3,738 matches
-
acest prilej de cele ordonate cu aproape două secole în urmă de Napoleon în timpul campaniei din Egipt, când în fața unui atac al localnicilor a dat celebra comandă: "Savanții și măgarii la mijloc!".) Am vizitat Muzeul Holocaustului, impresionant prin tragismul și măreția sa, unde mi-am permis câteva considerații cu privire la cifrele prezentate, de evrei asasinați în România, majoritatea acestora provenind din evrei din Transilvania de nord-vest, aflată după Dictatul de la Viena sub ocupația horthistă. Am vizitat apoi locurile sfinte, reculegându-ne la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
plutește în mijlocul unui lac. În apropiere, Praça dos Tres Poderes Piața celor trei puteri, cu Supremo Tribunal Federal, Congreso Nacional și Palacio de Planalto, palatul prezidențial. Trei realizări geniale ale lui Niemeyer, surprinzătoare prin forma lor și prin senzația de măreție și unicitate ce ți-o transmit. Am vizitat apoi Monumentul consacrat lui Juscelino Kubitschek, unde se află și locul de odihnă veșnică al ctitorului Brasiliei, înălțat în 1981 de Niemeyer, aceasta fiind prima lucrare aprobată pentru faimosul arhitect de către dictatura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
istorie, o averea imensă și 50 de moștenitori fii, nepoți și strănepoți care s-au bătut pentru ea în procese timp de 13 ani. Când am organizat acțiunile la Piriapolis, Hotelul "Argentinos" nu mai era demult ce fusese, păstrând totuși măreția de altădată și fiind cel mai mare și mai căutat hotel din stațiune. O perioadă a funcționat aici prin anii '80 un cabinet medical condus de un specialist român, inventatorul Pell-Amarului, de care s-a ales praful datorită certurilor, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
septembrie 1991. RADȚIBAR, EUGEN (1912-2003ă ARTIST LIRIC Orașul Soroca, așezat pe malul Nistrului în partea nordică a Basarabiei, evocă episoade de istorie îndepărtată și o situație singulară în geografia țării. Pitorescul locului este dat de luciul Nistrului, înălțimile granitice și măreția evocatoare a cetății începută pe vremea domniei lui Ștefan Vodă și în maiestuoasa sa înfățișare de pe vremea lui Petru Rareș. Este un orășel al intelectualilor în serviciul numeroaselor școli începătoare, tehnice, liceale, particulare, confesionale. Nu trecea o săptămână fără un
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
sacrifice viața, nu numai toată averea, pentru crezul lui, rezumat În deviza „Dinte pentru dinte“. Unii spectatori au avut mari dificultăți cu imaginea lui Shylock. Le-a fost greu să accepte că este nu doar un personaj tragic, care are măreția și frumusețea lui, dar că se dovedește a fi avar, crud și odios până și cu propriul lui copil, Jessica. O piesă În care personajul care-l Întruchipează pe omul fără suflet, lipsit de compasiune și de milă față de oricine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
seamă Moldove o forță de care se va ține seama de acum înainte. Soarta Europei s-ar schimba, dacă ar avea și ceilalți principi creștini o astfel de inimă sau voință... Sau, dacă, singur, ați avea atâta putere pe măsura măreției sufletului vostru..." îi scrie Dogele Veneției la 6 martie 1475, după izbânda de la Podul Înalt. Ștefan a stăruit pentru ideea solidarității europene în lupta împotriva pericolului otoman și unirea celor trei țări românești într-un front comun de apărare la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ultima jumătate de veac. Condiția "bietului om sub vremi" drama unui om, drama unui popor, drama unei umanități: de unde și "actualitatea". Eroii romanului stau sub jocul fatal al destinului. Ștefan este un erou tragic. Drama lui stă în contradicția dintre măreția scopului și modestia mijloacelor; uriașul efort, curajul nebunesc de a sfida soarta, imposibilul, moartea, pentru a-și îndeplini visul de libertate, de neatârnare pentru țara sa. Au fost momente, după înfrângerea zdrobitoare de la Valea Albă, când omul de fier, "Neînfrântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Neînfrântul", a fost la pământ mai jos nici că se putea, decât numai sub el. Sunt clipe când drama atinge culmile tragediei individuale și naționale. La Valea Albă, Ștefan a băut Paharul Amărăciunii, și drojdia a băut-o. Drama și măreția lui Ștefan stau în lupta cu sine însuși, în dilema alegerii, a refuzului oricărui compromis: oare n-a fost o mare greșeală că n-a ales pacea în genunchi, că s-a răzvrătit împotriva destinului hain? Biciuit de un demon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Îl frământă tragica dilemă: A fi... sau a nu fi?"... În furtunoasa noapte a întrebărilor din chilia sihastrului Daniil, se va produce iluminarea. Va alege lupta, lupta și cu dinții, până la moarte, dar pentru salvarea Moldovei, nu pentru salvarea sa. Măreția lui Ștefan stă în acea Golgotă pe care o urcă singur, înfrânt, rănit, îngenuncheat sub povara Crucii sale; dar stoarce din el puterea de a se ridica și de a merge mai departe cu sabia. Tragica ispășire, "Învierea" apropierea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și au căzut acolo mulțime mare din ostașii Moldovei..." Îl va obseda amintirea sacrificiului oștenilor, "cei mai buni oșteni ai Moldovei", care, singuri, au ales moartea rămânând acolo cu sabia, ca să acopere retragerea oștirii, acolo pe redută la Valea Albă. Măreția lui Ștefan nu stă în răsunătoarele izbânzi din războaiele sale; și nici în numărul de biserici înălțate; ci în strădania neobosită, în aspirația sa pentru a asigura țării sale dată de Dumnezeu în grijă o viață mai bună oamenilor, libertate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
istoric, ar fi fost, prin virtuțile lor, suficiente să ducă la crearea unui spațiu moldovenesc de întinderi și proporții imperiale... Nici o altă epocă sau moment din trecutul nostru nu ne dăruie un așa de intens prilej de a simți aroma măreției până la care ar fi putut crește istoria românească." (Lucian Blaga, Spațiul mioritic) Nu putem uita pe alt mare, mare om al nostru, martir, cărturar care cu strădanie multă s-a aplecat asupra letopisețelor, asupra pisaniilor ca să deslușească din negura vremurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pierd în războaie civile..." Monseniorul Jan Dlugosz Istoric, diplomat, episcop al Cracoviei (1415-1480) "Soarta Europei s-ar schimba, dacă ar avea și ceilalți principi creștini o astfel de inimă sau voință... Sau dacă, singur, ați avea atâta putere pe măsura măreției sufletului vostru..." Din scrisoarea Senatului venețian trimisă, la 6 martie 1475, către "Illustrissimul Stephano Voyvoda Moldaviae" după izbânda de la Podul Înalt-Vaslui, 10 ianuarie 1475 "Neasemuitul și preaputernicul atlet al lui Hristos... Faptele tale săvârșite cu vitejie și înțelepciune contra turcilor-păgâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
venețian, adresată aceluiași "Miracoloso Stephano Voywodae Moldaviae". După ce promite și el ajutor, încheie: "Soarta Europei s-ar schimba, dacă ar avea și ceilalți principi creștini o astfel de inimă și voință sau dacă, singur, ați avea atâta putere pe măsura măreției sufletului vostru!" Uite și data: 6 martie 1475 Veneția. Impresionante cuvinte, nu? Într-adevăr... Și pe deplin meritate. Omul ăsta n-a avut odihnă. A riscat totul. S-a dăruit total, nebunește! Numai eu știu cât am tremurat pentru viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și pe noi cineva, spune Ștefan cu recunoștință. E un mare cărturar, o conștiință a veacului nostru, îl cunosc, spune Stanciu. Când am fost la Cracovia, mi-am notat cuvântul lui, spune Tăutu. Ascultați: "...Mateiaș, trăgând pe sama sa toată măreția acestui triumf și, cu neobrăzata sa deșertăciune, atribuindu-și sieși meritele altuia, nu s-a rușinat, cu trufașa lui mândrie, să se fălească către regii și principii Pământului că "oamenii săi, sub hatmanul său Ștefan" palatinul Moldovei..." "Hatman"... M-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vorba Ștefan. Sunt destui ce s-au îmbogățit peste noapte Dumnezeu știe pe ce căi necurate, devenind "Mare boier, Mare Baron". Boieria nu stă în câte moșii are, în câte capete de vită sau cât îi geme haznaua de galbeni. Măreția unui adevărat boier stă în cinstea și în strădania de a face ceva bun și pentru oameni, și pentru țară, nu numai pentru sine și pentru ai săi. Dovadă că nu oropsesc pe nimeni, fie cine-o fi -, ești chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Marele Consiliu, în semn de "nemărginită prețuire", spune el ironic, cu solemnitate, dăruiește "Măritului Stephanus Woyevodae Moldoviensis, qui tautum bellum contra infides turco, un val de purpură aurită, să-și croiască Măria sa o hlamidă pe care s-o poarte în măreție, cu sănătate, la marele ospăț al izbânzii, la ceremonii, la balurile de la Curte..." Ștefan pipăie pânza, o netezește cu palma, în admirație: E aur! Aur curat! Fantastic! Ce încântare! La "balurile de la Curte", în hlamida regală, "il pazzo valacho" va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și domniile lor cu sabia sub căpătâi, veacuri de-a rândul; atunci să-i vedem cu ce "palazzo și catedrale" se mai grozăveau! Într-un fel avem și noi "catedralele noastre", pe care nimeni și nimic nu le întrece în măreție, spune Ștefan. Și când îngenunchem pe pământul gol, și când încleștăm degetele a rugă, cu obrajii uzi, și când ridicăm ochii spre cer, cupola catedralei noastre e plină de stele... Cunoști o mai măreață catedrală? Cea mai măreață catedrală e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a Sfântului Petru! acuză el și ia alt pergament. "De barbă te vom scoate din vizuină, spurcat voievod al Moldovei!..." Îndurare "Strălucite!" Încă unul, spune Ștefan și citește: "Soarta Europei s-ar schimba, dacă și ceilalți principi ar avea inima, măreția sufletului vostru!..." Frumos! Din păcate, numai vorbe pe buze; din inimă, nicidecum. Numai minciuni! spune el abătut și le aruncă cu scârbă. Le păstram ca toate aiestea să stea mărturie în veac, cât de... de "teribil" a fost "acel Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lemn de chiparos, încrustată cu arabescuri de fildeș. Îi întinde caseta și spune cu tristețe: Unchiule, bijuteriile... resturi... rămășițe... Țamblac deschide capacul și contemplă odoarele cu durere, cu nostalgie. Asta îmi amintește de balurile de la Curte. Câtă splendoare... Cu câtă măreție le purtau domnițele din neamul Paleologilor... A fost odată... oftează el. Maria ridică o splendidă diademă bătută numai în diamante, o contemplă lung, apoi o pune la loc și oftează: "Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni"... Cu mișcări line, își scoate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
civile..." Monseniorul Jan Dlugosz, Cronica Polonorum Istoric, diplomat, episcop al Cracoviei (1415 1480) * "...Soarta Europei s-ar schimba, dacă ar avea și ceilalți principi creștini o astfel de inimă sau voință... Sau , dacă, singur, ați avea atâta putere pe măsura măreției sufletului vostru..." Din scrisoarea Senatului venețian trimisă la 6 martie 1475 către "Illustrissimul Stephano Voyvoda Moldaviae" după izbânda de la Podul Înalt 10 ianuarie 1475 * "Cazimir regele Poloniei bucuros de această veste (biruința lui Ștefan de la Podul Înalt), atât de plăcută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
istoric, ar fi fost, prin virtuțile lor, suficiente să ducă la crearea unui spațiu moldovenesc de întinderi și proporții imperiale... Nici o altă epocă sau moment din trecutul nostru nu ne dăruie un așa de intens prilej de a simți aroma măreției până la care ar fi putut crește istoria românească." Lucian Blaga, Spațiul mioritic * " Într-însul găsise poporul românesc cea mai deplină și mai curată icoană a sufletului său: cinstit și harnic, răbdător fără să uite și viteaz fără cruzime, strașnic în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să mă urmeze... Oricine își va pierde viața pentru Mine, o va câștiga." Evanghelia după Matei, 16-24 * "Omul poate fi nimicit, dar nu învins." E. Hemingway * "Împărăția elină-bizantină a durat 1100 de ani și a cunoscut toate capriciile Soartei: gloria, măreția, decăderea... Imperiul pierea, aripile vulturului bicefal al Bizanțului nu mai băteau, a pierit după o luptă legendară... Orice clipă a Istoriei are nevoie de un om... ce iese din granițile lui înguste... Istoria îl îmbățișează, îl încununează, îl predă secolelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de altfel, cu ea la telefon), parcă mai aproape de mine în absența ei, cu muzica - simfonia ce se transmitea la acea oră târzie de noapte și își urma drumul ei strălucitor, cu Dumnezeu - a cărui cruce mă străjuia în toată măreția și gravitatea ei. * Stare. Mă aflu, în camera noastră, la masa de scris, lucrul mi se pare că merge satisfăcător, cafeaua aburește; mi-a preparat-o și mi-a adus-o, într-o ceașcă mare, așezată pe o farfurioară, chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu crede până la capăt că execuția va avea loc cu adevărat, că execuția poate să aibă loc cu adevărat) și groază, dilatată monstruos, caracteristică unei asemenea încercări. Iată-l la începutul filmului Pământ pe bătrânul care moare cu ceva din măreția senină și firescul patriarhilor din Biblie, învăluit într-o lumină parcă supranaturală ce izvorăște dinlăuntrul său. Simbolurile și motivele, atât de numeroase în creațiile regizorului, se cheamă și își răspund neîncetat. Secvența merelor coapte, uriașe, aproape impudice, pregătește explozia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
inimi zdrobite am ajuns la locul Răstignirii. Biserică Sfanțului Mormânt al Domnului Este o biserică foarte mare, înaltă și Sfântă. A stat și este Dumnezeirea în ea, atunci și acum. Ne-am oprit în curtea ei și i-am admirat măreția. Maica Durerii Treptele care urcă spre Golgota Ca să urci pe Golgota trebuie să intri prin biserică. Din biserică urci trepte spre locul unde a fost răstignit Domnul. Golgota. Urcăm treptele la locul răstignirii. Sunt multe trepte de urcat. De supărare
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]