3,597 matches
-
fără ideal. L-au lovit pe Căpitan mulți, chiar dintre acei, cari făceau impresia că s-au oprit de pe drumul păcatelor vechi și cari în vremuri bune își manifestau înțelegerea și încrederea fenomenului legionar. Au fost destui cari s au lepădat de el înainte de cântatul cocoșului a treia oară. însă marea majoritate a acelora cari l-au urmat și i-au înțeles chemarea, i-au rămas credincioși peste veac. Ani de zile l-au așteptat să sosească de undeva, fiindcă, împotriva
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
totul aparte. Pe nimeni nu interesează ce știi și ce nu. Păcat! — Și Umbra mea ce-o să facă de-acum încolo? — Nimic. Așteaptă și-așteaptă până își dă duhul. Și cu asta, basta! Ai mai întâlnit-o de când te-ai lepădat de ea? — Nu. Am făcut mai multe încercări să luăm legătura, dar nu m-a lăsat Paznicul. Din motive de securitate. — Era de așteptat să fie dur, spuse Colonelul dând din cap. Pe de altă parte, îl înțeleg, pentru că el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
au aliat cu asemenea monștri. La ce-or fi buni, totuși? În loc să-mi răspundă, m-a strâns de mână. — Știi la ce mă gândeam? — Nu. Aș vrea tare mult să plec cu tine în lumea aceea nouă. — Și să te lepezi de lumea asta? Da, spuse ea. Nu-i deloc interesantă. Mi-ar plăcea mai mult să trăiesc în conștiința ta. Am clătinat din cap fără să spun nimic. Mie nu-mi surâdea ideea să trăiesc în propria mea conștiință. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
zăpada ca lumea... Vrei să mâncăm? Ar fi grozav! S-a întors după vreo zece minute cu o cratiță pe care a pus-o pe sobă. Abia apoi și-a scos chipiul, paltonul și mănușile... ca un crustaceu care-și lepăda învelișul exterior. Și-a netezit părul cărunt cu degetele, s-a așezat pe scaun și a oftat adânc. — Scuză-mă că n-am ajuns la micul dejun, zise el. De dimineață și până acum am tot rezolvat probleme. Parcă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și eresuri populare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Răspunsurile la chestionarul lui Nicolae Densușianu, îngr. și introd. Adrian Fochi, București, 1976. Repere bibliografice: Encicl. rom., II, 130-131; C. I. Istrati, Nic. Densușianu. Viața și opera sa, București, 1912; Alex. Lepădatu, Activitatea istorică a lui Nic. Densușianu, București, 1912; Iorga, Oameni, I, 450-452; Dicț. lit. 1900, 274-275. L.V.
DENSUSIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286733_a_288062]
-
într-o formulă pe care, din păcate, nu a stăruit să o cultive, era plină de făgăduieli. Descrierile, cu gâlgâiri de lirism, împânzesc o atmosferă de febre și de ciudățenii, în care se produc întorsături șocante și explodează înțelesuri neașteptate. Lepădând orice complezență, scrutarea reacțiilor unor copii înrăiți de foame, sub arșița unei veri nemiloase, denotă finețe psihologică (Năframa albastră). Ingenioase, dezvăluind iscusințe de strategie narativă, sunt prozele în care unda realului se interferează cu aceea a ficțiunii. Infiltrarea de straniu
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
după un simulacru de viață cu un soț tăcut și bizar, după o adolescență petrecută la mănăstire, după o tinerețe pierdută prin spitale cu părinții bolnavi, umilită de diformitățile fizice, onanistă (!) de aceea, mamă a unei fetițe pe care a lepădat-o Într-o pubelă de groaza de a nu lăsa urmași, Renée Emperaire se Îndrăgostește, rămînÎnd totodată perfect lucidă asupra propriei persoane, de un preot care, se pare, umbla după banii ei. Asemeni Lydiei Salvayre din La Compagnie des spectres
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sînt inventariate speciile de viețuitoare preconizate a dispărea În următoarea jumătate de secol - agonia, au Început nu, cum se crede, după „moartea lui Dumnezeu”, ci după cea a zeilor. Zeii Întrețineau un dulce hedonism individualist de care creștinismul s-a lepădat, pe care l-a anatemizat, interzicînd astfel ființei umane manifestarea unei dimensiuni esențiale. Nimic nu va mai putea recupera cu demnitate adevărul sexual al omului. Aici, Quignard nu este neapărat anticreștin, dar filonul sadian, pan-sexualist, reieșit la suprafață În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se instituționalizează și vizează cunoașterea, accesul la autori francezi, englezi, germani, englezi, italieni sau spanioli mi se pare esențial, mult mai important, În linii mari, decît cel la autorii români care i-au continuat/preluat . Argumentul lingvistic nu e de lepădat, totuși. Literatura este În primul rînd o limbă, iar limbile nu pot fi ierarhizate. Limbile sunt diferite, nu superioare și inferioare. Privită astfel, ca un fenomen apreciabil În interiorul limbilor, literatura română este un obiect-În-sine, pentru că nu poți compara un poem
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
școală de învățători; luându-și diploma, profesează scurt timp ca suplinitor. Înrolat la cavalerie, cu toate că nu se împacă defel cu disciplina militară - recalcitrant, bățos, el este ba încarcerat, ba mutat disciplinar -, se reangajează la sfârșitul stagiului ca sergent-instructor. Dar își leapădă curând și straiele ostășești, intrând slujbaș la Oficiul de poduri și șosele din Bistrița sau ca „impiegat” la un tribunal. Cum provincia i se pare prea constrângătoare pentru aspirațiile pe care le nutrește, se decide să descindă în București. Prozele
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
ambițioasă, el un soț ascultător, cu un excesiv sentiment al datoriei, care urcă încetul cu încetul treptele succesului profesional. Disoluția lentă, amânată a cuplului este urmărită prin ochiul personajului-reflector Alec, fratele Edmondei, un actor ratat, cabotin, dar intuitiv. Personajele își leapădă treptat măștile: Edmonda își dorise o carieră artistică, iar Titus se străduiește să-și domine dragostea incipientă pentru secretara sa, Luiza. Deși situația pare ținută sub control, lucrurile explodează în final: întins pe bancheta psihologului, Titus deplânge schema ruginită a
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
el concepte „uitate”, „ocolite” sau pur și simplu rămase inoperante pentru sociologii din România (alienare, fetișismul mărfii, xenocentrism, sexism instituționalizat, lupta de clasă, îmburghezirea clasei muncitoare, masculinitate hegemonică, oprimarea femeilor, panică morală, injustiție socială, proletarizare, socialism de stat etc.), care, lepădându-se de marxism, au aruncat, odată cu apa, și copilul din copaie. Dacă în perioada comunistă, în științele socioumane te împiedicai de „marxismul creator” la tot pasul, după decembrie ’89, Karl Marx a fost izgonit din istoria sociologiei, iar Friedrich Engels
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
perspectivei creștine. Ba dimpotrivă. Adevărul este că există multe similarități între etica stoicilor și morala creștinismului; în primul rând, idealul de a trăi în conformitate cu natura (una laică, la stoici, una dispusă conform ordinii divine, pentru creștini), adoptând calea virtuții și lepădând viciul reprezintă, în esență, puncte comune. Virtuțile cardinale sau secundare teoretizate, definite și cultivate de stoici nu diferă de cele recomandate de creștinsim. "Înțelepciunea, curajul, justiția, cumpătarea", apoi "mărinimia, înfrânarea, prezența de spirit, hotărârea bună"9 sunt și valorile creștinismului
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ne poruncește să fim iscusiți ca șerpii (Mt 10.16), să ne oferim prigonitorilor noștri mai degrabă trupul, pentru a ne apăra capul, care este Cristos, ca să nu fie ucisă, ca să spun așa, credința creștină în noi, dacă ne vom lepăda de Domnul, ca să ne cruțăm trupul! Sau acel cuvânt prin care se spune că, strângându-se în cotloanele strâmte ale vizuinii sale, își lasă haina veche și ia puteri noi, cât de mult aduce cu îndemnul de a imita și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
menționează de asemenea prin comparații îl țin cel mai adesea în loc pe acela care vrea să înțeleagă"46. Interesant este de observat că Augustin își extrage informațiile din Fiziolog, conform căruia prima natură a șarpelui este aceea de a-și lepăda pielea intrând în locuri strâmte; firește, "dovada" o constituie aceeași trimitere la pasajul din Evanghelia după Matei. A patra natură a șarpelui ar fi tocmai aceea de a-și ascunde capul atunci când este atacat, iar interpretarea este și de aceast
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lui Hugues de Fouilloy (cap. XVIII): Locurile sigure și calde le sunt necesare șoimilor blânzi, căci acolo le cresc mai ușor penele. Locurile sigure sunt împrejumuiri 22 în care, atunci când un șoim sălbatic este ținut, el este domesticit. Acolo își leapădă vechile pene și primește altele noi, deoarece atunci când un călugăr este dezbrăcat de vechile sale vicii, este dotat cu virtuțile unui om nou"23. Atunci când își schimbă penajul, șoimul sălbatic devine domestic; în limbaj alegoric, omul păcătos, viciat, devine un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lumi ale imaginarului și speculațiilor pe termen scurt sau mediu. Personajele întrevăd în ele fărâme de realități necuviincioase, provenite din mii de muzee imaginare. Aceste "obiecte" necunoscute și întâlnirile lor produc imagini de care nici suprarealiștii nu s-ar fi lepădat. De pildă, universurile lui Magritte, Ernst, Escher, Delvaux și Dali. Ordinea care domnește în această luxură, în acest haos aparent este aceea proteiformă, a dorinței scriitorului. SF-ul este un material privilegiat, prins în mrejele unei fantasmagorii personale. Textele lui
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
este adeseori o amenințare; 35. Judecătorul unui oraș nu este obligat a se supune prințului pentru a tortura sau spânzura pe cineva ce-l știe nevinovat. Această tortură și această moarte sunt crime. Este mai bine ca judecătorul să se lepede de slujba sa decât a se supune la voința crudă a prințului; 36. Dacă se întâmplă ca un judecător să se mulțumească a zice că a lucrat din ordinul prințului, nu trebuie să fie crezut înainte ca el să probeze
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ban. Pre domn să nu-l mazilească Împăratul până la moarte și pe urmă din fiii lui să fie, pre carele și-ar alege țara. Neamul lui să nu iasă din domnie; numai când s-ar haini, sau când și-ar lepăda legea, atuncea acela să lipsească și să puie din frații lui: ...Pre boieri să nu-i mazilească domnul până la moarte sau cu mare vină să-i scoată. ...Zece mii de oaste să fie tot gata în țară și Împărăția să le
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
a Moldovei și a însuși mitropolitului Veniamin. Asemenea se găsea unele ca acelea lepădate, fără veste, prin departamenturi și alte locuri de acolo din Eși, fără a se putea prinde sau a se dovedi pe acel care le-ar fi lepădat, pentru care sfârșit mai la urmă Ocârmuirea hotărâse a întrebuința cea mai neadormită priveghere a prinde pe unul din alcătuitorii sau lepădătorii acelora, spre a descoperi din aceia și pe ceilalți. În ziua aceea (când au venit noaptea hatmanul la
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Sfânta Maria-Mare, când s-a decretat „Împroprietărirea țăranilor". Admirator și apologist al lui Cuza, Rășcanu vedea în Cuza pe marele iubitor al țărănimei române, pe Domnitorul democrat sub care „...Egalitatea se traduce în fapt. Boierii, mari și mici, s-au lepădat de titlurile de boierie. Conștiința că toți sunt egali înaintea legii a pătruns până și la sate. Când au văzut țăranii că boierii sunt supuși la bir ca și țăranii; că recrutarea se face prin tragere la sorți după lista
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
oropsit și lăsat la bunul plac al polițaiului „țintuit cu urechea la stâlp în piață" și a-i arunca marfa „iama", a înțeles că se va îmbunătăți și soarta lui. O mulțime de negustori români supuși străini (sudiți) s-au lepădat de protecția străină. Iar despre învinuirile aduse lui Cuza la detronare, Petre Rășcanu, în monografia sa, pe un ton polemist, nota acuzând: „...Simple afirmațiuni și nimic mai mult! S-a pus mâna pe întreaga corespondență a fostului Domnitor. Toți românii
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în 1856 un Martie admirabil: soare continuu și pământul uscat. Profesorul ne atrage atenția în clasă că un astfel de martie e foarte primejdios. Te îndeamnă la joc, dar e destul să asuzi și să bei apă rece, ori să lepezi haina cea groasă și atunci junghiul e gata; prin urmare, poruncă să nu jucăm mingea. Peste câteva zile aveam mai multe probleme la numerele complexe. Mai mulți conșcolari au venit la mine ca să le facem împreună. Era într-o Duminică
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
muncitoare nu numai că nu s-a lăsat influențată de aceste teorii reacționare, ci le-a dat o replică puternică”. Maiorescu este văzut ca „ideolog al unei pactizări între moșierime și burghezie” și ca un filosof care nu s-a „lepădat de tezele sale idealiste”, ci, „din tinerețe până la sfârșitul vieții, evoluția filosofică a lui Maiorescu reprezintă o lunecare din ce în ce mai spre dreapta”. Acest capitol nu putea să nu aibă și o frază comică: „Maiorescu a deschis seria reprezentanților ideologici ai regimului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
că e foarte interesant ce se întâmplă aici. Ceea ce trebuie să admit este că datorită lui am putut înțelege unele lucruri. De pildă, că orchestrația unor manele implică un tip de virtuozitate, un tip de tehnică ce nu e de lepădat, e remarcabilă. De asemenea, că există acolo niște straturi de discurs în care uneori ironia, alteori agresivitatea... A.V. ...savoarea cuvântului dezgolit până la un punct... A.P. ...da-da, toate astea alcătuiesc un întreg care, pentru cineva care trăiește la Paris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]