicol. Înghit două tablete de Nurofen, după care Îmi tîrșîi picioarele spre bucătărie ca să fac niște cafea. La zece și jumătate, izbutesc În sfîrșit să mă Îmbrac și sînt pe cale să mă duc la Polish, pentru un mai mult decît necesar cappuccino și un croasant cu migdale, cînd sună telefonul. E Lisa. — Ne vedem lîngă leagăne Într-o oră, Îmi zice, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Încep să plîng. Nu doar că lacrimile mi se rostogolesc pe obraji. Plîng cu suspine grele, cutremurătoare. Îmi pun fruntea pe brațe și Încep să hohotesc. În sfîrșit, mă descarc. Emma Îl duce pe Tom În camera de zi, unde izbutește să-i inducă o stare de amorțeală punîndu-i DVD-ul cu Baby Einstein, după care se Întoarce În bucătărie și mă mîngîie pe spate În timp ce eu continui să plîng. Nu mă pot opri. Sentimentul Înăbușit de săptămîni, de luni Întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
e din vina ei. Privesc În jos, la masă. — I-am spus că e ridicol să creadă asta, continuă Emma. Eu nu răspund. — Am dreptate? — Nu știu. Și chiar nu știu. De luni de zile dau vina pe Linda. Am izbutit performanța de a o Învinui pentru fiecare lucru rău care mi s-a Întîmplat, i-am construit o imagine demonică, de stăpînă peste o familie anormală și Îngrozitoare, dar acum că Emma, cea Încîntător de apropiată de mine, stă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
trecută bine de cincizeci de ani, decît să descopere că soțul ei se culcă cu alta, care n-are decît puțin peste treizeci și care nu e chiar oricine, ci o ființă perfectă, așa cum e Lisa? Sărmana Linda. Chiar dacă ai izbuti să-ți salvezi căsnicia, cum ai putea vreodată să te mai privești În oglindă și să-ți placă ce vezi? Cum ai putea rezista să nu te compari mereu cu femeia mai tînără și mai frumoasă? Cum vei mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
rațiunea Domnului are rațiuni pe care rațiunea omului nu le cunoaște. Dacă am măsurat bolta înstelată cu un ochi, poate, prea rece, nu mi-am îngăduit nici o clipă cutezanța de a pustii cerul. Cred într-un mister divin, chiar dacă nu izbutesc, cum vezi, să despart prea clar sacrul de bucuriile profane. E confuz ce spun? ― Nu, Galilei, nu e. XIII ― Îți dai seama, prin urmare, că am mai multe motive decât alții să-i detest pe inchizitori. Nu mi s-a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a trăi. Nu cei care m-au adus în situația să mă tem. E drept asta, spune-mi? ― Dar ești de acord, Galilei, că participăm la teroare prin frica de teroare? Inchizitorii au vrut să ne stăpânească sufletele și au izbutit. ― După ce m-au amenințat cu tortura, unul dintre inchizitori, ți-am spus, se uita mereu la degetele mele. Parcă îi părea rău că scap prea ușor. ― Galilei, te ascult cu un sentiment de fraternitate și cu un fel de sfială
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
și cel mai apropiat de taina vieții într-o zi, m-am dus pe malul mării și acolo am văzut un înotător care pescuia scoici. Se afunda în valuri și când ieșea la suprafață deschidea pumnul să vadă ce a izbutit să culeagă. Uneori, nu era decât nisip. Alteori, în acest nisip scânteiau scoici umede. Dar de fiecare dată numai la suprafață, în lumina zilei, putea să aprecieze ceea ce strângea în pumn. ― E clar că, umilindu-te, Inchiziția a stârnit în
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
lui Dumnezeu cu aceleași cuvinte pe care le spui unei iubite?" Mi-am dat seama că era nu numai inutil, ci și primejdios să mai adaug ceva... Într-un fel, și reproșurile voastre îmi dau aceeași stare. Eu nu mai izbutesc să evit cuvântul "probabil" care îmi vine din ce în ce mai des pe buze, deoarece sunt tot mai puține lucrurile de care sunt sigur. În schimb, voi n-aveți îndoieli. Ați decis: "Galilei nu trebuia să se teamă dacă vroia să-l respectăm
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cuvinte m-au aruncat într-un alt vis. Stăteam pe o stâncă arsă de soare, într-o insulă necunoscută, izolată de lume, undeva în mijlocul mării. La picioarele mele băteau valurile, iar prin apa sângerie și leneșă foiau rechinii. Dacă nu izbuteam să-mi imaginez paradisul, urma să fiu izgonit din insulă și dat pradă rechinilor. La început, toată povestea cu paradisul mi s-a părut un lucru copilăresc de simplu. N-aveam decât să-mi închipui pomi cu crengile aplecate sub
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
reginei. În cursul lungii mele vieți am văzut lucruri oribile, dar am fost răvășit de ceea ce moartea săvârșise în câteva luni, în ciuda băilor sărate, a plantelor aromate și a unguentelor rare. Cei care îmbălsămează morții, chemați tocmai de la Ravenna, nu izbutiseră să obțină de la Rodoald permisiunea de a fixa la șale, în perineu și după urechi canule prin care să se scurgă din corp măruntaiele și creierii. Ceea ce vedeam era înfiorătorul rezultat ce se datora și acelui încăpățânat refuz. Cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fac pe evlaviosul, dar la asfințitul soarelui tenebrele puneau stăpânire și pe sufletul meu. Pentru a mă simți puternic, aveam mai întâi nevoie să beau câteva căni de vin și să-mi răcoresc mintea cu secrețiile unei femei. După care izbuteam să mă strecor în ungherele întunecate ale unor inimi orfane. Deveneam stăpân peste suflete slăbite de viciu, vulnerabile din pricina pierderii locului lor printre oameni. Mă simțeam regele celor disperați. Cel Neclintit să mă ierte pentru cât eram de rău. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Femeile nu vor mai avea cum să-l ocrotească, a bombănit Ariald, râzând afabil. Rotari s-a făcut roșu de furie. I-am luat apărarea nu fiindcă m-aș fi simțit îndatorat și nici din pricina limbii pe care n-am izbutit niciodată s-o țin în frâu sau a prea multor căni de bere. Pur și simplu am profitat de ocazie ca să-l aduc și mai mult de partea mea pe Rotari. Am zis: - Stăpâne, văd că aici este destul spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu“ există „poate“, ci doar neantul a fost îmblânzită de conviețuirea cu neamurile italice. Pierderea acestei concepții de viață le-a adus vreo zece ani de debandadă și de anarhie, în care au fost cât pe-aci să dispară. Au izbutit s-o scoată la capăt datorită bunei cârmuiri a regilor Autari și Agilulf. Pe vremea întâmplărilor pe care le istorisesc, ei nu aveau legi scrise, dar legislația lor, transmisă din gură-n gură, era plină de rigoare și foarte amănunțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de formule notariale și Institutiones în două volume, cu numeroasele mele adnotări referitoare la alte legi, cum ar fi gawarfide-le longobarde. Cândva avusesem și un frumos exemplar din Thàleia, dar sfârșise în mâna cămătarului Paolino, de la care nu am mai izbutit să-l răscumpăr. Am pregătit o tăbliță cu ceara perfect întinsă și un ac de scris. Rotari s-a uitat amuzat la exponate și a zis: - Nici dușmanii nu se înving, nici pământurile nu se cuceresc cu cărți și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nici măcar nu-i cerusem să studieze Retorica lui Cicero. A fost prima dată când l-am văzut în halul acesta, dar nu și ultima, căci marele defect al lui Rotari era mânia. A ridicat mâna să mă lovească, dar a izbutit totuși să se stăpânească. A plecat adresându-mi insulte și înjurături și trântind ușa după el. Nu l-am căutat, și s-a întors singur pe la ora a cincea. Din prag, mi-a poruncit: - Vino cu mine! L-am urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unul din rarele lui zâmbete. - Oi fi tu confuz, dar măcar nu ești mincinos. Acum putem merge la culcare și fiecare dintre noi să se roage zeului care știe să-i vorbească pe înțelesul lui, căci un zeu care nu izbutește să se facă înțeles nu este un zeu adevărat, e doar o invenție a plăsmuitorilor de cuvinte. VIII Vara anului 625 a fost foarte caldă, dar a plouat suficient de mult. Lăcustele n-au venit decât o singură dată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sufletul. Am rămas ca o statuie sub stejar, în vreme ce longobarzii s-au apropiat de mine, muți. A venit și Faroald, și atunci am descălecat, am desfăcut armele romanului de pe șa și le-am depus în fața lui. - Este tot ce-am izbutit să fac, i-am spus. N-are rost să relatez ce vâlvă a făcut povestea prin care am trecut. Au existat de-a dreptul momente când m-am temut pentru viața mea, crezând că nu trebuia să reacționez la mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în spatele lui. Regele e răscolit de durere din cauza a ceea ce s-a întâmplat. De-atunci nu mai are somn. Am dat dovadă de o smerenie de care nu m-aș fi bănuit în stare, dar, cu toate astea, n-am izbutit să pun frâu limbii: - Înălțimea Ta, devotamentul pe care ți-l datorez mă împiedică să îți spun că trecem printr-un moment foarte greu, în care cea mai mică greșeală... M-a întrerupt printr-o simplă mișcare a pleoapelor. - Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]