3,350 matches
-
avea nevoie de femei la discreție, ceea ce a făcut să se deschidă noi stabilimente, Tivoli, Castelul de flori, Olimpia, Alkazar, cu restaurante, berării, orchestre. Au fost aduse femei din Varșovia, Moscova, Odesa, Petersburg, erau rusoaice, vieneze, franțuzoaice. Mediul viciat al mahalalei a atras atenția oficialităților care au trimis reprezentanți ai societăților de îndreptare a moravurilor pentru a convinge pe profesionistele sexului plătit să se integreze cinstit în viață, după cum a făcut și actrița Rovinskaia. Din sutele de femei ce practicau desfrâul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
un tâlhar de codru și cheltuia ca un nebun. Se dau petreceri mari la curtea postelnicului, cu lăutari și "aspasii" (de la numele hetairei Aspasia) din vremea lui Caragea: Arghira, Rozolina, Calmuca. Dezmățul se colora și cu tălanițe, femei ușoare din Mahalaua Scaunelor. Cei doi au pactizat. Dinu i-a încărcat socotelile și i-a speculat moșiile pentru a-l deposeda, folosindu-se de Costea Chiorul, un negustor veros. Duduca l-a pus la cheltuială, i-a cerut șaluri, mătăsuri, bijuterii. Apoi
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Groapa, una dintre capodoperele sale, a început să fie scris și publicat în foileton în 1946, a fost rescris și publicat în 1957, rescris în 1963, ediția definitivă fiind cea post mortem, 1997. În roman este prezentată lumea pestriță din mahalaua Cuțarida, o adunătură de case spre Grivița, din Groapa lui Ouatu superpersonaj spațial în care domină puterea, hoția, crima, desfrânarea, lumea colorată în care mișună copiii Gropii, hoții ce impuneau legea forței, babele bârfitoare ce răspândeau zvonurile, țiganii lăutari care
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
babele bârfitoare ce răspândeau zvonurile, țiganii lăutari care stârneau o veselie dezinhibată, cârciumarii și negustorii ce se străduiau să prospere, ceferiștii și zidarii ce trudeau pentru a trăi de pe o zi pe alta. Limbajul frust, jargonul și argoul creează atmosfera mahalalei Cuțarida, a Gropii, locul unde se deversează gunoaiele Bucureștilor, în jurul căreia se consumă drame umane, locul dominat de autoritatea starostelui, Bozoncea, un tip vechi de bandit, de Paraschiv, un tânăr tâlhar temperamental aflat în afirmare, cu care se asociază: Marin
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
vădind din când în când plăcerea jocului burlesc, un observator pătrunzător, moralist sagace, spirit caustic ori capabil de detașare ironică. F. se află evident în căutarea ecuației propriului talent. Treapta următoare va fi nuvela Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala, apărută mai întâi în „Revista Carpaților” (1861). Înrudită îndeaproape cu fiziologia, specie cu o prezență distinctă în scrisul românesc de la mijlocul secolului al XIX-lea, nuvela indică orientarea autorului către realitatea (și actualitatea) autohtonă. Opțiunea privește o categorie morală și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
București, 1965; ed. pref. George Ivașcu, București, 1967; ed. îngr. și pref. Mircea Anghelescu, repere istorico-literare Andrei Rusu, București, 1985; ed. îngr. și postfață Lucian Chișu, București, 1990; ed. introd. Roxana Cofaru, București, 1997; Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala, pref. Mihail Dragomirescu, București, 1916; ed. îngr. și pref. George Baiculescu, București, 1933; Nuvele. Nenorocirile unui slujnicar și Mateo Cipriani, pref. G. Negulescu-Batiște și N. Vătămanu, București, 1942; Opere, I-II, îngr. George Baiculescu, pref. George Ivașcu, București, 1957; Ciocoii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
paradis (1996), Patimi în Labirint (1997; Premiul Național „Mihai Eminescu”), Infernul albastru (1999), precum și proza scurtă din Noaptea păsării de aur (2001) au ca numitor comun încercarea de a reconstitui suferințele unor personaje de condiție socială umilă, de obicei aparținând mahalalei, sau ale unor conștiințe dislocate din normal. Motivele, circumstanțele sunt diferite, dar, în general, ele se explică prin particularități psihice, întâmplări nefericite, factori ostili din mediul familial sau social, toate supuse de personaje unei priviri insuficient distanțate. Cauze și relații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
anunțase triumfător că Dreyfus era nevinovat: Nici vorbă de trădare", și îl considera pe colonelul Piquart drept "un caracter nobil"35. Lui Iorga îi plăceau cel mai mult evreii sefarzi. Avea totuși cuvinte aspre despre emigranți, pe care îi numea Mahalaua (un cuvînt de origine turcă cu sensul de "pleava cea mai de jos"). Asuprirea demoralizează, dar nu numai evreii erau demoralizați. Dacă un evreu manifesta cel mai mic interes față de cultura românească, Iorga îl prezenta drept un exemplu strălucit atît
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
erau nerăbdători. S-a auzit un strigăt: "avem nevoie de un roman românesc!". Iorga era convins că noua literatură trebuia să zugrăvească armonia organică a vieții satului și să evite subiectele referitoare la "odioasele" orașe ale secolului al XX-lea: mahalalele industriale, "mirosul pestilențial" al acestora și "vulgaritatea locuitorilor mahalalelor" cu "accentele lor oribile" nu puteau constitui izvorul de inspirație al unui asemenea roman. El credea că literatura nu trebuie să se concentreze asupra "zbaterilor sau a plăcerilor ființelor umane patetice
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de un roman românesc!". Iorga era convins că noua literatură trebuia să zugrăvească armonia organică a vieții satului și să evite subiectele referitoare la "odioasele" orașe ale secolului al XX-lea: mahalalele industriale, "mirosul pestilențial" al acestora și "vulgaritatea locuitorilor mahalalelor" cu "accentele lor oribile" nu puteau constitui izvorul de inspirație al unui asemenea roman. El credea că literatura nu trebuie să se concentreze asupra "zbaterilor sau a plăcerilor ființelor umane patetice și nefericite" sau asupra "sufletelor mizere, slabe și mutilate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
deși, scria el, "nu-i necăjea nimeni". Cernăuțiul, cu masiva lui populație evreiască, rămînea după părerea lui Iorga "un oraș străin". Vedea peste tot imagini ale lui Franz Joseph I și ale altor habsburgi. Vechiul "Cernăuți moldovenesc" supraviețuia doar în mahalalele mărginașe și în sărăcia de la periferia orașului 85. Nici numeroșii evrei din Basarabia nu erau mai prietenoși. Dar evreii din Transilvania manifestau cea mai mare ostilitate, însă nu bazați pe o platformă Chasidică! Majoritatea acestor evrei erau asimilați și se
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aici pînă jos). Cei care îl acuzau acum pe Iorga îl împroșcau cu noroi pe un om (proverbial de curat) de faptul că "s-a vîndut evreilor...". Așa cum o numeau membrii familiei Iorga în discuțiile cu autorul acestei cărți 138. Mahalaua bucureșteană a început să exagereze contribuțiile lui Blank, estimîndu-le de la 10 la 20 de ori mai mari decît sumele reale. Și, dată fiind poziția politică a lui Iorga, aceste atacuri veneau atît din partea regimului liberal, cît și din cea a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
20 și 138; vol. 306, documentele 55 și 78; vol. 309, documentele 3,4, 396 și 548; vol. 314, documentul 143 136 BARSR, Corespondența lui N. Iorga, vol. 278 (1919), doc. 519 137 Ibidem, vol. 284 (1919-1920), doc. 142 138 Mahalaua (cuvînt de origine turcă) are sensul de cartier al unui oraș, dar în românește înseamnă drojdia celor decăzuți. Totuși, mahalaua bucureșteană nu se referă atît la oamenii sărmani, cît la societatea care bîrfește în mod iresponsabil 139 "Neamul românesc", 6
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
143 136 BARSR, Corespondența lui N. Iorga, vol. 278 (1919), doc. 519 137 Ibidem, vol. 284 (1919-1920), doc. 142 138 Mahalaua (cuvînt de origine turcă) are sensul de cartier al unui oraș, dar în românește înseamnă drojdia celor decăzuți. Totuși, mahalaua bucureșteană nu se referă atît la oamenii sărmani, cît la societatea care bîrfește în mod iresponsabil 139 "Neamul românesc", 6 decembrie 1924 140 "Neamul românesc", 16 februarie 1923 141 Memorii, vol. III, pp. 92, 97 și 112-113 142 Șeicaru, Un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ca În Praga) sau fusese reconstruit cu grijă după vechile planuri (Varșovia, Leningrad), noile construcții s-au Înălțat la marginea orașului, ca un șir de cămine suburbane ce se Întindeau până la sate. În alte părți - la Bratislava, de pildă -, noile mahalale au fost construite În mijlocul orașului. Cât despre comune și orașele mici, forțate să absoarbă zeci de mii de foști țărani deveniți mineri sau siderurgiști, ele nu aveau nimic de păstrat, așa Încât s-au metamorfozat peste noapte În cazărmi industriale cărora
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sosit ! A început din nou sărbătoarea vinului nou, atât de contestată de o serie de glasuri potrivnice distracției și voiei bune, dar revigorată în secret de o mulțime de petrecăreți neobosiți. Unde sunt balurile și carnavalurile de altădată care înveseleau mahalalele franțuzești? Au fost distruse și expuse ca simple suveniruri, amintind de vremurile bune de odinioară. Dar a fost suficientă prospețimea unui vin nepretențios, popular, vesel pentru ca o nouă sărbătoare a bucuriei și recunoștinței, o nouă sărbătoare națională improvizată să se
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
care își alege modelele îndeosebi din lumea literar-artistică și sportivă, numărându-se între cei mai apreciați profesioniști ai genului. Dragostea noastră cea de toate zilele anunța un prozator cu ochi de caracterolog și de umorist, recrutându-și materia din lumea mahalalei bucureștene, a vieții de provincie și a mănăstirii. Dacă se adaugă și lumea cazonă, școlărească și sportivă, sunt aici principalele ținte asupra cărora moralistul R. își fixează atenția. E. Lovinescu îl reținea în Istoria literaturii române contemporane din 1937 la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
de la origini până în prezent din 1941, îl plasa în secțiunea Momentul 1932, menționându-l, după Mircea Damian și Stoian Gh. Tudor, la „umorul proletar”: „evocă umoristic, pe urmele lui Bacalbașa, mizeriile vieții de cazarmă și stenografiază nu fără pitoresc limbajul mahalalelor”. Prozatorul practică incizii scurte, dar cu alonjă nuvelistică, în biografia oamenilor obișnuiți, valorificând resursele cotidianului, deopotrivă dramatice, mizere și stereotipe, ca și potențialul său de insolit și pitoresc: un amploiat ajuns muritor de foame din cauza firii lui idealist-fantaste e luat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
baza acestei recuperări umanist-socialiste a lui Luchian se află lucrări precum: Popas în pădure (1899), Bătrân cerșetor, La împărțitul porumbului (1904), Moș Niculae (1905), Cobzarul, Safta Florăreasa (1901), Sfârșit (1907), Cerșetori, După muncă, spre casă, Spălătoreasa, dar și peisajele urbane, Mahalaua Dracului (1898), Ghereta din Filantropia etc. Theodor Enescu demonstrează că o parte dintre aceste tablouri se află sub influența unui simbolism difuz care, le disociază de scenele de pitoresc urban sau de intențiile evident polemice, specifice, mai degrabă, picturilor unui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dintre aceste tablouri se află sub influența unui simbolism difuz care, le disociază de scenele de pitoresc urban sau de intențiile evident polemice, specifice, mai degrabă, picturilor unui Octav Băncilă. Pictorul nu face propriu-zis critică socială, iar periplul său prin mahalalele Bucureștiului găsește în el sensibilitatea observației, fără ictusul vaticinar al militantului socialist. Într-un tablou precum Popas în pădure, figurile personajelor, un bătrân însoțit de un copil, probabil fiica sa, se detașează de contextul interpretativ al pitorescului melancolic sau idilic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
albe care lăsau să se vadă provocator formele sânilor. Nudurile sunt lipsite de orice notă senzuală, iar dacă se aduce în discuție erotismul, acesta este unul sacru, cultual, nicidecum mundan. Spre deosebire de țigăncile lui Vermont, senzual-rezemate de zidurile unor case de mahala, țigăncile pictoriței au dobândit o prestanță specială, cea înfățișată în tablou fiind îmbrăcată și așezată, iar mâna care și-o ține sub cap îi conferă un aer meditativ. Decorul tropical, exotic, introduce această țigancă într-o lume saturată metafizic, plină
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În fața postelnicului, Dinu Păturică este primit În slujba de ciubucciu și lingușindu-l În continuare, urcă pe scara funcțiilor administrative (cap. „Dinu Păturică”). În capitolul „Postelnicul Andronache Tuzluc”, cititorul descoperă ascensiunea acestui „vechi” ciocoi, dintr-un simplu grec sărac din mahalaua Fanarului, la starea lui de om foarte bogat și cu rang domnesc, pentru că a reușit să intre În grațiile prințului și domnitorului Caragea. De altfel și-a făcut loc În lumea aceea prin intrigile legate de femei, rolul cel mai
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
În privința virgulelor și ordinii gramaticale”, de la care recunoaște că a Învățat toată gramatica știută de el la maturitate. Ca oricare tânăr și Caragiale va fi făcut și alte năzbâtii prin Ploieștiul vremii. El povestește că Însoțindu-se cu fiii din mahalale, participă la acțiuni „revoluționare”; amintirea acestora, mai târziu au stârnit râsul. Înainte de a finaliza clasa a V-a de liceu, unde se Înscrisese deja, Ion Luca pleacă la București, cu intenția de a face carieră În teatru, pentru că manifestările sale
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și adjective provenite din gerunziu): a. fără prepoziții: Carul merge -împiedicat, Iancu merge supărat. Îmi zici urâtă, îți zic slută. Șarpele se sperie de pielea lui când o vede spânzurată. Razele soarelui străbăteau slabe și abia călduțe prin crengi goale. Mahalaua înțepenise îngropată în troieni. Atunci tu prin lăstăriș te apropii surâzândă. b. cu prepoziții (de, drept): Unul te lasă de obosit, altul te ia de odihnit. O ceri cu vârf, o dai îndesată. Nu mă știu de vinovat. Oricum însă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
dispoziție două teatre, o filarmonică, mai multe muzee și așezăminte de cultură, biblioteci, filiale ale U.A.P. și Uniunii Scriitorilor, reviste de cultură etc. Înseamnă că nu mai este valabilă zicala aceea, cum că, „La Bacău, la Bacău, într-o mahala...” „...s-a-ntâmplat, s-a-ntâmplat o mare dandana”. Acum e mult mai valabilă zicala „Șiau găsit Bacăul”, pentru că de-a lungul ultimelor decenii mulți oameni de cultură au poposit aici și nu s-au mai dat duși, sporind cu
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]