5,446 matches
-
de la Plevna, de la 30 august 1877 - a început la ora 18 și la el au luat parte militari din Regimentele 5 linie și 14 dorobanți, care au atacat reduta dinspre est și din Batalionul 2 vânători din Ploiești, condus de maiorul din miliții Al. Candiano-Popescu (cunoscut de noi, ca om politic liberal, din paginile precedente ale acestei lucrări) precum și din subunități ale Regimentului 16 dorobanți din Botoșani, care au atacat reduta dinspre sud-est, în cooperare cu trupele ruse. Seara, „pe cel
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
aici de armatele aliate româno ruse fiind de peste 10 000 de ostași morți, răniți și dispăruți. La Grivița a fost luat un drapel turcesc de către vânătorii batalionului 2, comandați de A. Candiano-Popescu.124 Acest drapel este adus în București de către maiorul, sergentul, caporalul și soldatul cari l-au luat. În ziua de 6 septembrie, drapelul a fost condus la Arsenalul armatei cu mare solemnitate militară, pe următorul parcurs: La ora 3 d.a. a plecat de la Cotroceni, a trecut pe șoseaua Francmasonilor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de Alecsandri (Massoff, Teatrul românesc, vol. II, p. 386). giuvaierurile și le aruncă pe scenă. Niciodată un public român nu a fost atât de mare. Lista ofițerilor morți sporește neîncetat. În groaznica bătălie de la 6 sep tembrie au căzut morți: maiorul Nicolae Ion (15 dorobanți); căpitan Năs tase N.; căpitan Bogdan (3 vânători); locotenentul Călinescu N.; sublocotenentul Dănescu (15 dorobanți); 15 ofițeri răniți.127 La Grivița, armata română (14 dorobanți și 2 vânători) a cucerit de la turci 3 tunuri. Printr-un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
infanterie și din Divizia de rezervă. După două asalturi și după ce au ajuns, prin luptă corp la corp, până în interiorul redutei, ostașii români au fost nevoiți să se retragă, suferind pierderi deosebit de grele, printre ofițerii căzuți la datorie aflându-se: maiorul Nicolae Ion, căpitanul Năstase Ion Grigore din Regimentul 15 dorobanți, căpitanul Bogdan Nicolae Lascăr, locotenentul Călinescu Dimitrie, maiorul Grigore Handoca, sublocotenentul Dănescu Alex. ș.a. 128. În timpul unei lupte de cavalerie, susținută la 5/17 septembrie 1877 de unități române care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
până în interiorul redutei, ostașii români au fost nevoiți să se retragă, suferind pierderi deosebit de grele, printre ofițerii căzuți la datorie aflându-se: maiorul Nicolae Ion, căpitanul Năstase Ion Grigore din Regimentul 15 dorobanți, căpitanul Bogdan Nicolae Lascăr, locotenentul Călinescu Dimitrie, maiorul Grigore Handoca, sublocotenentul Dănescu Alex. ș.a. 128. În timpul unei lupte de cavalerie, susținută la 5/17 septembrie 1877 de unități române care supravegheau drumul Plevna-Rahova, cu un detașament de cavalerie otoman, în preajma localității Kneaja, peste râul Isker, luptă în care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1877, moment de referință în istoria presei românești, prin lansarea - într-un răstimp de dezlănțuire a energiilor creatoare ale națiunii - a unor publicații periodice Dar o controversă se ridică repede. Drapelul luat de Grigore Ion fu adus în București de către maiorul Candiano-Popescu însuși, care fu înaintat, decorat și sărbătorit, prezentat fiind ca adevăratul erou al drapelului. Toate ziarele opoziției dezaprobară cu energie această substituție, iar în public se răspândi chiar zvonul cum că Candiano-Popescu nu s-ar fi purtat tocmai curagios
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
patima politicii de partid era amestecată. În adevăr, Candiano-Popescu, fiind un cunoscut liberal roșu, trebuia să fie ținta atacurilor opoziționiste.147 Candiano-Popescu era acuzat de conservatori că singura lui ispravă ar fi fost să răpească în mod abuziv, de la un maior turc, un admirabil armăsar arab, pe care îl adusese în București dimpreună cu drapelul. Se pretindea că maiorul turc înaintase chiar o plângere guvernului român în această privință. Dar liberalii nu se lăsară mai pe jos. Revanșa lor veni repede
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
atacurilor opoziționiste.147 Candiano-Popescu era acuzat de conservatori că singura lui ispravă ar fi fost să răpească în mod abuziv, de la un maior turc, un admirabil armăsar arab, pe care îl adusese în București dimpreună cu drapelul. Se pretindea că maiorul turc înaintase chiar o plângere guvernului român în această privință. Dar liberalii nu se lăsară mai pe jos. Revanșa lor veni repede. În ziua de 30 august, colonelul Alexandru Anghelescu - mai târziu ministru de Război care sfârși printr-o condamnare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vehemență. Conservatorii cereau să se ridice comanda colonelului Anghelescu spre a fi dat în judecată. Colonelul Alexandru Anghelescu era, și el, un liberal categoric. Dar liberalii răspândiră zvonul că atacul nu fusese respins din vina colonelului Anghelescu, ci din vina maiorului Iacob Lahovary, ofițerul de stat-major însărcinat cu recunoașterea terenului. Lahovary era conservator. În public se spunea că maiorul Lahovary, fiind însărcinat cu recunoașterea terenului, nu mersese mai departe de Grivița no. 1 și nu descoperise că, după Valea Plângerii se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
era, și el, un liberal categoric. Dar liberalii răspândiră zvonul că atacul nu fusese respins din vina colonelului Anghelescu, ci din vina maiorului Iacob Lahovary, ofițerul de stat-major însărcinat cu recunoașterea terenului. Lahovary era conservator. În public se spunea că maiorul Lahovary, fiind însărcinat cu recunoașterea terenului, nu mersese mai departe de Grivița no. 1 și nu descoperise că, după Valea Plângerii se afla o altă redută, Grivița no. 2. Bineînțeles, se adăuga că Lahovary nu-și îndeplinise însărcinarea, din lașitate
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
indica o singură redută și nu două, fapt care a provocat, după cum am arătat la locul cuvenit, mari pierderi unităților române, în valea numită apoi Valea Plângerii. anul 1877 385 Afacerea veni în Parlament în urma stăruințelor lui Nicolae Lahovary, tatăl maiorului. Într-o ședință a Camerei, Ion Brătianu respinge acuzarea adusă maiorului și-i aduce laude pentru priceperea și curajul său. Victoriile de la Plevna și eroismul dorobanților din Regimentul 13 de Vaslui inspiră pe Vasile Alecsandri care publică atunci Peneș Curcanul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
după cum am arătat la locul cuvenit, mari pierderi unităților române, în valea numită apoi Valea Plângerii. anul 1877 385 Afacerea veni în Parlament în urma stăruințelor lui Nicolae Lahovary, tatăl maiorului. Într-o ședință a Camerei, Ion Brătianu respinge acuzarea adusă maiorului și-i aduce laude pentru priceperea și curajul său. Victoriile de la Plevna și eroismul dorobanților din Regimentul 13 de Vaslui inspiră pe Vasile Alecsandri care publică atunci Peneș Curcanul. În lauda vitejilor din Regimentul 13, Alecsandri scrie nepieritoarele lui versuri
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
387 154. Așezarea în același context a numelui lui Carol Scrob alături de acelea ale lui Eminescu și Alecsandri constituie o impietate. „Poet și ofițer“, Carol Scrob (1856-1913), sublocotenent de infanterie în timpul războiului din 1877- 1878 a avansat până la gradul de maior; este autorul unor poezii facile, madrigale, elegii erotice, romanțe, dintre care cele mai cunoscute sunt Dor de răzbunare („Aș voi din piept să-mi scot...“ etc. pe muzică de George Cavadia) și Luna doarme (pe muzică de E. Macarie), citate
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dramatică în versuri de dl. Frédéric Damé Tradusă de d-nii... muzica de dl. A. Canne Persoanele prologului Dochia d-na E. Popescu România d-șoara M. Vasilescu 160 Pe la începutul lunii lui noiembrie, românii repurtează victoria de la Rahova. Aci au murit maiorii Ene și Giurăscu, locotenenții Radovici și Geor gescu, cum și 66 soldați. Au fost răniți: locot. colonel Măldărescu, alți trei ofițeri și 149 soldați. anul 1877 389 români, care s-au luptat vitejește, au fost nevoiți să se retragă, suferind
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să părăsească, cu pierderi grele, cetatea Rahova, refugiindu-se la Lom Palanka și Vidin. Atacul cel mai important asupra Rahovei, susținut numai de ostașii români, s-a desfășurat la 7/19 noiembrie 1877. În timpul asalturilor au pierit eroic în luptă maiorii Constantin Ene și Dimitrie Giurescu, locotenenții Pavel Bordeanu și Nicolae Radovici, precum și 148 de ostași (nu a murit însă nici un locotenent Georgescu, așa cum susține Bacalbașa). 162. După un puternic bombardament de artilerie de pe malul românesc al Dunării trupele otomane (circa
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
portofoliu fu încredințat lui Kogălniceanu. La Finanțe fu adus Dimitrie Sturdza, iar portofoliul Războiului fu luat de Ion Brătianu în persoană.29 Prefect al poliției era Costache Ciocârlan, un devotat liberal, dar nu cunoștea limba franceză. În locul său fu numit maiorul Radu Mihai, prefectul de Brăila, care a stat ani îndelungați în capul poliției Capitalei. Se simte ploaia rublelor rusești asupra pieței. Nefiind destul numerar în circulație pentru nevoile războiului, guvernul a emis întâia hârtie monedă numită bilet ipotecar, având drept
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dispunea. Vestea bătăliilor de la Grivița sosește. Capitala e în fierbere. Se află despre căderea căpitanului de vânători Bogdan - o figură foarte cunoscută a Bucureștilor - în fruntea 420 addenda addenda 421 trupelor pe care le îndemna la atac. Se află cum maiorul Șonțu a căzut rănit în fruntea batalionului său. Se află cum căpitanul Valter Mărăcineanu, în fruntea dorobanților, a fost unul dintre cei dintâi care a pus piciorul în reduta Grivița, unde a căzut sub gloanțele turcilor. Moartea căpitanului este poetizată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Aurelius: 148 Ciurcu, Al.: 381, 382, 421 Clemenceau, Georges: 287 Cocris: v. Cristescu Constantin Coculescu, N.: 167 Codreanu, I.: 82 Codrescu, Ioan: 97, 98 Coemgiopolu, Gh.: 149 Colaro (patron de birt, restaurant și hotel): 133 Colțescu, Ioan: 121, 146 Comăneanu (maior, 1877): 337 Comino, Ion: 102, 103 Constantin (patron de birt): 134 Constantin, Eugen: 276 Constantin, I.: 82 Constantin, Vasile: 241 Constantinescu, C.: 251, 253 Constantinescu, C.C.: 266 Constantinescu, G.: 257 Constantinescu, Iorgu: 131 Constantinescu, Nicolae: 192 Constantinovici, Stavri: 139 Corivan
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Racoviceanu (dr.) Plagino, Al.: 349 Platon (filozof ): 85 Pleșoianu, Nic. Vas.: 266 Pleșoianu, Ștefan: 289 Plitos, C.: 273 Poenaru (sublocotenent, 1871): 110 Poenaru, Petrache: 296 Poenaru-Bordea, M.: 257 Poenărescu (familia): 258 Pogor, Vasile: 66, 74, 83 Politimos, C.G.: 257 Polizu (maior, 1870): 67 Polizu, Gh. A.: 149 Polizu, Mary: 284 Polyso, Cathèrine: 106 Popa, Samuil: 83 Popa Tache: v. Tache (Popa) Popescu, Eufrosina (Frosa): 232, 233, 389 Popescu, Mihai: 55 Popescu, N.D. (Nedea): 174, 175 Popescu, Păun: 118, 146, 147, 149
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Grădișteanu 122; Greceanu 118, 399; Ioanid 121; Karagheorghevici 127; Lahovary 115, 119; Emanoil Lahovary 119, 121; Emanoil și Nicolae Lahovary (Dumitrache Ghica) 119; Lenș (Ghica; Vernescu) 116; Maican 150; Manu 117, 121; Mazar-pașa 243; de la Măgureanu 50; baronului Meitani 114; maior Mișa (Anastasievici) 127; Musu 120; Oteteleșanu 115, 119; Barbu Păltineanu 113; Grigore Păucescu 121; Peretz (An ton Vanic) 129; Petrovici Armis 126, 158; Poenărescu 258; Prager (Ienăchiță Văcă rescu; Ștefan Bellu) 113; dr. Rădulescu 127; Joseph Resch 43, 119, 122
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
absolut”, care adesea limitează înțelegerea operei sale. De asemenea, am fost trimis să fac o „expunere” despre literatura contemporană (titlul dat de organizatori sună destul de complicat), la unitatea de artilerie. Sublocotenentul care sînt s-a simțit mîndru că-l salută maiori și colonei. Din fericire, împieptoșarea asta a durat doar cîteva minute, la sosire și la plecare. Pe stradă, bănănăindu-mi „geanta de funcționar”, m-am simțit integral al „mulțimii anonime”, neînsemnat și cu un început de dezgust. *M-am întîlnit cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a privit în jur, cam nedumerit, și a înaintat spre ușă. I a ieșit în întîmpinare Garafira, nevastă-sa. „Aici stă Anani Mihăescu?”, a întrebat-o străinul. „Cu cine avem onoarea?”, a vrut să știe gospodina. Atunci s-a recomandat: maiorul Cutare („Iaca, face zîmbind A.M., i am uitat numele, uita-m-ar și pe mine relele!”). „Eu - mi-a precizat după o pauză - nu eram acasă; mersesem La Vale (adică la centrul satului - n. m.). Maiorul i-a spus Garafirei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Atunci s-a recomandat: maiorul Cutare („Iaca, face zîmbind A.M., i am uitat numele, uita-m-ar și pe mine relele!”). „Eu - mi-a precizat după o pauză - nu eram acasă; mersesem La Vale (adică la centrul satului - n. m.). Maiorul i-a spus Garafirei că mă invită la Primărie, spre seară. M-am dus. «Dumneata, moșule, ai fost închis», a început maiorul, care era îmbrăcat civil. «Da - i-am răspuns -, am fost condamnat la cinci ani, dar am făcut numai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mi-a precizat după o pauză - nu eram acasă; mersesem La Vale (adică la centrul satului - n. m.). Maiorul i-a spus Garafirei că mă invită la Primărie, spre seară. M-am dus. «Dumneata, moșule, ai fost închis», a început maiorul, care era îmbrăcat civil. «Da - i-am răspuns -, am fost condamnat la cinci ani, dar am făcut numai patru ani și șase luni». Deci mai ești dator șase luni», a socotit el, fără să zîmbească. «Ba să mă scuzați, îmi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Mariei Mihăescu, profesoară, pictoriță și sculptoriță. 57 Profesoară și directoare a Liceului de fete din Fălticeni, artista Maria Mihăescu este autoarea Între altele - a bustului Maior Ioan din parcul Primăriei, În orașul natal. 58 Măritată prima dată - la Fălticeni - cu maiorul Costescu, artista divorțează. Se mută la București, unde s-a căsătorit a doua oară, cu un domn Mihăilescu, decedat. a treia oară, pe când locuia la Brașov, s-a căsătorit cu Evsei Kalmicov, cazac de la Don, fost comerciant În orașul de sub
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]