8,009 matches
-
de pildă când omul de știință spune ceva precis despre o entitate vagă, indeterminată ca atare. Altele exprimă vise ciudate din timpul nopții. Sau sunt proprii conștiinței mi tice, animiste. Privesc uneori masca omului adult, alteori copilul ascuns sub această mască. După criterii formale, toate ar putea fi respinse, însă nu s ar mai înțelege deloc rostul și situația lor. Multe nonsensuri apar în jargonul privat al filozofiei (Cercetări filozofice, § 119). Unele stau sub aparența sen sului: „Numărul prietenilor mei este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
mare înghite pe cel mic”; Zicală înțeleaptă rostită de demult. La noi e câte-un caz ’n-al vieții polonic Când omul cel incult îl soarbe pe cel cult. * Ne dați legi, vă fie bine Pentru suflet, pentru trup; Nouă mască de rubine, Strâmtorări dese și-n grup. 4 august 2004 Aș vrea să mor pe prispa casei, a casei ’n care m-am născut Acolo să se-ncheie ciclul la câte-n viață-am cunoscut, Trecând prin hoarde de necazuri
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
subtile, altele inocente. Unele vin cu pretenții docte, de pildă când omul de știință spune ceva precis despre o entitate vagă, indeterminată ca atare. Altele exprimă vise ciudate din timpul nopții. Sau sunt proprii conștiinței mi tice, animiste. Privesc uneori masca omului adult, alteori copilul ascuns sub această mască. După criterii formale, toate ar putea fi respinse, însă nu s ar mai înțelege deloc rostul și situația lor. Multe nonsensuri apar în jargonul privat al filozofiei (Cercetări filozofice, § 119). Unele stau
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de pildă când omul de știință spune ceva precis despre o entitate vagă, indeterminată ca atare. Altele exprimă vise ciudate din timpul nopții. Sau sunt proprii conștiinței mi tice, animiste. Privesc uneori masca omului adult, alteori copilul ascuns sub această mască. După criterii formale, toate ar putea fi respinse, însă nu s ar mai înțelege deloc rostul și situația lor. Multe nonsensuri apar în jargonul privat al filozofiei (Cercetări filozofice, § 119). Unele stau sub aparența sen sului: „Numărul prietenilor mei este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
celălalt partid - corespundeau liberalilor de pretutindeni. În 1892, ajunge șef al regeneratorilor Hintze Riberio, bărbat de formație juridică, mare admirator al monarhiei, sobru, ferm, om al ordinii și al bunului simț. De la mama sa, germană, păstrează o anumită rigiditate, o mască aristocratică, rece, și e prin excelență antiretoric, într-o țară și într-un moment istoric dominat de mistica orală revoluționară. Când vorbește, își măsoară gesturile, își cumpănește cuvintele. E un inactual. Și din nefericire pentru partidul regenerator, prietenul și colaboratorul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu fără o subtilă satisfacție, dorința sa de rebeliune. Aceasta ieșise la iveală încă din adolescență, când nu suporta liturghia creștină, și se exprimase apoi cu toată virulența la moartea mamei sale. Din ziua aceea, tânăra patriciană își dăduse jos masca, insuportabilă pentru ea, a pietismului predicat de clerici. Cu toate că se abținea să aducă sacrificii publice zeilor din vechime, pentru a nu ajunge, conform legilor lui Teodosiu, să fie sever pedepsită, alesese, cu hotărârea ce o caracteriza și cu tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se izbi de bariera formată de tovarășii săi; aceștia îi făcură mai întâi loc, dar apoi, sperând că își va reveni, îl împinseră la loc. Avea privirea împăienjenită, se clătina pe picioare, iar ruptura septului nazal făcuse din fața sa o mască de sânge. Făcu câteva slabe încercări de a se pune din nou în gardă, dar în momentul acela romanul începu să-l hărțuiască, trimițându-i două croșeuri în bărbie. Milone se clătină, căzu în genunchi și apoi, dându-și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
El n-a fost deloc contra și așa l-au trecut ăia în acte. Bill Smith. L-au trimis la o muncă oarecare, nu-mi amintesc acum care. Mai vreți să știți ceva? Jefferson Dayles rămase nemișcat. Dar aceasta era masca unei agitații interioare. Craig era în viață. Fusese descoperit, spunea Kay, dându-se curs unei știri vechi din ziar, conform căreia pe 21 noiembrie 1972 cineva sunase la poliția din orașul Carness și anunțase că într-un șanț de lângă drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Când se trezi, era încă întuneric, dar nu luase nici o decizie. Va încerca. Nu simțea nimic deosebit, nici o putere, dar va încerca. Când se crăpă de ziuă, Jefferson Dayles se sculă și privi găvanele ochilor de pe fața sa ca o mască, reflectată în fereastra motelului din Mountainside. Urma așteptarea, își spuse el. Tot ceea ce putuse să facă, făcuse. Ordinele, planificarea amănunțită, detaliile pentru a se asigura că nu rămăsese deschisă nici o cale de scăpare - de toate acestea se ocupase personal. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
trasa din nou izobarele și-ar avertiza populația. Până la noapte, vântul și furtuna or să le dea poalele peste cap. Ieșiți iarăși afară, Anrella îl întrebă plictisită: - Lesley, spune-mi, te rog, ce-i cu asta? Dacă se mai încălzește, măștile noastre de carne ni se vor duce pe un râu de transpirație. Craig râse fără veselie. Oricum avea să fie și mai cald. Simți brusc o spaimă. Un epicentru al arșiței - și-l imagină înspre sudul arzător, fulgerând optsprezece milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
lăsat? Eu am renunțat la o meserie în favoarea alteia, mai potrivită mie. Schimbă-ți și tu viața.... Asta și fac. O schimb pe moarte, răcni Carol furios. Pe ce dracu' altceva aș putea s-o schimb? Pe slănină? Să schimb masca de pe chipu-i hâd și să pretind că-i alta? Ce crezi tu că e viața? O izmană care atunci când s-a rupt și s-a murdărit de căcat se schimbă cu alta, nouă și curată? Sau se mai spală
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu numai că e imperfect simetrică, dar că e perfect asimetrică și că tocmai această asimetrie face chipul uman recognoscibil și memorabil. Fotografiam numai fața clienților, căci foarte puțini dintre ei mai vroiau să se pozeze cu Leo. Poate pentru că masca și rolul lor ridicol de vodevil ieftin deveneau mai evidente în vecinătatea lui. Odată ajuns acasă, am revelat jumătatea din dreapta a feței, după care am întors clișeul și am revelat aceeași jumătate în partea stângă. Experiența mi-a reușit din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Când o femeie te-a schimbat cu altul, nu ea e aceea care se simte, față de tine, încurcată, stângace și vinovată, ci bărbatul cu care te-a schimbat. Plăcere divină: a exulta de orgoliu și a purta în același timp masca celei mai desăvârșite modestii, așa ca să poți mistifica pe ceilalți până acolo încît să se poarte cu tine condescendent și protector. Cine nu e politicos cu slugile și cu animalele, n-are instinctul politeții, ci dresajul, și n-are sufletul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
i-am sărutat amândouă mâinile. O lucire scurtă în ochi, apoi o ușoară încrețitură între sprâncene, pe urmă o fugitivă expresie de concentrare sufletească, comună tuturor oamenilor când vor să-și lămurească o problemă impusă de împrejurări neașteptate... și imediat masca ei obișnuită de înger care te persiflează pentru că ți-i scump. Firește, am continuat vorba cu fraze cât mai lungi și mai susținute, ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic, ca și cum gestul meu intempestiv ar fi fost foarte la locul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
inter homines. Ca altădată Anatole France, prin personajul său Bergeret, Ibrăileanu consideră că sinceritatea ar reprezenta pentru societate o adevărată calamitate. ("Ascunderea gândului e tot atât de trebuincioasă ca portul veșmintelor", în romanul Manechinul de nuiele, E. P. L. U" 1965, p. 279.) Masca, detașarea se impun. Scepticismul se închide... Psihologul și moralistul trebuie reabilitați prin citarea unui aforism care să probeze importanța moralității chiar pentru raportarea, adaptarea omului la adevărul realității. Legătura dintre morală și rațiune ni se pare și nouă astăzi atât
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mă urma spre dormitor, unde se găsea telefonul, unchiul tatălui miresei și-a făcut apariția din celălalt capăt al holului. Fața lui păstra același aer de repaus feroce care mă derutase pe parcursul călătoriei, dar când s-a apropiat de noi, masca i s-a transformat: a executat în fața noastră o pantomimă de reverențe și ploconeli, iar eu m-am pomenit, la rândul meu, rânjind și dând copios din cap. Părul lui alb, rărit, arăta proaspăt pieptănat - aproape proaspăt spălat, de parcă descoperise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de aceași culoare cu Înscrisul din registru, trece un transport efectuat pe care ți-l voi indica eu, după care poți trage linie Încheind astfel activitatea acelei zile. Ai priceput...!?” Cât de simplă era femeia realiză excrocheria. Mârșavul animal cu mască de om, o sfătuia să comită un falș, cu urmări imprevizibile! Refuză!! “Domn’colonel,Îmi cereți imposibilul...! Eu cred În Puterea lui Dumnezeu și nu doresc ca blestemul unui om nevinovat să-mi lovească familia!! Fac orice Îmi cereți dar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
datorită vârstei, din bune maniere, câteodată se afirma a fi În afară, hors d’usage 1, a nu fi un om al vremii lui. Nefiind o forță a naturii, nimic paradoxal sau demonic, nu avea nici o pornire de a sparge măștile aparențelor. Nici un „Eu și Universul“. Nu, ideea sa personală era una a ființei umane condiționate de alte ființe umane și care cunoștea faptul că aranjamentele din prezent nu erau, sub specie aeternitatis, adevărul, ci că trebuia să te mulțumești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din copilărie (un joc nechibzuit de-a „te prind și te sărut“ și o lipsă neașteptată de partener), are nasul destul de strâmb. Are niște ochi cu pleoape grele și așa de trași în jos că te duce cu gândul la masca tragediei. Sheba tot spune că are un ten superb și asta e adevărat, presupun, în măsura în care a fost iertat de cavernele supurânde la care sunt supuși băieții de vârsta lui. Dar ceea ce ea numește „ten măsliniu“ mie mi se pare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Connolly răspundea foarte bine la artificii. Prima dată când Sheba a venit la una din întâlnirile lor purtând pe buze un gloss roșu aprins și kohl în jurul ochilor, el a rămas cu gura căscată. — Ce e? a întrebat ea. E masca de război? — Arăți ca un manechin, a șoptit Connolly. Aventura nu a avut un efect imediat asupra căsniciei ei, pretinde ea. Relația cu soțul ei a avut chiar de câștigat la început. În nopțile în care venea târziu de la întâlnirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
au zis ei tărăgănat când am intrat. O mică mulțime se adunase în ușa bucătăriei și când m-am uitat, l-am văzut pe Richard întins pe masa din bucătărie. Sheba stătea peste el, îmbrăcată în doctoriță, cu halat și mască. Îl „opera“ spre deliciul celor zece băieței și fetițe plini de curiozitate care stăteau în fața ei. — Acum, zicea ea cu un puternic accent german, am eztraz ochii. O să vă laz pe toți să vă uitați cu atenzie la ei. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu Portia în poală doar pentru a mă trezi apoi brusc, câteva minute mai târziu, de vântul care urla pe stradă afară. Sănătatea Portiei era mai dezastruoasă ca niciodată. Își petrecea majoritatea timpului pe canapea acum, cu fața ca o mască Kabuki a disperării. Am ajuns așa de demoralizată încât chiar m-am gândit să-mi iau concediu medical de la școală și să mă duc la sora mea cu Portia. Măcar acolo mi-ar fi făcut cineva de mâncare. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ei și apoi a intrat în living. Sheba stătea nemișcată, uitându-se în jos la fața turbată, roșie a femeii. Mai târziu, avea să se gândească cât din mamă se regăsea în fiu: tenul măsliniu, corpul puternic, ochii ca o mască de tragedie. Atunci însă, totuși, trăsăturile femeii i s-au părut atât de străine și de ostile, că pentru o clipă s-a convins că nu era mama lui Connolly. — Acum ți-e frică, nu? își bătea femeia joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Gunpowder Plot“ - Conspirația prafului de pușcă. Seara de 5 noiembrie se serbează în Anglia într-un fel asemănător Haloween-ului, iar figura lui Fawkes a intrat în cultura populară ca figură a groazei. Copiii merg din casă în casă cu o mască înfricoșătoare a lui Fawkes și cer „Penny For The Guy“, iar sărbătoarea se termină cu artificii în amintirea exploziei care ar fi putut cuprinde parlamentul, dacă conspiratorii n-ar fi fost prinși la timp. Bong - pipă special, de obicei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nopțile, împreună cu tine, copile, când jocul durerii se mai domolea iar tu, bulgăre de aur, râdeai păcălindu-mi inima să nu se mai zbată. câtă frică, Doamne, am învățat să domolesc... cât din urletul fiarei am învățat să ascund, sub măștile atât de prost construite încât, copilul cu ochii din cărbunele iubirii mă citea ca pe o filă banală a singurătății asumate... Anișoara IORDACHE semn de trecere bănuieli: mă așteaptă printre crizanteme? pânze de păianjen rupte... semn de trecere: sărut pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]