14,092 matches
-
pradă. Adesea, amândouă deodată. Ce altceva e Sanowsky, dacă nu o legumă? Iar cât privește munca, lăsați-mă să vă povestesc ce înseamnă să muncești în America. Pentru mine, a însemnat să spăl vase într-unul din cele mai murdare localuri din cartier. Plin de gândaci și de alte mizerii. Douăsprezece ore pe zi. Din asta nu devii fericit cu familia și nici nu poți să te muți în altă parte. Din asta obosești foarte tare, nimic mai mult. Din asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am pornit-o pe străzile cartierului Shinjuku în răcoarea dimineții, gândindu-mă la diverse lucruri. Când am obosit, am intrat într-o cofetărie, am comandat o cafea și am citit, în așteptarea primului tren. N-a trecut mult timp și localul s-a umplut de alții ca mine, care așteptau primele trenuri. Cineva și-a cerut scuze și m-a întrebat dacă se poate așeza la masa mea. Am dat afirmativ din cap. Nu mă interesa cine stătea de partea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
femeilor... — Vai, ce introspectiv ești! am spus eu, ironic. — Oricum, o să ieșim curând în oraș. — La vânat femei? — Nu, la o masă serioasă, împreună cu Hatsumi... la un restaurant ca lumea, ca să sărbătorim succesul meu. Plătește tata, așa că o să alegem un local scump. — N-ai vrea, totuși, să sărbătorești evenimentul numai cu Hatsumi? — Nu, e mai bine dacă ești și tu cu noi. Mă simt mai în largul meu și sunt convins că și Hatsumi se va simți mai bine. Offff, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Hatsumi într-un bar și am mai băut câteva pahare. Nici unul dintre noi nu avea chef de vorbă. Am stat față-n față, tăcuți, ca doi oameni căsătoriți și plictisiți, bând și ronțăind alune. Când a început să se umple localul, am ieșit să ne plimbăm. Hatsumi a vrut să plătescă, dar până la urmă am convins-o că eu am invitat-o și deci nu se făcea să o las pe ea. Aerul nopții era răcoros. Hatsumi și-a pus jacheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
te invit la biliard! Nu-i nimic, am zis eu. Rana nu e chiar atât de gravă și pe urmă chiar mi-a făcut plăcere să joc. Pe când ne pregăteam să plecăm, o femeie slabă, între două vârste - probabil proprietăreasa localului - i s-a adresat lui Hatsumi: — Surioaro, ai fost grozavă! Hatsumi i-a mulțumit cu un zâmbet dulce și apoi a plătit. — Te doare? m-a întrebat ea după ce am ieșit în stradă. — Nu foarte tare, am zis. — Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Mor de foame, spuse ea. — Unde ai vrea să mergem? am întrebat. — La restaurantul magazinului Takashimaya din Nihonbashi. — De ce tocmai acolo? — Din când în când am chef să merg acolo. Am luat metroul până la stația Nihonbashi. Pentru că plouase toată ziua, localul era aproape gol. Mirosea parcă a ploaie și în magazin, iar vânzătorii păreau dezorientați. Am intrat într-un local mic de la subsol și după ce am cercetat cu atenție mostrele de plastic din vitrină, am comandat, fiecare, câte un meniu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
tocmai acolo? — Din când în când am chef să merg acolo. Am luat metroul până la stația Nihonbashi. Pentru că plouase toată ziua, localul era aproape gol. Mirosea parcă a ploaie și în magazin, iar vânzătorii păreau dezorientați. Am intrat într-un local mic de la subsol și după ce am cercetat cu atenție mostrele de plastic din vitrină, am comandat, fiecare, câte un meniu la cutie. Deși era ora prânzului, puteai s\ numeri clienții pe degete. — O, Doamne, de când n-am mai mâncat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
într-un asemenea restaurant o poți găsi. — Îmi plac grozav asemenea ieșiri, spuse Midori. Nu știu cum să-ți spun, dar am senzația că fac ceva deosebit. Cred că-mi amintesc de copilărie, când îmi doream să ajung mai des în asemenea localuri, dar părinții mei nu mă prea scoteau în lume. — Eu nu mă pot plânge. Mamei îi plăcea la nebunie să intre în asemenea magazine. — Norocosule! — Da de unde! Eu nu mă prăpădesc după magazine universale. — Vreau să spun că ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
părinți. Când eram mică, visam să pot mânca ce-mi place, de una singură, în restaurantele din magazine universale. Visam și eu, ce vrei? Dacă stau și mă gândesc bine, nu e nimic amuzant în a mânca într-un asemenea local, de unul singur. Mâncarea nu e grozavă, de obicei e aglomerat, atmosfera e îmbâcsită și e multă gălăgie. Cu toate acestea, mai vin din când în când. Am fost tare trist în aceste două luni, am zis eu. Da, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și debutante, sau semăna cu ce ar fi barul masculin Waldorf dacă ar primi și fete Înăuntru. Înțelegi, le lăsau să intre, dar era un loc pentru bărbați iar ele n-aveau nici un fel de statut. Pedro Chicote era proprietarul localului și avea genu’ de personalitate care asigură succesul unui bar. Era un barman minunat, mereu vesel, amabil și plin de entuziasm. Entuziasmul e ceva destul de rar În zilele noastre, și cei care-l au, nu-l au pentru mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cei care mai știu cîte ceva Își dau seama că asta-i cea mai flatantă comparație pe care o poate face cineva; și barul era În regulă. Pe-atunci, tinerii snobi de bani gata din Madrid pierdeau vremea printr-un local care se numea Nuevo Club, În timp ce tipii de treabă mergeau la Chicote. Erau mulți de care nu-mi plăcea, ca și la The Stork, de altfel, dar nu pot să zic c-am intrat vreodată acolo și atmosfera nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la butoiaș adus din Scoția, care era atît de bun față de marile mărci, Încît nici nu se punea problema să-l compari cu un whisky obișnuit. Ei, și cînd s-a declanșat revolta, Chicote era În San Sebastian, Îngrijind de localul de vară pe care-l avea acolo. Încă mai vede de localul Ăla, și se zice că-i cel mai bun bar din Spania lui Franco. Chelnerii au preluat barul din Madrid și-l conduc și-acum, da’ s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mărci, Încît nici nu se punea problema să-l compari cu un whisky obișnuit. Ei, și cînd s-a declanșat revolta, Chicote era În San Sebastian, Îngrijind de localul de vară pe care-l avea acolo. Încă mai vede de localul Ăla, și se zice că-i cel mai bun bar din Spania lui Franco. Chelnerii au preluat barul din Madrid și-l conduc și-acum, da’ s-a terminat cu băutura bună de acolo. Cei mai mulți dintre vechii clienți ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sosit el În Madrid, mai era Încă gin galben și apă tonică. Dar parcă totuși nu ți-ai risca viața pentru așa ceva, așa că n-o fi vrut decît să bea ceva În barul nostru. Cunoscîndu-l pe el și știind și localul, e de Înțeles. În ziua aia tăiaseră o vacă la ambasadă și portarul ne sunase la hotelul Florida să ne spună că ținuseră pentru noi patru kile de carne proaspătĂ. M-am dus să o iau străbĂtînd Madridul peste care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mă odihnesc, cum mi-ai zis tu. Da’ nu reușeam decît să-mi imaginez ce aș mai putea face ca să te ajut. MĂ și vedeam cum Îți fac rost de o cutie de tutun plină cu picături somnifere, din vreun local dintr-un oraș ceva, gen Sheboygan. — Și de unde-ai făcut rost de ele? Nick se așezase și soră-sa Îi stătea pe genunchi, Îi prinsese gîtul În brațe și-și freca părul proaspăt tuns de obrazul lui. — De la Regina TÎrfelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
General Electric. A fost unul dintre cei mai bogați oameni din lume. . Lege adoptată În 1910, prin care era menită descurajarea traficului de persoane și a prostituției, prin interzicerea mutării unei femei dintr-un stat În altul În „scopuri imorale“. . Local option (În engl. În orig.) - dreptul unei regiuni de a alege dacă să vîndă sau nu alcool În perioada prohibiției. . Camp meeting (În engl. În orig.) - fenomen creștin apărut pe lîngă frontierele Americii În sececolul al XVIII-lea, cînd existau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe cheiul Naviglio, cu lanțuri!” „Îi zdrobesc”, zise tipul cu mustață de tătăr care mă amenințase În legătură cu Lenin. „Haideți, tovarăși!” Toți ieșiră. „Ce facem? Mergem?”, am Întrebat, culpabilizat. „Nu”, zise Belbo. „Sunt alarme pe care le stârnește Pilade ca să debaraseze localul. Fiind prima seară În care mă las de băut, nu mă simt În largul meu. Trebuie că-i criza de abstinență. Tot ce ți-am spus, până În clipa asta inclusiv, e fals. Noapte bună, Casaubon.” 11 Sterilitatea lui era infinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și câinele traversară podul cu statui de beton înspre casa Populației. Fulgii gălbui răsuceau cozi plesnitoare în aerul gri. Un huruit rău pufnea în damfuri scurte din gurile știrbe ale metroului. Se încălziră apoi cu o bere fiartă la un local prizărit. O blondă grasă trecea servind printre clienți. Când fundul i se înroșea de pișcături sărea pe tăblia barului, iar glasul ei pătrat șfichiuia urechile mușteriilor: „De ce m-ai părăsit/hai vino înapoi/să fim numai noi doi/din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
spectacole, diferite deplasări. Prinzând gust de vorbă că nu se văzuseră de o grămadă de ani și simțindu-se ca pe vremuri, ca la ei în șatră când erau împreună, chiar dacă nu erau în fața cortului la foc, ci într-un local elegant, Ismail a comandat: — Domnu’, adă o băutură, d-a mai bună dă care aveți voi. Ospătarul s-a uitat mirat, dar le-a adus-o turnându-le în pahare. — Așa mâncate-aș. Cât face la mata, își caută în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Neînțelegând ce vrea să spună, Alexandru nu mai insistă schimbând subiectul de discuție. — Să vedem ce ne dă bun la cină. Cantina restaurant la care servim noi masa este una dintre cele mai bune, cum am auzit. Pe atunci asemenea localuri erau mai la îndemâna oamenilor decât autoservirile. După cină s-au plimbat pe faleză și și-au povestit atâtea și atâtea. Ce plăcută e briza mării, constată Teofana, respirând adânc. — Încărcată de aerosoli, tot atât de profund respira și Alexandru. — Mâine trebuie să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pus pe căpătuială. — Teofana, inițiativa a fost a mea, nu a ta si ei știu lucrul ăsta. Dacă nu vrei să mergi, nu mergem. Ne ducem direct în oraș la mine. Îți arăt orașul. Mergem la vreun film, la vreun local, găsim cum să ne petrecem frumos timpul. Cum hotărăsti? — Nu putem să-i lăsăm pe-ai tăi s-aștepte, dacă le-ai promis. Ne consideră neserioși, nu atât pe mine că nu mă cunosc, cât pe tine. — Deci mergem la
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
-o de când am botezat-o, se adresează Claudia nașilor. — Cu multă plăcere! Mergeți că aveți atâtea de vorbit. Doamne! Cum este și viața asta. Ne-ați impresionat prin ce ne-ați spus. Cei trei îndepărtându-se spre o cameră a localului au fost întâmpinați de Cezar care abia aștepta să-i întâlnească. — Vă fac cunoștință cu soțul meu, îl prezintă Teofana. — A! Fericitul ginerică. Frumos băiat! — Săru’ mâna, nașă. După cele auzite mă consider și eu într-un fel finul dumneavoastră
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cincisprezece centimetri, infestată cu mormoloci, a mai fost descoperit și cadavrul lui B.N., cunoscut drept Bogdănelu' Nebunu', oligofren. Înecat și el! În aceeași dimineață, Salvarea și Pompierii au primit un apel telefonic cât se poate de ciudat, de la patronul unui local din proximitatea aceluiași cimitir urgisit. Omul urla disperat, prin microfon, în urechea operatorului de serviciu, precum că i se topise, la propriu, nevasta! Ambulanța sosită la domiciliul apelantului, a putut stabili, pe lângă starea incontestabilă de ebrietate a acestuia, faptul năucitor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fermecătoare... Tânărul Iuga îi sărută mâna, recunoscător. Când se ridică iar cortina și se întunecă sala, Nadina șopti: ― Unde mergem după spectacol, Grig? Și mai târziu, în momentul culminant al dramei de pe scenă, continuă cu drăgălășenie: ― A descoperit Raul un local nou, absolut parizian și retras, unde nu merge decât lumea cea mai bună... L-am trimis să ne rezerve o masă și să fie aici, la sfârșit, să ne conducă. Am făcut bine?... Vine și Gogu cu consoarta lui... ― Tot
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Exterior modest. Înăuntru însă lumină orbitoare, lux căutat, atmosferă caldă, chelneri francezi pur-sînge și câteva atracții senzaționale. Patronul, om dintr-o familie boierească, cu nume distins, care și-a mâncat o avere imensă la Paris și din resturi a înjghebat localul de curând, ca să aibă o ocupație, își primește clienții personal și ceremonios ca un senior pe invitații săi la o recepție selectă. Raul Brumaru, firește, prieten cu proprietarul, face spiritual prezentările. Și Nadina surâde încîntată și repetă întruna: ― Ah, oui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]