3,495 matches
-
natura ca alter ego al individualului: "Foaie verde de sulfină / Lângă Prut, într-o grădină, / Două flori dintr-o tulpină / Mi se pleacă, mi se-nchină, / Mă cunosc că sunt străină. / De străină ce-s străină / Apa, vântul, nu mă mână. De săracă ce-s săracă / Nici valul nu mă îneacă. Plânge pământul sub mine / C-am rămas și n-am pe nime; Plâng și eu deasupra lui / Cam rămas a nimănui. 130 Tonalitatea tragică a confesiunilor indirecte este construită și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Zilele-a nu-ți prăpădi. / Cât trăiești nu te hrănești / Și nu te mai hodinești. / Dacă mori, de toate ai, / Și odihnă câtă vrai. Acolo-n pustia moarte / Îți ajung, doamne, de toate, / Nu te bate nici un gând, / Nu te mână nici un vânt."226 "Norocul" poate fi transpus într-un cadru spațio-temporal, prin intermediul planurilor narative alternante, structurate pe baza procedeului singularizării care redefinește relația eu lume: " Când s-o-mpărțit urâtu, / Eram în câmp cu plugu / Și nu știu cum s-o-mpărțit, / Tare mult mi s-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dintre ani , într-un scenariu sacru imaginar în care pământul este desțelenit de trecut pentru a fi primenit în fața Anului Nou: S-a pornit într-o joi, / Cu plug cu doisprezece boi, / Boi-bourei, / În frunte țintăței, / În coadă codălbei... / Mai mânați măi, / Hăi, hăi! / Și-au arat lunile, / Luncile, / Marțile / Coastele, / Miercurile / Piscurile / Joile / Văile, / Vinerile / Colinele, / Sâmbetele / Dâmburile. Și-ndată s-au apucat / De semănat: / Grâu de vară, / Să răsară / Până-n sară, / Până mâine, / Să fie pâine! / Mai mânați măi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Mai mânați măi, / Hăi, hăi! / Și-au arat lunile, / Luncile, / Marțile / Coastele, / Miercurile / Piscurile / Joile / Văile, / Vinerile / Colinele, / Sâmbetele / Dâmburile. Și-ndată s-au apucat / De semănat: / Grâu de vară, / Să răsară / Până-n sară, / Până mâine, / Să fie pâine! / Mai mânați măi, / Hăi, hăi! / La luna, / La săptămâna, / Troian și-a umplut / Cu aur mâna / Și s-a dus să vadă / De i-a dat Dumnezeu roadă. Grâul era-n spic cât vrabia / Și în pai cât trestia..."63 Scenariul trăirilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
îi face / Tot un pod de-argint / Tot peste pământ, / Și-n capăt de pod / Naltă mănăstire / Și-on popă de ceară / Cum nu e pe lume / Acela ne cunune. / Puternicu` soare / Cu gându-mi gândè, / Podu` să făcè, / De mân-o lua / Tot pe soră-sa, / Pă pod îmi pleca. / Soarele-mi pripè, / Popa să topè, / Dumneze mi-l lua, / Pă cer mi-l punè, / Când luna răsărè, / Soarele-apunè."193 Aflată sub semn lunar, sărbătoarea Sânzienelor are rol apotropaic și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Joan Bewan, „Wittgenstein’s last Year“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 4, p. 137. 139 Malcolm se declară surprins: „Dacă mă gândesc la pesimismul lui profund, la intensitatea suferinței sale mintale și sufletești, la modul neîngăduitor în care și-a mânat intelectul, la nevoia de iubire legată de duritatea lui, care o respingea, sunt înclinat să cred că viața lui a fost extrem de nefericită. Și totuși, el a exclamat la sfârșit că ar fi fost «minunată». Mie acest cuvânt mi se
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mândrie; lăudându- se pe sine și judecând pe alții, diferențiindu- se, înălțându-se, cade de la fața lui Dumnezeu”. Cu totul diferit ni se prezintă atitudinea și rugăciunea vameșului, om încărcat cu păcate, dar tocmai de aceea vine la templu. Este mânat de frământarea conștiinței, care îl face să nu îndrăznească să-și ridice ochii la cer, către Tatăl, pe care știa că L-a supărat prin faptele sale. „A stat deoparte și nu voia nici ochii să-și ridice către cer
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ci sulițe, care să facă să țâșnească trăirile adânci din noi. Privită în ansamblu, pilda are două aspecte centrale: plecarea, iar mai apoi, întoarcerea unui fiu la casa părintească. în primul rând, plecarea fiului, aflat sub impulsul necontrolat al firii, mânat de o înțelegere greșită a dorinței de a-și trăi viața și a se afirma, care ajunge să viețuiască în mocirla unui libertinaj haotic. A părăsit casa părintească, echilibrul moral de aici, a renunțat la iubirea părintească, ce i-ar
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și pentru tovarășul ce sfredelește pământul în dogoarea soarelui din zori până-n seară am scos acest ziar." De altfel, în articolul „De vorbă cu cititorii", din primul număr, redacția zice: „Nu urmărim scopuri personale, nu urmărim pricopsirea noastră, nu suntem mânați nici de ambițiunea de a ne vedea numele scris la tipar, ci pur și simplu, ne punem în slujba poporului, contribuind, bineînțeles, după puterile noastre, la alungarea întunericului ce predomină satele noastre, totodată luptând pentru apărarea cauzei învațătorești. Nu suntem
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
moderne. Unii o numesc "infanteria lui tataie". Se poate, dar este vorba de un "tataie" deosebit de musculos. (7a) Corpul nu are probleme cu recrutările. Tinerii se îngrămădesc să se înscrie, unii constrânși de greutăți financiare, dar (7b) majoritatea se înrolează mânați de nostalgia gloriei militare. (7c) Câștigul bănesc nu atârnă prea greu în balanță, pentru că ofițerii de marină nu sunt mai bine plătiți decât ceilalți. (8) Selecția este severă: recrutorii elimină candidații prea masivi sau prea slabi (ochelarii nu constituie un
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Joan Bewan, „Wittgenstein’s last Year“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 4, p. 137. 139 Malcolm se declară surprins: „Dacă mă gândesc la pesimismul lui profund, la intensitatea suferinței sale mintale și sufletești, la modul neîngăduitor în care și-a mânat intelectul, la nevoia de iubire legată de duritatea lui, care o respingea, sunt înclinat să cred că viața lui a fost extrem de nefericită. Și totuși, el a exclamat la sfârșit că ar fi fost «minunată». Mie acest cuvânt mi se
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
urmăreau să creeze o zonă de securitate regională ("Balcanii, balcanicilor"), în care România a avut un rol deosebit de activ, la 10 februarie 1934 se semna la Atena Înțelegerea Balcanică, între România, Iugoslavia, Grecia și Turcia. Bulgaria a refuzat să adere, mânată de ambiții asemănătoare Ungariei și susținând că, de fapt, Antanta Balcanică era îndreptată împotriva ei. Prin prezența Iugoslaviei și României în Antantă, se considera că aceasta este o prelungire a Micii Înțelegeri în Balcani. Ca și Mica Înțelegere, Antanta Balcanică
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
al scepticismului responsabil (căruia i-aș adăuga viziunea de principiu a lui Raymond Aron a "spectatorului angajat") îmi voi relua, la invitația lui Ovidiu Mihăiuc, vechea mea rubrică de comentarii civice, începută în "Opinia studențească" postcomunistă a lui Daniel Condurache, mânat de aceeași de neclintit iluzie că echilibrul și explicația nuanțată, contextuală sunt necesare, că opinia noastră contează totuși chiar într-o lume dominată de simulacre, de ipocrizie, de lăcomie și false valori. Voi da seamă, deci, din timp în timp
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
principal profit îl constituie externalizarea banilor frumoși făcuți prin biciuirea sclavilor de pe plantația BCR. Bercene, vezi să nu-ți facem noi la Lungani, județul Iași (polul sărăciei din UE), un Guantanamo! 1 octombrie 2009 Am petrecut de curând oarece vreme, mânat de interese academice presante, în atmosfera sulfuroasă a proaspetei panarame politico-guvernamentale din brava noastră capitală. O spun fără menajamente: nici nu vă puteți imagina cât de util este, din punct de vedere sanitar, că ne aflăm de cealaltă parte a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
propria piele, îmi înfrâng cu greu repulsia naturală pe care o resimt la adresa acestei doctrine criminale (cosmetizată și rebrănduită astfel) și încerc, după puteri, să tratez dreptul oricui de a se afilia politic, după cum îl taie capul sau după cum îl mână interesele, drept o consecință naturală a democrației liberale pe care o consider singura civilizată, în ciuda imperfecțiunilor ei. În țară, dar mai ales în statele dezvoltate occidentale, îmi stăpânesc cu greu pornirea de a-i lua de guler pe activiștii obraznici
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
acelei vibrații speciale pe care, din asonanțe și metafore, o pune în scenă poezia. Când a fugit de acasă, din Slobozia natală, către București, era, așa cum ni-l arată niște imagini tulburătoare ale televiziunii române de atunci, un licean rebel, mânat de pathos și iubire, ale cărui buze răscoapte, dătătoare de fiori damelor din capitală, nu reușeau să articuleze suficient de rapid jerba poetică care țâșnea din el. În lumea culturii însă modele și gusturile se schimbă neîncetat, coexistând școli și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
bolnav de Eminescu. Spun acest lucru cu o oarecare sfială, dată fiind densitatea zbierătorilor de profesie care mozolesc numele Poetului într-un discurs patriotard, lacrimogen și fals. Dar nu cred că Paul Miron ar repudia o astfel de filiație decât mânat doar de modestia sa paralizantă. E la Eminescu un efort titanic de cizelare a limbii, de rafinare a graiului, de îndumnezeire a lui culturală, prin efort meșteșugăresc și prin intuiție poetică (în sensul originar al lui poiesis) care l-a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Securității, din miile de file de la CNSAS sau din cele două volume masive publicate de Dora Mezdrea la Editura Muzeului Literaturii din București, drama trăită de Noica nu poate fi redusă doar la decupajul părtinitor și manipulator al unui cercetător mânat de resentimente pentru aventurile instituționale și reușitele personale ale discipolilor lui Noica după căderea comunismului (asta așa, dacă ar fi să aplicăm și asupra celui în cauză discutabila grilă psihanalitică prin care el însuși citește reducționist o viață a unui
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
reia lucrul, a privit iar partea nepictată. Atunci a zărit ceva ce nu mai văzuse. A descoperit cu stupoare că acolo se insinua o operă diferită, mai heterodoxă și Îndrăzneață. Un spațiu alb, unde golul, absența erau chiar confirmarea prezenței. Mânat de acea intuiție, a lăsat pensula - fără s-o spele și fără s-o usuce, așa cum era - și a Încercat să obțină efectul, băgând degetul mare de la mâna dreaptă direct În conglomeratul de pe paletă. Apoi a frecat locul, lunecându-și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
șchioapă) (h) "Te mai doare nasul, puișorule! întrebă mam'mare. Nu... răspunse Goe. Să moară mam'mare? Să moară! Ad' să-l pupe mam'mare, că trece!" (I. L. Caragiale, D-l Goe...) (i) "Carul apropiindu-se de vulpe, țăranul ce mâna boii o vede și, crezând că-i moartă cu adevărat, strigă la boi: Aho! Aho! Boii se opresc. Țăranul vine spre vulpe, se uită la ea de aproape și, văzând că nici nu suflă, zice: Bre! da' cum naiba a
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
până acolo, de acolo până aci, nu era alta decât iarbă și flori... și apoi nu era nici cald, nici rece nici luminos, nici întunerec, ci așa cumva între ele... cum e colea pe la Sfântu Petru când te scoli ca să mâni vitele la turmă... Petru numai de un drag umbla prin țara asta plăcută..." (Ioan Slavici, Zâna Zorilor) (d) "Frate Petre! Lumea e vicleană! N-ar fi mai bine ca să ne dai nouă apa ca s-o ducem noi? grăi fratele
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
tristă, ori va învinge ori peste neamul său se va așeza întunericul. El știa foarte bine de ce măcelarii istoriei au venit cu sabie și pîrjol să distrugă neamul rumunilor. Și de 2000 de ani umblăm prin beznă ca niște umbre mînate de vînturile altora, colcăind în mîrlănie, ticăloșie și umilință pentru că orice secătură de la noi sau de aiurea ne pune în nas cu ostentație că sîntem scursura imperiului roman amestecată cu ceva duhori slave și alte urdori ale istoriei știute și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
din matcă peste țara lui Hapy. Dar unele izvoare antice ne spun că în aceeași perioadă de timp și prin aceleași locuri cetele de sciți și geți din spațiul carpato-caspic s-ar fi pornit din nordul întunecat ca un puhoi mînat de năluci și au ajuns pînă în țara faraonului pe care l-au scărmănat rău. Pentru acest secol se face prima menționare a geților și sciților care în preumblările lor prădalnice peste ținuturile fără margini au ajuns și în Egipt
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ei, aducea cele mai cumplite geruri, transformînd pă-mîntul într-un sloi de gheață și distrugînd viața sfîntă a oamenilor. Păstrarea acestei realități într-o fărîmă de mit, arată că noi ne-am ținut toriștea dintotdeauna și chiar dacă unii au plecat mînați de vremuri, alții au rămas agățați de glie pentru că aveau datoria sacră față de Sîntu să apere țara sfîntă. Pentru a-și salva viața și turmele de animale care erau sursa lor de bogăție, singura soluție pentru aceste neamuri de păstori
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ziseră: să împiedică pe ivriți să-și facă săbii sau sulițe. 13,20 Și fiecare dintre ivriți se pogora la filisteni ca să-și ascută fierul plugului, coasa, furca cu trei coarne și securea și ca să facă vîrf țepușei cu care mîna boii... 13,22 Și așa s-a întîmplat că în ziua luptei, nu era nici sabie nici suliță în mîinile întregului popor care era cu Saul și Ionatan; nu avea decît Saul și fiul său Ionatan... 14,4 Între trecătoarele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]