4,645 matches
-
de inconștient exhibiționism. Se regăsise pe sine în îmbrățișarea noastră, regăsise jocul și-l împlinea dăruindumi-se toata, fără nici o restricție, fără nici o teamă. Fata aceasta, care nu cunoscuse nimic din dragoste, nu se temea de ea. Nu o obosea nici o mângâiere, nu o surprindea nici un gest bărbătesc. Curajul tuturor îmbrățișărilor îl accepta aproape fără pudoare, găsind o maximă voluptate oriunde, nedezgustînd-o nimic, neobosind-o nimic. Dacă nu s-ar fi temut să fie auzită, ar fi cântat după fiecare îmbrățișare, ar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
odaie, cu pașii ei moi și neumani. Descoperise gesturi de amantă care mă umileau. Eu, care credeam că experiența mea anterioară îmi va da oarecare superioritate, cel puțin tehnică, în nopțile noastre de dragoste, fusesem de mult depășit în închipuirea mângâierilor. Siguranța cu care săruta, perfecțiunea îmbrățișării ei, ritmul uluitor al trupului ei, pe fiecare ceas altul, pe fiecare ceas mai curajos, mai nou, mai spontan, toate acestea aproape că mă umileau. Ghicea orice sugestie și desăvârșea orice început cu un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
voia, eu mi-am strecurat mâna spre sânul ei, pe sub șal, și mi-am oprit palma adunată mângâietor pe sânul stâng, apăsând ca să-i simt inima și în același timp s-o silesc să mă sărute. (Maitreyi nu putea suporta mângâierea aceasta fără ca să-mi cadă imediat în brațe.) Din întîmplare, Chabù a vrut să pună și ea mâna pe pieptul Maitreyiei, ca s-o roage să mă sărute. Și a întîlnit acolo mâna mea, pe care mi-am retras-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
stăpâni și am căzut la picioarele ei, îmbrățișîndu-i-le, plângând. ― Iartă-mă, mamă, nu mă lăsa să plec de aici! izbucnii eu, iartă-mă, iartă-mă... Lilu plângea rezemată de ușă. D-na Sen n-a făcut o singură mișcare de mângâiere, ci a rămas dreaptă și zâmbitoare cât timp eu m-am zbătut la picioarele ei. Am simțit gheața aceasta și m-am ridicat, ștergîndu-mi ochii, suspinând. ― Ia-ți ceaiul, vorbi. Am pus mâna pe ceașcă, dar m-a înăbușit un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de astă dată mai repede și mai preocupat, căci șoseaua începea să fie mai frecventată acum, la revărsarea zorilor. Priveam mai mult în jos. Mă opream numai când, printre palmieri sau la vreun cot al șoselei, puteam zări fluviul. Nu știu ce mângâiere îmi dădea Gangele, pe care îl știam că se îndreaptă acolo de unde venisem eu, spre orașul Maitreyiei. Aproape că nu-mi mai dădeam seama de obârșia durerii mele. Nu mă întrebam ce va spune Harold sau d-na Ribeiro. Aveam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
așteptam să întîlnesc pe cineva din Bhowanipore. (Îmi amintii că fusese vorba de o plecare la Midnapur, și deși lucrul acesta mă chinuia de ajuns, pentru că mă depărta și mai mult de Maitreyi, totuși avea și el o parte de mângâiere, deoarece nu mai mă aflam în același oraș cu Sen și nu riscam să-l întîlnesc.) Mașina m-a adus acasă tocmai în ceasul când poliția din Park-Street începuse cercetările pentru găsirea mea. D-na Ribeiro aproape că leșină când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
prea mulți albi. Mă temeam de oameni, pentru că trebuia să le răspund la salut, să vorbesc lucruri fără nici o importanță, să-mi pierd timpul; și, astfel, nu puteam rămâne atât de singur pe cât voiam eu. Singurătatea îmi era acum și mângâiere, și hrană. Puțini moderni, cred, au cunoscut o solitudine mai aspră și mai deznădăjduită ca mine. Din octombrie până în februarie n-am văzut decât un singur om: pe paznicul bungalow-ului. Numai el putea intra în camera mea de lemn, numai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că va trece mult timp până ce voi mai avea din nou curajul să mă apropii de femeie, și aceasta numai dacă împrejurările se vor schimba. Pe Maitreyi o iubesc, numai pe ea! Și scrâșneam din dinți, născocind tot felul de mângâieri care o ucideau pe nevinovata Jenie, dar pe mine mă întărîtau și mai mult, căci nu izbuteau să mă abrutizeze pe cât aș fi voit, nu izbuteau să șteargă din memoria vie a simțurilor mele pe cealaltă, pe singura, pe Maitreyi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
salturi mari, să se oprească la jumătate de metru, o clipă să stea nemișcat și să miroasă asfaltul. Pe urmă, să ia din nou mingea, s-o ducă supus la picioarele lui Tudor, iar la cel mai mic gest de mângâiere al lui să sară - înalt, încordat ca un arc. Și, scoțând de bucurie mici lătrături, să-și rezeme labele din față de trupul băiatului. — Eeee, să știi că pe ziua de azi ai făcut o pomană ! Să-ți dea ăl-de-Sus sănătate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
decât scrisorile indiferente. Călău necruțător al bietelor hârtii, pândeam, preparat să intervin în caz că focul ar fi dat semne că piere, sufocat sub grămada de hârtie carbonizată. Urmărind neistovita mișcare a ghemului roșu-auriu, retrăiam vechea tentație copilărească : să prind în palmă mângâierea mătăsoasă a flăcării cu sâmbure alb-albăstriu, ca spirtul. Cam atunci intra Maria, cu tablaua de dulceți și cafeaua : încă mai funcționau riturile orientale ale casei și singura mea măsură de modernizare, după atât timp de când rămăsesem stăpân, fusese să aduc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mică sălbăticiune pe care n-aveai decât s-o lași în pace dacă voiai să n-o sperii. Și eu chiar asta făceam : liniștit, răsfoiam mai departe revistele și răspundeam la scrisori, în timp ce ea somnola, răbdătoare ; poate totuși aștepta o mângâiere castă ? Purtat de o onestitate rigidă, continuam s-o ignor, rareori auzind trosnetul mic al oaselor când căsca, lipăitul limbii umede și roșii pe palat, foșnetul paginilor de la poesiile ori de la romanțul pe care îl citea, neatentă. Astfel m-am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fiul său exista o vagă, dar teribilă nepotrivire, o stinghereală, o stângăcie care inhiba comunicarea dintre ei. Uneori avea impresia că Adam înțelegea acest lucru și că venea la el cu ramuri ostentative de măslin, mici gesturi de afecțiune și mângâiere, iar Brian se pomenea acceptându-le cu un aer morocănos, ca și cum îi făcea o concesie. Brian dorea alte femei cu o intensitate care ar fi uluit-o pe Gabriel, dacă ar fi bănuit măcar; dar se dovedea în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
privea, Tom McCaffrey, dezbrăcat, gata de înot, trecu prin fața lui, aproape razant, de cealaltă parte a geamului. Tom rămase o clipă nemișcat la marginea bazinului, încordat, drept, bucurându-se de răceala de sub tălpi, de atingerea înțepătoare a aerului friguros, de mângâierea diafană a pufului de nea pe pielea lui caldă. Pe urmă, înălțându-și capul și scuturându-și părul spre spate, inhală adânc aerul și ninsoarea, își curbă ușor trupul, plonjă în norul de abur, rotund, dolofan, și se făcu nevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ar fi dorit ca George să se așeze și să-i depene o poveste coerentă, să-i ceară să-l consoleze, și nu să se învârtească prin cameră. Ar fi dorit să-l domine, să-l rețină, să-i aducă mângâiere, dar nu vedea cum ar putea-o face. Îl întrebă: — Unde e Stella acum? Nu știu, presupun că în Druidsdale. Acolo am lăsat-o. Eu m-am mutat la Diane. Plecăm în Spania. — Tu și Diane? — Da. Dar totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
plouă, dar nici prea cald nu este, numai bine pentru mers. Soarele când se ascunde după nori, când te mângâie cu razele lui călduțe, o căldură calmă, plăcută, pe care o simt pe față, mângâind-mă și o asemăn cu mângâierile mamei când eram copil. Apropiindu-mă de oraș, de pe deal, din depărtare încă zăresc orașul, dar înainte de el ajung la Huarte, unde mă opresc la un bar pentru o cafea. Imi continui apoi drumul și pas cu pas, cu hotărâre
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cu siguranță că rangurile o lăsau indiferentă. Mama continuase să le viziteze pe cumnatele ei, mătușile lui Tiberiu, de fiecare dată cernită, dându-i lacrimile la fiecare două, trei vorbe, cu simțământul că numai în casa aceea își putea afla mângâierea și liniștea, adică alături de surorile soțului ei dispărut. Și a continuat să fie dezinteresată de trecutul ei. Și nici pentru trecutul soțului ei n-a arătat vreodată vreun interes special. A interesat-o doar el viu, și prezentul lui și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ajutor care să îi conducă spre sfințenie. Unii pot avea nevoie de „o lumină”, pentru a-și clarifica anumite probleme de conștiință, alții de o „stimulare” sau încurajare, care să îi ajute „să meargă înainte”, alții de un cuvânt de mângâiere sau de o certitudine că se află pe drumul cel bun, sau chiar de căldură umană, mai ales într-un anume moment de disperare. Confesorul, în calitate de celebrant, poate oferi toate acestea, dar cu maturitate și ajutat de experiența pe care
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în mod implicit, o altă triplă împăcare: cu Biserica, cu sine însuși și cu întreaga creație, prin aceeași celebrare a sacramentului („ex opere operato”). Există însă și efecte secundare. Ele constau în pacea și liniștea conștiinței, „însoțite de o puternică mângâiere spirituală” și de alte trăiri interioare ale penitentului. Suntem atenți însă să menționăm că sacramentul reconcilierii nu urmărește în mod direct împlinirea acestor efecte secundare. Scopul său primordial nu este acesta, ci reconcilierea cu Dumnezeu. Însă, fără a fi căutate
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
alegoric destinul christic, avându-l ca actant pe creatorul de poezie, pentru care filonul credinței se suprapune până la identificare propriei meniri de a zămisli, concomitent, gândul înalt și frumosul al cărui aport îl susține cu fervoare pe cel dintâi: nu știu ce mângâiere a intrat în mine / când era să mor pe deal, înnebunit de vânt, / curgându-mi din brațe vin. / am fost apucat de minte, zgâriat pe stern / când cu grele picioare coboram dealul vertical / împleticindu-mă de bătrânețe ca un somnoros
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
schimb, dar nu mă las schimbat. Pentru a atenua gravitatea sentimentului precarității ființei, altfel spus, pentru a accepta trecerea în neființă, poetul își minimalizează urmele, semnele pe care le lasă în lutul moale - Câte-un surâs în ceasuri indecise, / O mângâiere-n stinse rotocoale, / Un gest umil din palme pururi goale / Și împărțiri în timp răsfrânt promise -, încât regretul despărțirii să fie mai puțin adânc, mai ales că, deși discretă, absența unei ființe dragi este resimțită tot mai pregnant: Unde-ți
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de trestii și smarald, încât dintr-o coastă o femeie lin / răsare vie repetând un mit / mărind uimiri în ochiul adormit / între iertare vină și orfin, vegheată de prezența lui Pan care Spărturi de flaut calcă sub copite / și lasă mângâierea bărbii / caier /.../ Merge pieziș ca umbra înnodată / sămânța risipind pe dedesubt / belșug de foc de magmă întrerupt... Expresia artistică e, în ansamblu, prețioasă, livrescă (manifestată la nivel lexical, morfologic, dar și sintagmatic: parfume; zăpada din versete; clepsidra genunii etc.), exacerbând
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și ele ca su¬port sinceritatea. El nu minează dorul de melea¬gurile natale, nu se alintă, nu se autosugestionea¬ză. Se exprimă așa cum emoția iese la suprafață din adâncurile ființei, iar ființa lui se dovedește un izvor nesecat de mângâiere poetică: „Tresar caișii înfiorați în mai / Și înflorind se-ncarcă de cuvin-te.. Dar, numai citindu-i cartea te poți convinge de adevărul celor spuse în aceste puține rânduri, precum și altele, pe care le veți descoperi singuri. Lectură plăcută! Încărcătura
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
-ntreb dacă mai viețuiesc, Se pare că nu vor să mă mai vadă Și n-am să aflu iarna cum trăiesc. Printre copaci nu-i nici o adiere În lung și-n lat e totul nemișcat, Gerul nu lasă loc de mângâiere Și totul pare să fi înghețat. Poate că dorm dar fără să viseze, Poate visează fără a dormi; O fi un somn ce va să mai dureze Și-i prea devreme pentru-a se trezi. Se schimbă vremea, iarna se
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Coșulei; oamenii ieșeau deja de la slujbă încât îi petreceam la ieșire pe toți; îi salutam, dar nu puteam trece dincolo de privirile lor, care mi-au amintit însă că toate pe lume își au rostul lor; ochii - privirile gura - rostirile mâinile - mângâierile picioarele - depărtările. Și când pentru toate acestea drumurile se închid, vibrează ascunsă vocea tăcută a sângelui. Pentru câți oare din cei petrecuți s-a iscat vocea sângelui vibrând pe aceeași tăcută lungime de undă. Cineva crescuse acolo odată cu corul bisericii
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului. 25. Și iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viață sfîntă, și era cu frica lui Dumnezeu. El aștepta mîngîierea lui Israel, și Duhul Sfînt era peste el. 26. Duhul Sfînt îl înștiințase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului. 27. El a venit în Templu, mînat de Duhul. Și, cînd au adus părinții înăuntru pe Pruncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]