3,897 matches
-
liniștea apare ca un moment privilegiat între trecute și viitoare neliniști. „A doua zi mă liniștisem parcă, Dar mai simțeam în mine cum se strâng Pletoase neguri, cum încet mă-ncarcă.” Ultimele versuri ale lui Labiș descriu un posomorât peisaj lăuntric, dominat de remușcări și de regretul unei imposibile recuperări. Capodopera acestei epoci este Albatrosul ucis. Este testamentul spiritual de o magnifică demnitate al celui care-și anticipează sfârșitul și îi deslușește, în viață fiind, mesajul, urmările. Ele trăiesc sub un
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
necesitatea imediată. Starea de spirit caracteristică e tulburarea, neliniștea: „Pășesc ca pe o altă Planetă, imensă, străină și grea.” Apare o evidentă opoziție între certitudinea unor structuri - ritualul vânătorii cu legile sale - și acel sentiment de incertitudine, al unei spaime lăuntrice. Revelația cruzimii ascunse în relația omului cu natura va provoca un șoc ce va grăbi procesul de maturizare. Coșmarul mâinilor pline de sânge va reveni în starea de veghe îngândurată a omului matur marcat de conștiința culpabilității morale. Nicio normă
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
dovedesc existența. Teologia mistică a avut întotdeauna întâietate în fața teologiei raționale datorită forței de convingere în rândul credincioșilor. Nu convinge principiul obiectivității, ci cel al subiectivității, nu conving argumentele clare (de exemplu, cele ale lui D'Aquino), ci relatarea experiențelor lăuntrice tulburătoare (cum întâlnim, bunăoară la Augustin, Pascal, Kierkegaard). Acestea din urmă sunt considerate cele mai atrăgătoare. Cauza acestui fapt, spune William James, este că nevoile omenești sunt mai pătrunzătoare decât raționalul 8. În realitate, natura rațională a omului este impresionată
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
extrinsecă sunt suficiente exemple În jurul nostru, argumentate de diversele norme de promovare profesională. 1.4.1. Motivația psihosocială a acțiunii umane ca formă de motivație extrinsecă a creativității Acțiunile umane sunt determinate de „interese personale”. Prin interes se Înțelege cauza lăuntrică a unei străduințe În general și, Îndeosebi, al unui act de voință influențat de relațiile dintre individ și societate. Se consideră astfel că acțiunea umană, inclusiv cea În domeniul creativității, este condiționată de doi factori: unul interior determinat de capacitatea
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
extrinsecă sunt suficiente exemple În jurul nostru, argumentate de diversele norme de promovare profesională. 1.4.1. Motivația psihosocială a acțiunii umane ca formă de motivație extrinsecă a creativității Acțiunile umane sunt determinate de „interese personale”. Prin interes se Înțelege cauza lăuntrică a unei străduințe În general și, Îndeosebi, al unui act de voință influențat de relațiile dintre individ și societate. Se consideră astfel că acțiunea umană, inclusiv cea În domeniul creativității, este condiționată de doi factori: unul interior determinat de capacitatea
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
mistică ne spune că întărirea facultăților spirituale, revărsarea darurilor Duhului Sfânt, precum și acordarea de harisme extraordinare, dacă sunt lucruri atribuite mirungerii și despre care noi luăm cunoștință mai mult pe cale teoretic-dogmatică, în faza iluminării apar cu evidență incontestabilă, ca realități lăuntrice trăite de cel care progresează în perfecțiune” (Curs cit. pg. 202). în special în această fază se petrec purificările pasive, numite așa pentru că ele depășind puterea omenească sunt opera harului. Aceste purificări constau în smulgerea chiar a rădăcinilor celor șapte
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca o dulce scufundare în Dumnezeu, cu încetarea activității tuturor facultăților sufletești. Este o certitudine neclintită, ce nu se mai poate uita, că ești unit cu Dumnezeu. Extazul e o totală ieșire din sine pentru a trăi în divinitate. Revelația lăuntrică a prezenței lui Dumnezeu, a scufundării în lumina lui, capătă un caracter intuitiv, deși suprasensibil. Trupul nu mai face nici o mișcare, ci încremenește în starea în care a fost surprins. Nunta sau căsătoria spirituală e o unire extatică prelungită; asemenea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dezvoltarea comerțului, a științei și a artelor și în sfârșit, organizarea de stat. Dar cu aceasta, limita perfecțiunii n-a fost atinsă fiindcă, după Herder, omul continuă să se desăvârșească și dincolo de moarte, în altă planetă. Prin urmare, exceptând dinamismul lăuntric, pe care i-l dau ideea creștină de perfectibilitate și vizionarismul biblic, concepția lui Herder despre cultură e totuna cu aceea a lui Guizot despre civilizație. Amândouă încap în definiția pe care am dat-o culturii când am spus că
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
individ și dezvoltă bunele sentimente între popoare. Cultura înseamnă aproximativ aceleași lucruri, ridicate însă pe un plan superior, unde omul, liber de ideea interesului, se dedică științei și artelor. Iar Bildung reprezintă înțelesul subiectiv al culturii, ca putere de modelare lăuntrică, intelectuală și morală, din care rezultă în cea mai amplă formă personalitatea. După Wilhelm von Humboldt, prin urmare, conceptului de civilizație i se atribuie materialitate, sociabilitate și interes, iar conceptul de cultură apare purificat și ridicat în sfera idealității lipsite
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o dată pentru totdeauna, ca exemplare unice, fără repetiție. Măreția lor stă în unicitatea lor și în atracția spre înălțimile simbolice, pe care o exercită asupra sufletelor. Ele nu se reproduc obiectiv ca mașinile, ci subiectiv, ca asimilare contemplativă, ca modelare lăuntrică, spirituală și invizibilă. Cultura și civilizația pot deci să existe în raport de simultaneitate pe cele două planuri deosebite ale vieții, cel spiritual și cel material. Dar caracterul lor atât de diferit ne îndreptățește să înlăturăm pentru totdeauna confuzia de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lumii, în largul ideal de unde se poate vedea în jos mai limpede sensul lucrurilor din lume, fiindcă sunt privite din vecinătatea cerului. Deplin în sine, procesul creației culturale se multiplică la infinit prin reproducerea subiectivă, care e asimilarea, prin modelarea lăuntrică a mulțimii sub puterea de seducție a artei, a științei și a filosofiei. Evident, nu numai geniile naționale pot oferi substanța nobilă de asimilat. Ea poate fi împrumutată, cum este, și de aiurea. Dar orice operă streină poartă în ea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de lămurit pentru metoda esteticii moderne, sunt foarte apropiate de ceea ce teologia mistică numește „simțurile interioare”. Ele corespund simțurilor fizice prin care luăm contact cu lumea externă. Dar pe când acestea revarsă spiritul în afară de sine și îl împrăștie în senzații, simțurile lăuntrice funcționează întors, concentrându-l spre adâncul esențial și veșnic al lumii, spre lumina nevăzută a divinității. Ca și auzul lui Beethoven, sau ca vederea lui Milton, simțurile fizice trebuie să moară pentru lume, căci numai cu această condiție simțurile spirituale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
operant; e înainte de toate principiul propriu de inteligibilitate, claritatea proprie a oricărui lucru. Astfel orice formă e o urmă sau o rază a Inteligenței creatoare imprimată în inima ființei create”(Jacques Maritain: op. cit., p. 38.). Forma e, prin urmare, principiul lăuntric al lucrurilor manifestat în chip sensibil ca frumusețe iradiantă. Fie că se imprimă în materia vie pentru a da naștere unei ființe, fie că se imprimă în materia artei pentru a da naștere unei opere, „forma e principiul activ al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care o cunoaște singur artistul, fiindcă locul unde se produce e spiritul lui, și o fază obiectivă, de sensibilizare a viziunii, de care noi ca amatori putem lua cunoștință. Arta, înainte de a exista obiectiv, există subiectiv, în artist. Viziunea lui lăuntrică e lucrul principal, e fenomenul originar al artei. Ca să ne facă să înțelegem lucrul acesta, ce nu e greu de înțeles, tratatele de estetică aseamănă pe artist cu o mamă. Faza subiectivă a viziunii interne corespunde cu concepția și dezvoltarea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
său mult citat Psychologie de l’art, face adeseori apel la fenomenele vieții spirituale pentru a lumina pe cele estetice, fără să aibă însă curajul de a-și impune o metodă din aceste analogii accidentale. Mistica, deosebind cu gelozie viziunile lăuntrice de halucinațiile maladive, distinge în suflet o dedublare internă a celor cinci simțuri externe sau, mai exact, puterile spirituale corespunzătoare lor. Cultivate în aspra disciplină ascetică, aceste puteri devin capabile de percepții fără ajutorul organelor senzoriale. Misticul poate vedea fără
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
viața omenirii, el nu contează decât prin acest miracol al capodoperei, din care descifrăm puterea dăruită omului de a reproduce, sub timp, modelul creației divine. ARTA îN PUBLIC Procesul creației artistice constă, după cum am văzut, din două momente principale: viziunea lăuntrică a geniului sau forma ideală și expresia ei în materie sau plăsmuirea. Întâiul moment e de caracter subiectiv, al doilea de caracter obiectiv. Viziunea artistului noi n-o cunoaștem decât din clipa când s-a obiectivat ca operă frumoasă, ce
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dintâi s-o apere. Ea merge până acolo încât o scoate cu totul din ordinea clasificărilor morale. Dar aceasta nu e altceva decât autonomia tehnicii artistice în care creatorul de frumos e într adevăr suveran. Ea e dictată de darul lăuntric al artei, și de viziunea ideală a operei. Orice impunere din afară n-ar fi decât în paguba frumuseții. în sensul modern însă autonomia depășește noțiunea tehnicii și învăluie pe artist și opera lui într un fel de tabu, cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
diabolică. Întemeiată pe cele mai aprofundate și mai subtile analize ale sufletului omenesc, doctrina noastră mistică ne învață că duhul diabolic lucrează de preferință asupra spiritului omenesc și formele pe care le îmbracă sunt mai ales acelea care populează văzduhul lăuntric al fanteziei. Demonul, după cuvântul lui Pavel, se înveșmânta chiar în chipul luminos al îngerului. Și cum fantezia creatoare e facultatea dominantă în artist și cum opera de artă exercită o seducție irezistibilă asupra sufletelor, nu se poate un teren
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
naturală, fie de una supranaturală, mecanismul sufletului nostru e același și reacționează la fel, sau aproape la fel. Pentru a susține acest punct de vedere, el aduce mărturia teoreticianului mistic Joseph de Guibert, care observă: „Caracterul supranatural al vieții noastre lăuntrice nu modifică în mod necesar configurația psihologică a acestei vieți; chiar acolo unde o modifică nu introduce în mod violent elemente cu totul streine, ci o face ajutând, completând, transformând, ridicând ceea ce constituie activitatea noastră psihică, naturală„. Același lucru îl
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
rugăciune mistică în gradul cel mai înalt, de o inspirație, de o prezență supranaturală a lui Dumnezeu în suflet sau de o contemplație. Pavel, care a fost răpit până într al treilea cer, cunoaște mai bine ca oricine gradele manifestării lăuntrice a Duhului dumnezeiesc. După propria-i mărturisire, el grăiește în limbi și profețește. Și, cu darul deosebit al „discernământului spiritelor”, ne face să înțelegem că extazul glossolaliei, neimplicând participarea inteligenței, e inferior profeției în care inteligența participă iluminată de har
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a fi creștin. A fi creștin înseamnă a ne îmbrăca în Hristos sau a purta harul său în sufletele noastre. Dar atât nu e de-ajuns; căci dacă harul e în noi, iar noi nu suntem conștienți de prezența lui lăuntrică, nu suntem altceva decât niște cadavre care nu simt cu ce sunt îmbrăcate. În ce privește harul, care lucrează în noi, iată ce zice Sfântul Simion: „Dacă noi pretindem că lucrul acesta nu se realizează în noi în nici un fel sau că
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
după calapodul tragediei antice ca Racine și Corneille, ci după disciplina hagiografiei bisericești. Romanul Idiotul e, în realitate, o hagiografie modernă, iar Frații Karamazov o apologie literară a paisianismului. Izvorul lui de inspirație e conștiința creștină tragic despicată între iadul lăuntric al păcatului și paradisul iubirii dumnezeiești. Această conștiință creștină, dramatică, profundă ca un abis și eroică, deține taina marilor înnoiri ale artei moderne. Dar ca s-o înțeleagă, artistul trebuie să se elibereze cu totul de superstiția antichității. DESPRE SUBLIM
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
noastre și covârșitoarea lui măreție, care, numai după o luptă biruitoare, ne devine accesibilă. Izbucnirea unei vijelii, ce ne surprinde în mijlocul câmpului, ne violentează în primele clipe și ne dă impresia de nimicire, dar în clipa următoare, după ce ritmul nostru lăuntric s-a dedat cu suflul ei uriaș, trăim un sentiment de exaltare, de parcă noi am dezlănțui-o vâjâitoare în largul văzduhului. Comicul se comunică printr-un contrast asemănător. De aceea se și spune că de la sublim la ridicol nu e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
la cauza ei. Care poate fi această cauză? Misticul intuiește direct și nemijlocit însăși prezența lui Dumnezeu în străfundul sufletului, în sinea lui substanțială, dincolo de eul de la suprafață, în spirit. Henri Bremond, care își punea această subtilă chestiune, numește locul lăuntric, în care se descoperă lumina dumnezeiască, eul profund, ceea ce e totuna cu Grund-ul din mistica germană. Acest Grund, acest eu profund, această sine substanțială nu trebuie confundată cu inconștientul psihologiei modeme. Ea e mai degrabă intuiția primordială a sufletului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dar față de unitatea organică a ortodoxiei, care crește dinăuntru în afară ca dintr-o esență neschimbată, ceea ce se poate numi unitatea în catolicism se impune mai mult din afară, prin decrete de autoritate, decât din impulsul organic al unei certitudini lăuntrice. În latura culturală, el a realizat, de pildă, o unitate de stil filosofic prin tomism; dar faptul nu e lipsit de artificialitate, căci tomismul nu e o preferință unanim și neîntrerupt consacrată în Biserica apuseană. Din Evul Mediu încoace, s-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]