6,186 matches
-
Au fost date la iveală, între altele, documente privind organizarea, desfășurarea, conținutul, metodologia de instruire și sistemele de admitere și absolvire, vechi de cel puțin șase mii de ani. Un text pedagogic celebru și mai vechi incizat pe tăblițele din lut a fost găsit la Nippur. A fost intitulat, convențional, Casa tăblițelor și este considerat cel mai vechi „roman pedagogic” (dar lungimea textului, mult prea mică, nu îndreptățește această denumire). Este o „amintire de școlar” scrisă probabil de un important scrib
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
învăța pe elevi scrierea, ce era extrem de dificilă și care a evoluat continuu - de la pictograme la cuneiforme. Scribul obișnuit, absolvent al e-dubba, căpăta titlul de dubsar („scrib”). Meseria sa, scrisul, se numea dubsarut. Orice dubsarut se „arhiva” în vase de lut (numite pisan) care se păstrau în camere speciale, cu funcția bibliotecilor de astăzi. Astfel s-a constituit vestita bibliotecă de la Ninive. Scribii își perfecționau priceperea de-a lungul întregii vieți, țintind cele mai înalte grade: cel de aba-e-kalli („secretar al
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se referă la ludoterapie, muzicoterapie, terapia prin dans și ergoterapie. Al. Popescu arată în acest sens că terapia ocupațională propriu‑zisă cuprinde artterapia, ludoterapia, meloterapia, biblioterapia, terapia recreațională, cultura fizică medicală, ocupațiile ușoare ca lutterapia (diverse procedee de modelare a lutului), broderia etc., ce implică afectivitate, simț estetic, beneficiu economic (în plan secundar). Același autor face distincție între ergoterapie și alte activități de muncă efectuate de subiecți. El definește ergoterapia ca fiind terapia prin muncă remunerată și asigurată, pe cât posibil, pe
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
hranei unei comunități umane, făcându-se trimitere la perioada neolitică a Orientului Mijlociu - cam în anii 8500 î.Hr. -, tot atunci s-au înregistrat și primele preocupări pe linia securizării informațiilor păstrate. Produsele obținute erau evidențiate prin mici forme realizate din lut, diferențiate după proprietar, dar, cum recolta se ținea în comun, în hambarele comunității, și obiectele se păstrau în vase speciale, cu particularități date de gestionarul produselor, vase pe care el le sigila după rularea argilei umede, constituindu-se forme asemănătoare
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
particularități date de gestionarul produselor, vase pe care el le sigila după rularea argilei umede, constituindu-se forme asemănătoare unor mingi de mărimi diferite. Când proprietarul voia să-și ia înapoi ceea ce-i aparținea, magazionerul spărgea vasul cu însemnele de lut ale acestuia, operațiune efectuată în prezența martorilor. Acesta este considerat primul protocol de securitate. După vreo 4.000 de ani, pe teritoriul actualului Peru, s-au realizat forme mai simple de păstrare a evidenței, prin intermediul nodurilor de pe funii sau sfori
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Ci, omul fiind singur, zidit fără ferestre,/ A izvodit cuvântul spre a putea fi doi” sau „Neașezare-i totul, ca și cum Absolutul/ Mereu se tot amână de teama neschimbării/ Ce-ngheață primenirea, norocul recreării./ Această-nțelepciune de mult ne-o-nvață lutul”. Mai multe culegeri de eseuri - Spațiul poetic eminescian (1982), Prezentul etern eminescian (1989), Aporii ale tragicului (2001), Metafora și cei trei oaspeți ai poemului (2002) și Spiritul hyperionic sau Sublimul eminescian (2003) - limpezesc și amplifică idei despre poezie exprimate deja
POPA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288909_a_290238]
-
București, [1918], Mititica, București, [1926]; Gabriele D’Annunzio, Episcopo & C-ie, București, f.a.; Grazia Deledda, Jocurile vieții, jocurile morții, București, f.a. Repere bibliografice: Trivale, Cronici, 78-80, 240; Tudor Vianu, „De dragul lor...”, L, 1918, 16; Victor Eftimiu, „Într-o țară, departe”, LUT, 1925, 973; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., IV, 183-184; Perpessicius, Opere, II, 313-314, III, 121, 124-125, VI, 157-159, XII, 312-314, 418; Const. Șăineanu, „Vraja cântecului”, ADV, 1928, 13579; Izabela Sadoveanu, „Vraja cântecului”, ALA, 1929, 447; Camil Baltazar, N. Pora, „Tiparnița
PORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288974_a_290303]
-
poet modic distinct. Lirica sa, unitară ca tonalitate, întâlnește zone tematico-prozodice foarte diverse, cu trimitere concomitentă la modelul câtorva poeți: Lucian Blaga, Ion Pillat, V. Voiculescu, dar și Al. Macedonski și Ion Minulescu. Dorința lepădării de materie, a desprinderii de lut, a înălțării spre azurul spiritului constituie matca întregii sale poezii, ceea ce este sugerat, între altele, și de utilizarea insistentă a simbolurilor și metaforei zborului. Versul relevă însă, nu o dată, discursivități și o exaltare imagistică artificioasă. Călătoria la unul din leagănele
POPESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
București, 1925; Biserica de altădată, București, 1926; Tinerețe fără bătrânețe (în colaborare cu Adrian Maniu), București, 1926; Florica, București, 1926; Întoarcere (1908-1918), București, 1928; Limpezimi, Craiova, 1928; Caietul verde, București, 1932; ed. București, 1936; Scutul Minervei, București, 1933; Pasărea de lut, București, 1934; Poeme într-un vers, București, 1936; Portrete lirice, București, 1936; ed. îngr. și pref. Virgil Nemoianu, București, 1969; Țărm pierdut, București, 1937; George Coșbuc, București, 1938; Balcic, cu acuarele de Maria Pillat-Brateș, Craiova, 1940; Umbra timpului, București, 1940
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
-s decât / niște țărani așa ca toți țăranii / ce-n viața lor nu s-au luat de gât / decât cu greutățile și anii. // Mă doare satul care m-a născut / din uterul țărânii sângerânde / un sat de munte îngropat în lut / cu stelele iluziei flămânde.” Mereu la persoana întâi, oficiind parcă, poetul încearcă potriviri muzicale și, uneori, mitice: „Eu l-am văzut pe Oedip, tulburătoru-i chip”; „Să-nceapă ploaia / E inutilă arca / Eu voi rămâne singurul aici”; „Rămân pe veci păstorul
PRICOP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289018_a_290347]
-
contimporan, București, 1927; Frați de cruce, București, 1932. Traduceri: M. Constantin-Weyer, Cavelier de la Salle, București, 1934. Repere bibliografice: Emil Nicolau, „Raze de soare”, U, 1919, 106; Romicus [Romulus Seișanu], „Cărarea”, U, 1921, 84; Emil D. Fagure, „Teatrul românesc în război”, LUT, 1921, 9; I. M. S. [Ion Marin Sadoveanu], „Teatrul românesc în război”, RVVR, 1922, 6; Rebreanu, Opere, XIV, 155-156; Romicus [Romulus Seișanu], „Concert simfonic”, U, 1924, 248; George Târnoveanu, Iubire, „Îndreptarea”, 1925, 55; A. de Herz, Cronica teatrală, DMN, 1925
PRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289030_a_290359]
-
tinere ale planetei, Craiova, 1973; Asaltul, Craiova 1974; Bunica Beps, București, 1974; România - convergențe la universal, București, 1975; Încă 3 kilometri până la Apele Vii, Craiova, 1976; Paralaxe la „Miorița”. 30 de sate în 30 de ani, București, 1978; Planuri în lut, Craiova, 1979; Marșul de August, București, 1980; Țara Loviștei - oameni și locuri, București, 1980; Geografii rebele, București 1984; Vorbesc țăranii, București 1985; Literatură și națiune, București, 1986; Carte cu olteni și neolteni care au consacrat Oltenia oltenilor, Craiova, 1988; Mausoleul
PURCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289066_a_290395]
-
și Iseut, reînnoire de Joseph Bédier, pref. Gaston Paris, București, 1970; Antologie lirică. II. Pleiada, partea I-II, București, 1975-1976. Repere bibliografice: A. Bădăuță, „Studente”, G, 1925, 11; P. Bănescu, „Studente”, „Țara voievozilor”, 1925, 6-7; B. Vr. [Bogdan Varvara], „Studente”, LUT, 1925, 975; Lovinescu, Sburătorul, I, passim; Al.A.Ph. [Al.A. Philippide], „Bibliographie franco-roumaine”, ALA, 1930, 495; Șerban Cioculescu, „Bibliographie franco-roumaine”, ADV, 1930, 14267; Mihai Ralea, „Bibliographie franco-roumaine”, VR, 1930, 9-10; Perpessicius, Opere, V, 121-124; Predescu, Encicl., 714; Streinu, Pagini
RALLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289124_a_290453]
-
Ist. lit. rom.cont., II, 282-284, III, 407-414; I. Valerian, Cu scriitorii prin veac, București, 1967, 165-173; Pamfil Șeicaru, „Mioara”, CU, 1926, 610; Romulus Seișanu, „Mioara”, U, 1926, 264; A. de Herz, „Mioara”, DMN, 1926, 7170; Emil D. Fagure, „Mioara”, LUT, 1926, 1484; Paul I. Prodan, Teatrul românesc contimporan, București 1927, 195-202; Emil D. Fagure, „Mitică Popescu”, LUT, 1928, 1901; Tita Bobeș, „Mitică Popescu”, „Politica”, 1928, 555; Petru Comarnescu, Un om imposibil, „Politica”, 1928, 640; Streinu, Pagini, I, 209-215, II, 366-368
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Pamfil Șeicaru, „Mioara”, CU, 1926, 610; Romulus Seișanu, „Mioara”, U, 1926, 264; A. de Herz, „Mioara”, DMN, 1926, 7170; Emil D. Fagure, „Mioara”, LUT, 1926, 1484; Paul I. Prodan, Teatrul românesc contimporan, București 1927, 195-202; Emil D. Fagure, „Mitică Popescu”, LUT, 1928, 1901; Tita Bobeș, „Mitică Popescu”, „Politica”, 1928, 555; Petru Comarnescu, Un om imposibil, „Politica”, 1928, 640; Streinu, Pagini, I, 209-215, II, 366-368, III, 132-137, IV, 144-151; Mihail Sebastian, „Mioara”, CN, 1929, 86; Șerban Cioculescu, „Ultima noapte de dragoste, întâia
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Arhitectura poemului țintește către o fabulă absurdă: „Eu în cerc vreau să mă prind/ eu în cerc vreau să rămân.../ că acolo nimeni nu mai intră/ după ora lui de închidere/ nici un duh și nici un trup de-afară” (Mierle de lut). Joaca lexicală nu vizează muzicalitatea, dar încearcă limitele unor îmbinări șocante, cu măsură și tact. SCRIERI: Pe adresa copilăriei, București, 1969; Versuri de vacanță, București, 1973; Cel din urmă, Cluj-Napoca, 1974; Scrisori către prieteni, Cluj-Napoca, 1978; Amurgul furtunilor, Cluj-Napoca, 1983
MURESEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
de experiența războiului se exprimă în versuri patetice, deseori retorice, pe un ton declarativ, ce se vor ecou al cântecelor semenilor de pretutindeni: „Nu pot să uit nici morții, nici bombele, nici vina./ Eu sunt ecoul unor chemări suind din lut/ Prin mine se-ntregește din pulberi Hiroșima/ Și brațul meu e spada și brațul meu e scut” (Cântec de pace). Cel dintâi volum personal, Vârsta cunoașterii (1962), perpetuează aceeași imagine a poetului angajat, supus comandamentelor momentului, care concepe creația lirică
MUNŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]
-
în amurg, București, [1942]. Repere bibliografice: Radu Stănescu, Unul din cei mulți, „Neamul românesc”, 1912, 137-138; C. G.[C. Gerota], „Cu aripile întinse”, CL, 1932, 8-10; D. I. Suchianu, Din amintirile unui bărbat de condiție, VR, 1933, 1-2; „Tâlcuirile bufniței albe”, LUT, 1937, 4847; C. Tomescu, „Tâlcuirile bufniței albe”, PRV, 1937, 961; Cronicar, „Tâlcuirile bufniței albe”, DMN, 1937, 11 142; S. T.-S. [Sandu Tzigara-Samurcaș], „Tâlcuirile bufniței albe”, CL, 1937, 11-12; Alex. Anestin, „Tâlcuirile bufniței albe”, „Ordinea”, 1938, 1752; C. Dan Pantazescu
NAUM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
Cântecul plopilor”, CRE, 1929, 393; Perpessicius, Opere, III, 246-247, X, 174-176; Eugen Jebeleanu, O personalitate, GT, 1930, 105; Șerban Cioculescu, „Glasul apelor”, ADV, 1932, 14836; O. Goga, „Glasul apelor”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. LIII, 1932-1933; Al. Bogdan, „Escale”, LUT, 1934, 3771; Sărbătorirea lui I. Gr. Periețeanu, București, 1934; Al. Bilciurescu, „Prin cerești vitralii”, TIL, 1940, 1 156; Stelian Constantin-Stelian, Un interpret emerit al poeziei: I. Gr. Periețeanu, UVR, 1943, 22; I. C. Popescu-Polyclet, I. Gr. Periețeanu, poetul mării, „Drum nou
PERIEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288760_a_290089]
-
pe tema fortuna labilis se presimte Glossa lui Mihai Eminescu. Deșarte sunt vanitatea și lăcomia, dorul de parvenire, când totul stă sub semnul vremelniciei. Timpul aduce celor pământești grozave risipiri. După moarte, făptura omenească se desface iarăși în „stihii” (aer, lut, foc, apă). Purceasă din textele Ecleziastului, viziunea lui P. conține și unele elemente materialiste. Descriind, cu oarecare imaginație plastică, sinistra părăginire a palatului domnitorului Mihail Sturdza, P. este unul dintre primii poeți români ai ruinelor. Însă vocația scriitorului moldovean, om
POGOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
de gheață”, epicureu înălțând imnuri lui Joe ori „proscrisul” resemnat așteptând-o pe „funesta nimfă cu-mbrățișarea ei de fier”, poetul apare pe deplin integrat universului antic și un străin printre contemporani: „La Tibru m-ai trimis să gem/ Cu lut aprins de o minune”. El caută „aticul fior, sunet divin”, „himerica splendoare” a mitului. Figurația antichizantă sau mitologică, ezoterismul imprimă un aer livresc poemelor. Imagistica sculpturală, cultul formelor fixe, versificația sonoră, impecabilă, trimit la parnasianism, de care O. se distanțează
OBEDENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
cu frica de moarte „intrată în nări”, claustrat în strâmtoarea implacabilă a destinului, se lamentează de „risipirea”, la moartea sa, a lumii și a Creatorului: „Doamne,/ Dacă stă în puterea mea/ Să te păstrez,/ Ce voi face cu tine/ Când lut voi fi?” În așternerea văilor, volum retrospectiv în mare măsură, aduce o accentuare a singularizării insului din ce în ce mai delimitat de ceilalți („privească-mă cine e altul/ și va rămâne altul”), în ciuda captivității în generalitatea rituală a vieții, erosului, regresiei spre stingere
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
antologii de poezie braziliană, chiliana, cubaneza și din Costă Rica. De asemenea, a tradus poezie românească în mai multe antologii, iar în volume distincte, din lirica lui Tudor Arghezi, G. Bacovia și Lucian Blaga. SCRIERI: Autobiografie, București, 1962; Păsări de lut, București, 1966; Noaptea, pe drumurile Italiei, București, 1968; Tehnică umbrei, București, 1970; Peisaj în mișcare, București, 1971; Oră Americii Latine, București, 1971; Există nopți, București, 1973; Havana, București, 1974; Federico García Lorca, București, 1974; Precolumbia. Teritoriul miturilor astrale, București, 1975
NOVACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
cărților, nesemnat, autorul se întreabă retoric: „Ce rol pot îndeplini în evoluția spiritului românesc cărțile unor domni ca I. Peltz, Mihail Sebastian, Felix Aderca, Ion Călugăru, Camil Baltazar, Isaiia Răcăciuni, Tudor Teodorescu-Braniște, Damian Stănoiu”, catalogați drept „glorii efemere, chipuri de lut, paiațe hărăzite de destin Târgului Moșilor”. Publică poezie Ghedeon Coca, Iulian Vesper, George Drumur, Neculai Roșca, George Nimigeanu, Ovid Caledoniu, George Demetru Pan. Colaborează cu proză Dan Petrașincu, Constantin Rotariu, Aurel Putneanu. N.S.
ORION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288578_a_289907]
-
cea de-a doua plachetă, Evadări, care include mai multe pasteluri, inspirate îndeosebi de „stepa” dunăreană. Mai înzestrat ca pictor, N. n-a putut fi cu adevărat poet. SCRIERI: Destrămare, București, 1926; Evadări, București, 1927. Repere bibliografice: Ion Pas, „Destrămare”, LUT, 1926, 1282; Alexandru Bilciurescu, „Destrămare”, CL, 1926, 4; Perpessicius, Opere, XII, 277-278; Constantin Șăineanu, Recenzii, București, f.a., 35-39; Ion Pas, „Evadări”, LUT, 1927, 1789; Zaharia Stancu, Antologia poeților tineri, București, 1934, 163-165; Lovinescu, Scrieri, II, 443; Predescu, Encicl., 597; G.
NICHITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288431_a_289760]