3,671 matches
-
Toledo și Sierra de Guadalupe nu prezintă un abstacol în calea liniilor de transport și comunicație. Cele două masive sunt separate de Cordiliera Centrală de către cel râul cu cel mai lung curs din întreaga peninsulă Iberică, Tago. Zonele montane ce mărginesc Meseta Centrală sunt formate din: Sierra Morena, Cordiliera Cantabrică și Munții Iberici. Sierra Morena, care formează limita de sud a Mesetei Centrale se unește către est cu Munții Iberici, iar către vest se prelungește până în Portugalia. În partea de sud
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
Centrală sunt formate din: Sierra Morena, Cordiliera Cantabrică și Munții Iberici. Sierra Morena, care formează limita de sud a Mesetei Centrale se unește către est cu Munții Iberici, iar către vest se prelungește până în Portugalia. În partea de sud este mărginită de valea râului Guadalquivir, iar înspre nord se întinde până la râul Guadiana, care și separa Sierra Morena de Cordiliera Centrală. În ciuda altitudinii reduse, care rareori depășește 1.300m, Munții Siera Morena prezintă un relief foarte accidentat. Cordiliera Cantabrică, o formațiune
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
largă ce se întinde de-o parte și de cealaltă a râului Guadalquivir. Aceasta vale crește în lărgime dinpre est spre vest (pe direcția de curgere a râului), atingând cea mai largă poțiune în apropierea golfului Cadiz. Câmpia Andaluziei este mărginită în nord de Sierra Morena, iar în sud de Cordiliera Penibetică, îngustându-se mult către est, unde cele două lanțuri montane se unesc. Bazinul râului Ebro, sau Câmpia Aragonului este format din valea râului Ebro și este străjuit în trei
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
Iberici către sud și vest și Pirinei către nord și nord est. Este de menționat faptul că numeroase alte zone joase, depresionare, se găsesc pe cursurile râurilor Tago și Guadiana. Zona litorală se prezintă sub forma unor fâșii înguste litorale, mărginite spre interior de sisteme montane. Cele mai extinse astfel de fâșii se întâlnesc de-a lungul Golfului Cadiz, unde Câmpia Andaluziei se unește cu cea litorală. Cea mai îngustă zonă de câmpie litorală șe găsește de-a lungul golfului Biscaia
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
mai mult de 100 km. Celelalte sunt râuri scurte și cu un debit neregulat: de cele mai multe ori seacă în perioadele secetoase și se umflă și provoacă inundații locale în timpul ploilor torențiale. Majoritatea râurilor care-și au obârșia în munții ce mărginesc sau străbat Meseta Centrală curg spre vest de-a lungul podișului și străbat Portugalia pentru a se vărsa în oceanul Atlantic. O excepție semnificativă o constituie râul cu cel mai mare debit din peninsula Iberică și anume Ebro, care se
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
aici. Orașe precum Paterson, New Jersey au ajutat la înfăptuirea Revoluției Industriale din secolul nouăsprezece. În secolul douăzeci, economia din New Jersey a prosperat în anii 1920, dar a decăzut în anii 1930 odată cu marea criză economică. New Jersey este mărginit la nord si nord-est de New York, la est de oceanul Atlantic, la sud de Delaware și la vest de Pennsylvania. Granița vestică a statului New Jersey este în mare măsură formată de râul Delaware. New Jersey este în mare împărțit
New Jersey () [Corola-website/Science/305638_a_306967]
-
hectare. Marginea sudică începe de la o creastă deluroasă orientată V-E. Nu acoperă și panta sudică abruptă a dealului, dinspre Râul Someșul Mic. Spre nord, pădurea coboară pe panta mai lină, până în apropiere de valea Râului Nadăș. La est este mărginită de Tăietura Turcului , o vale artificială care taie dealul de la sud la nord, prin care trece și un drum carosabil. La vest pădurea se termină pe panta de nord-est a Dealului Melcilor, în apropiere de Pădurea Mujai care se întinde
Pădurea Hoia () [Corola-website/Science/305675_a_307004]
-
în apropiere de Pădurea Mujai care se întinde spre vest. La sud de capătul de sud al pădurii curge valea Bongar, în care se află un pâlc relict de stejar pufos specific stepei sudice. Partea de nord-est a pădurii este mărginită de Valea Lungă, ce trece prin calcare eocene și formează Cheile Baciului, o vale cu versanți asimetrici (partea nordică este stâncoasa și abruptă, cu roci fosilifere, drept care a fost declară rezervație naturală, iar partea sudică este ocupată de Pădurea Hoia). Un
Pădurea Hoia () [Corola-website/Science/305675_a_307004]
-
sau stinse sub imperiul timpului; se supun și ele (la fel ca totalitatea relațiilor sociale din care fac parte) timpului, care le guvernează. Acea fațetă a timpului care se aplică raporturilor juridice reprezintă timpul juridic. Acesta se exprimă în durate mărginite de date care poartă denumirea de termene, iar normele le atribuie semnificații juridice. Termenul, ca noțiune juridică, reprezintă o instituție cu caracter interdisciplinar. El se regăsește atât în ramura dreptului public, cât și în cea a dreptului privat. Astfel, termenele
Termen (drept) () [Corola-website/Science/305735_a_307064]
-
stîncoase. Vechile suprafețe de netezire, apărute pe gresii, conglomerate și marne sînt marcate din loc în loc de maguri corespunzătoare unor intruziuni eruptive (culmea Piatra Corbului - Leșu). Vârghișul, străpungînd calcarele culmii Merești, a creat în cursul superior frumoasele chei cu același nume, mărginite de numeroase peșteri (printre care și peștera Mare a Mereștilor, peștera de Sub Dolina, peștera Calului). Altitudinea redusă și frecvența relativ mare a pasurilor accesibile au făcut ca încă din vechime Munții Perșani să reprezinte puntea cea mai circulată între Podișul
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
centrală spre periferie - mai rapid către est descât spre vest. Din punct de vedere morfologic culmile interfluviale principale - prelungi de ordinul zecilor de kilometri - sunt larg vălurite, culmile secundare fiind - în general - scurte, în general rotunjite și ele superior dar mărginite de versanți abrupți. Orientarea generală a culmilor principale este aceeași cu a masivului muntos - de la nord-nord-vest spre sus-sud-est. Cumpăna de ape a bazinului Tarcăului este situată la vest de axa orografică reprezentată de Culmea Grindușu - Ciudomâr (fragmentată de văi), spre
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Goru, având 1.785 m. se încadrează laturii externe a grupei de Curbură, aparținînd Carpaților Orientali, în cuprinsul căreia, laolaltă cu Munții Brețcului și Munții Buzăului, alcătuiesc sectorul estic. Acesta este mărginit de Depresiunea intramontană a Brașovului, la nord, de Subcarpații Curburii, la est, și de valea carpatică a Buzăului, la sud-vest. Spre est, teritoriul montan vine în contact cu Depresiunea Vrancei, de-a lungul unei limite tranșante marcată de localitățile Soveja
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
de localitățile Soveja, la nord, pe valea Șușiței, Tulnici - pe Putna, Nereju - pe Zăbala, și Vintileasca, la sud, pe Rîmnicu Sărat. La nord-vest, Munții Vrancei, în delimitarea lor mai extinsă, ce cuprinde și “clăbucetele" mai joase ale Munților Brețcului, sînt mărginiți de marea Depresiune a Brașovului, reprezentată în acest sector prin compartimentul său nord-estic, Tîrgu Secuiesc. In partea nordică, limita Munților Vrancei este trasată în mod obișnuit în lungul văii Oituzului, incluzîndu-se acestora și culmile coborîte ale Măgurii Cașin (1 165
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
delimitat la nord de Putna și la sud de valea Bălosu. Pe lîngă aceste aspecte, formațiunile geologice sînt afectate sensibil de deformări tectonice: falii, flexuri, decroșări etc. Unele linii de fracturi se evidențiază în peisaj prin povîrnișuri ori abrupturi, care mărginesc creste propriu-zise. Tot de tectonică sînt legate și mișcările seismice actuale, deosebit de frecvente în zona Vrancei. Acestea își au originea în marile energii degajate de dinamica unor microplăci litosferice ce se conjugă în fundamentul Carpaților Curburii. De fapt, activitatea tectonică
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
văi seci. Pe fliș se dezvoltă forme de relief structural, iar pe șisturile cristaline s-au conservat formele de modelare ciclică (platformele de eroziune), mai reduse altitudinal decât în Carpații Meridionali. În partea de vest și nord, Munții Banatului sunt mărginiți de o bordură deluroasă formată din strate sedimentare friabile (depuneri submarine și litorale din timpul pliocenului) cvasiorizontale și acumulări de pietrișuri și nisipuri piemontane. Partea centrală o constituie Munții Semenicului, mai înalți, cu platforme largi pe culmi și văi adânci
Munții Banatului () [Corola-website/Science/305896_a_307225]
-
S" are curbura diferită de zero. De interes particular este cazul când "S" este sfera de rază unitate din R. În acest caz teorema restricției Tomas-Stein stabilește că restricția transformatei Fourier pe sfera de rază unitate R este un operator mărginit pe "L" cu condiția ca 1 ≤ "p" ≤ . O diferență notabilă dintre transformata Fourier pe spațiul unidimensional față de spațiul n-dimensional implică operatorul sumei parțiale. Considerăm o colecție crescătoare de mulțimi măsurabile "E" indexate prin "R" ∈ (0,∞), precum sfere de rază
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
care "E" este un cub cu latura "R", operatorul sumei parțiale este încă convergent. La fel și sfera euclidiană "E" = {ξ : |ξ| < R}, pentru ca operaturul sumei parțiale să conveargă este necesar ca multiplicatorul pentru sfera de rază unitate să fie mărginit în "L"(R). Pentru "n" ≥ 2 avem celebra teoremă a lui Charles Fefferman, în care se spune că multiplicatorul pentru sfera de rază unitate este nemărginit, în afară de cazul "p" = 2 . De fapt, când , această teoremă arată că nu numai "ƒ
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
Tîrnova este o localitate-centru de comună în Raionul Edineț, Republica Moldova. Târnova este situată la 18 km de centrul raional și la 33 km de stația de cale ferată Brătușeni, pe malul drept al râului Racovăț. Satul Târnova se mărginește la vest cu satul Trinca, la nord cu satul Halahora de Sus, la est cu satul Hlinaia la sud-est cu satul Gordineștii Noi, și la sud cu satul Gordinești. În 1841 și în 1846, două grupuri mari de familii din
Tîrnova, Edineț () [Corola-website/Science/305980_a_307309]
-
de la Rîșcani. Moșia este slab populată, cu caractere de stepa bună pentru creșterea cerealelor, vitelor și oilor. Pociva suglinisto-solanciacovii cerinoziom, pe unele locuri trecînd în solanciacuri. Pe moșie există două iazuri cu scurgere. La nord-vest sectorul ÎI al moșiei se mărginește cu s. Sturzeni și pămînturile bisericești ale s. Cucueți, la sud-est cu s. Bălan și la sud-vest cu sectorul nr. 1 al moșiei Cucueți. Semnele de hotar șunt bine vizibile. Suprafață sectorului conform planului elaborat în 19100 este de 386
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
(în limba engleză: "Lake Superior", pronunțat aproximativ, să - 'pi - ri - ăr) este cel mai mare dintre cele cinci Mari Lacuri din America de Nord. La nord este mărginit de provincia Ontario, Canada și de statul , iar la sud de statele și , toate din . În limba indienilor Anishinaabe lacul este numit "Gichigami", însemnând "apă mare". Exploratorii francezi din secolul al XVII-lea l-au numit "le lac supérieur" pentru că
Lacul Superior () [Corola-website/Science/313061_a_314390]
-
(în limba engleză: "Lake Michigan") este unul din cele cinci Mari Lacuri din America de Nord, și singurul aflat în întregime pe teritoriul SUA. El este mărginit, de la vest la est, de statele Wisconsin, Illinois, Indiana și Michigan. Numele pare a proveni din limba amerindienilor ojibwe (anishinaabe, chippewa), unde "mishigami" înseamnă "apă mare". Cu o suprafață de 58.016 km², este cel mai mare lac (ca suprafață
Lacul Michigan () [Corola-website/Science/313115_a_314444]
-
mării, a vântului și a vegetației. Brațele Dunării, răsfirate în drumul lor spre mare, cuprind un labirint de lacuri mari și mici (ghioluri, japșe), legate între ele sau legate de brațele fluviului, prin gârle și canele. Rețeaua de ape este mărginită de porțiuni de uscat, numite grinduri. are aspecte variate ocupând diferite medii: ape curgătoare, ape stătătoare, (lacurile, mlaștinile), terenurile inundabile, grindurile, dunele, plajele. Se apreciază că flora Deltei Dunării cuprinde în jur de 1150 specii de plante. Prin unele locuri
Vegetația Deltei Dunării () [Corola-website/Science/313171_a_314500]
-
odinioară a lui „Monte Albuș” (Muntele Alb). Pe când în limba celților denumirea înseamnă „pășune alpina”. Frankenalb cum mai este denumit muntele este continuarea din punct de vedere geologic a munților Jură din Elveția și a Schwäbische Alb. Lanțul Jură se mărginește cu marginea de est a regiunii Nördlinger Ries până la cursul lui Main la Lichtenfels. Frankenalb este constituit în cea mai mare parte din roci calcaroase care s-au format în perioada jurasica prin sedimentare. Masivul este subdivizat în: cuprinde regiunea
Jura Franconiană () [Corola-website/Science/313175_a_314504]
-
zone îndepărtate . Unele porțiuni ale sistemelor de canale și irigații ale Primului Împărat, în special, lucrările renumite din zona dealurilor Sichuan, au continuat să fie folosite până în prezent. Șoselele sale imperiale cu trei benzi înconjurau capitala ca niște raze, erau mărginite de copaci și aveau o lărgime de șaizeci de pași. Aceste drumuri, transportul pe apă și sistemul poștal bine pus la punct au îmbunătățit mult comunicațiile, facilitând mișcările trupelor, informațiilor, produselor și dărilor cerute prin sistemul de tributuri și taxe
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
în regiunea de est din Africa de Nord la marginea de răsărit a deșertului Sahara. Ea cuprinde o parte din Sahara de est întinzându-se din nord de la țărmul mediteran până la granița de nord a Sudanului de la Wadi Huwar. Spre est este mărginit de cursul Nilului. Din teritoriul Deșertului Libian, 75 % se află în Egipt, iar restul de 25 % de Libia. Topografia regiunii este deluroasa cu în partea de sud-vest altitudinea regiunii ajunge la 1.000 de m. Din punct de vedere geomorfologic
Deșertul Libian () [Corola-website/Science/314596_a_315925]