4,482 matches
-
uimitoare complexitate armonică, respectiv cu o politonalitate copleșitoare. Volumul Fragmentele lui Lamparia conține aforisme înscriindu-se într-o tradiție artistică puternică și cuprinzătoare, pe care o reprezintă, de altfel, în mod strălucit. Aforismul, o cugetare enunțată într-o forma concisă, memorabilă, este cu deosebire apt să marcheze sensibilitatea noastră estetică și reflexivă. În cultura română acest mod de comunicare cu publicul a fost ilustrat de Titu Maiorescu (el a început pe la douăzeci de ani o culegere pe care a intitulat-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
subliniindu-i cele mai neașteptate aspecte. Apelul la figurile de stil ale repetiției capabile să genereze combinații lexicale și gramaticale, cu o structură în care efectul este atent urmărit și amplificat de construcțiile sintactice și de nuanțările semantice, produce "fragmente" memorabile, cu o excepțională capacitate de seducție estetică și, mai ales, de convingere. lată, în acest sens, un "fragment" de teorie estetică susținut de o repetiție lexicală în care ni se vorbește despre condiția specială a creatorului artist. Este de observat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
volumului. semnificativ intitulată Oglinzi, Theodor Codreanu ni se descoperă în calitate de moralist. Variate principii de conduită orientate de valorile naționale și creștine, de modul de viață tradițional al românilor, de ideile de dreaptă măsura și înțelepciune se găsesc exprimate în "fragmente" memorabile. Ceea ce este bine, drept, demnitate, obligație, libertate, onoare, prestigiu, raționalitate, opțiune, atitudine, responsabilitate, virtute, prudență e considerat de Theodor Codreanu din perspectiva experiențelor istorice tragice ale epocii noastre. Soluția creștină a acestor probleme este firească în scrisul lui Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a Duminicii Mari". Expeditiv în prima parte a periplului critic, eseul devine dens în cea de-a doua parte, unde grila bacoviană, esențialmente psihanalitică, asociată celei bachelardiene a elementelor materiale, permite descifrări hermeneutice (ținându-se cont și de simbolistica biblică) memorabile: "Peste toate, dimineața e ora lacrimii cerești roua. Astfel, între elementele imaginarului poetic vierean, apa dobândește cea mai înaltă demnitate ontologică. Vieru este neîndoielnic, un excepțional poet al apei divine, în pura ei naturalețe, sfințită, adică, direct de către Cer"; Imaginea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ori în rândul personalităților accentuate... Personalități care, privite ca model medical, sunt structurate (mai mult sau mai puțin) dizarmonic, cu dificultăți de adaptare socială și, printr-o incidență mai greu de explicat, înzestrate cu aptitudinea actului de creație. Modele culturale memorabile (și destul de des, modele medicale) aceste personalități sunt, de regulă, construcții hipersensibile la influențele mediului, puternice și fragile în același timp, entități amorf-cristaline, care, în condiții "favorizante", își află locul în preajma "virajului" spre stări din lumea psihozelor (ori de mare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
deși m-aș bucura să citesc studii, eseuri, comentarii pătrunzătoare într-o asemenea grilă despre poezia lui L. Blaga, V. Voiculescu, Ioan Alexandru, Paul Aretzu sau... Adrian Botez. Dar până atunci rămâne să meditez la una din aserțiunile cu adevărat memorabile ce poartă semnătura lui Theodor Codreanu: "omul cel mai realist de pe pământ este omul care se roagă". "Argeș", nr. 10, octombrie 2006 Adrian LESENCIUC Despărțirea de modernitate În tentativa de conștientizare a poziției societății într-o dinamică a istoriei, îndepărtarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pentru "fragmentar" și pentru gândirea de lux, aforistică, este consubstanțială talentului său și, ca și Ion Creangă, se scuză, la modul histrionic, simțind că "a scris lung pentru că nu a avut timp să scrie scurt!". Multe dintre cugetări au sclipirea memorabilă și se fixează, prin lapidaritate, paradox, expresivitate. Câteva exemple: "Pe lângă frumusețea fizică, la ce-ar mai folosi și cea morală?", " Nimic nu face adevărul mai prețios ca minciuna. De aceea, se cuvine a-i prețui pe mincinoși", " Nicăieri nu se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu Al. Ivasiuc, prozatorii români creează o breșă față de romanul anilor 50-60, trăgând cu coada ochiului la ce se întâmplă în Franța și Anglia cu Noul Roman. Prin urmare, multă vorbărie, stil contorsionat, afectare a epicului, fără a impune personaje memorabile, precum un Ioanide sau Ilie Moromete și această orientare se vede la toată generația lui Ivasiuc: Augustin Buzura, Radu Petrescu, Corneliu Ștefanache etc. În schimb, Th. Codreanu se lasă entuziasmat de imnele lui Ion Alexandru despre care spune că "e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ți-ar răpi singurătatea". Din păcate, rezultatul este unul nedorit: autorul se simte "străin în propria țară" ca "în propria familie". Theodor Codreanu are, încă la această vârstă, acces la planul înalt al ideilor, oferind nu de puține ori formulări memorabile. Iată câteva: "Boala scrisului vindecă celelalte boli". Sau: " Fără iluzii suntem cadavre". Sau: " Unui om inteligent nu-i strică și puțină deșteptăciune". Încă două întru totul remarcabile: "Pentru ca să te aprecieze la justa valoare, oamenii așteaptă răbdători să pleci dintre ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
operele filosofilor, ci numai la cursurile profesorilor lor. Acesta este un adevăr penibil. Lecturile literare îi răpesc autorului Labirintului... cea mai mare parte din timp. Surprinzătoare sunt observațiile subiective referitoare la conținutul cărților citite și la personajele, de cele mai multe ori memorabile. Este pusă în evidență capacitatea de analiză dovedită în studiile de mai târziu. La sfârșitul anului 1966, Război și pace, de L.N. Tolstoi și Oblomov al lui Goncearov au făcut obiectul observațiilor. O conferință a lui G. Călinescu despre Tolstoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Tzigara-Samurcaș, Edgar Papu, Ion Al. Angheluș, George Munteanu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Grigore Vieru, Al. Dobrescu, Mihai Cimpoi!... Autorul își rezervă rolul regizoral, dar fără detașarea rigidă și autoritară, căci axial, indispensabil și biblic, Theodor Codreanu așază iubirea. De aici, iubirea-poem, portretul memorabil, pasiunea lecturală, generalizarea prin antiteză, luciditatea și forța de creație, ultima văzută drept o "terapie naturală a sufletului" (4749). Prin linia gândirii proiectată în însemnările sale, autorul "iese din timp", dar rămâne ca număr în conștiința labirintică a cititorilor, deoarece
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
uniți în stigmatizarea demagogiei și că opera dramaturgului este "cea dintâi creație majoră a eminescianismului" (p. 23). Mai plastic spus, "atât Caragiale, cât și Eminescu au văzut, unul dezastrul și celălalt comicul grotesc, din optimismul lui Cațavencu" (p. 58). Este memorabilă respingerea tezei organicismului concepției lui Eminescu asupra societății, cu argumentul, sprijinit pe texte, că "poetul nu se arată nicidecum partizan al statului natural, recte al conservatorilor" (p. 56). Edificatoare este și lămurirea caracterului "reacționar" al concepției asupra societății a lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
iar dacă la vară am să vin prin Bârlad am să iau legătura cu tine și mă vei învăța cum trebuie să procedez. Special, numai pentru această întâlnire nu cred că pot veni. Îți urez succes deplin în organizarea acestei memorabile întâlniri, prosperitate și sănătate la întreaga ta familie. Cu toată dragostea și stima, Ion Totolici. Galați, 22 IV 1972 Primită pe 24 aprilie Dragă Alecule, Datorită bunăvoinței lui Mircea Strătilă, care mi-a transmis la telefon și verbal, lăudabila inițiativă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
se cere media gradului de individualizare! calcul pe cîinele întors cu spinarea, el, suflet vigilent, zona de responsabilitate în liniștea cu care dormi, margini văruite și vopsite pe cod ISG, Involuntar Stil Gospodăresc, cilindrul mare de aluminiu unic exponat și memorabilă scuipătoare colectivă. Ora 20,40, în acceleratul București Iași, în stația Tecuci, readus cu lovirea fierului de fier, revizuim deocamdată roțile, omul intrat cu numărul 13, ieși pe hol că 13 îți este specific! la casa de bilete îți curmasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și să scrie și trebuie riscă să se transforme într-un fel de prejudecată pentru unii tineri una defavorizantă actului predării. Să acceptăm că există un fel și un ritm al cercetării și al scrierii care face rostirea economicoasă și memorabilă. Se știe că în multe medii culturale stenogramele cursurilor devin cărți, recuperîndu-se pentru actul de predare dimensiunea creatoare. Barbara Jelavich a dat consistență legăturii firești dintre scrierea și predarea istoriei. Această realitate trebuie să fi inspirat caracterizarea ei drept "comandant
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
la București) un material intitulat Despre folosirea literelor  și Î (10 pagini), adresat Academiei Române din anii 1953 și 1965. Ambasada română la Stockholm și subsemnatul am avut relații personale cu acest om eminent care a împlinit în anul 1992 memorabila vârstă de 90 de ani, fiind aniversat, decorat de Academia Română și foarte apreciat la nivel național; a decedat după plecarea mea de la post, din Suedia, în 1994. Alf Lombard s-a ocupat în activitatea sa și de timpul petrecut de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
-i una dintre părțile logos-ului, anume cea formală. Acesta este evenimentul care capătă aici semnificație: distribuirea prin împărțire a logos-ului către diferite categorii de fapte ale omului. E drept, este instituit prin acest eveniment un fenomen cu adevărat "memorabil", istoric, anume acela al umanizării logos-ului. Numai că umanul însuși apare aici ca fiind distribuit prin împărțire: logos-ului formal nu îi corespunde umanul în întregime (cu gândirea, rostirea și făptuirea sa, toate adunate, inițial, în "practici" și reguli
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
colegi, de fiecare dată ne-am luat notițe pe care eu leam mai revăzut în timp. Eu le am și acum, deși au trecut o grămadă de ani. Ieșirile în natură cu familiile noastre și a altor colegi au rămas memorabile. Discutând cu fiul meu, Cristi, despre domnul profesor că se apropie de o vârstă frumoasă, 75 de ani, el și-a amintit de o ieșire la Zugreni când domnul profesor Mustață se necăjea să scoată din apă cu fileul tot
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
An Nou. Iată cum am marcat sosirea Anului Nou Evreiesc 5738 la capătul lumii, în Așgabat, orașul unde nu exista o sinagogă, dar unde s-a găsit un evreu ieșit parcă de nicăieri să ne însoțească în ajunul acestei zile memorabile. Legături amuzante cu colegi străini Din subsolurile memoriei am cules un mănunchi de episoade instantanee care, în afara celor două momente inițiale, nu au între ele legături pe plan de substanță, ci numai afinități de structură, în sensul că toate sunt
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Îmi pare însă rău că pleci, dar te felicit totuși pentru numire. Găsesc că este un post ce nu se refuză și cred că trecerea ta prin acest colț îndepărtat al lumii va lăsa, așa cum ai lăsat și aici, amprente memorabile și va atrage prietenii de durată". Și așa, asemănarea fonetică dintre denumirea celor două țări a generat sentimente de îngrijorare în cugetul unui bun prieten. În realitate însă, asemănarea dintre cele două țări sud-americane nu este decât o iluzie și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
categoria faliților noștri, ce folos găsiți în proslăvirea, dacă nu chiar adularea acestui tip care nu este în stare să respecte nici măcar cele mai simple reguli de purtare civilizată?!". * * * Ultimul episod al acestui capitol de "amintiri" reactivează unul din momentele memorabile pe care le-am trăit spre sfârșitul carierei mele active de diplomat, ca ambasador la UNESCO. Episodul s-a petrecut în cadrul unei dezbateri în Comisia pentru Drepturile Omului, care este unul dintre organismele permanente funcționând pe lângă secretariatul UNESCO și având
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cu Itzhak nu aveam paturi pentru fiecare dintre cei șapte copii -, așa că nu mă stingherea nevoia de a proceda la fel în situația mai mult decât precară în care ne aflam. Vacanța scurtă a luat sfârșit repede și fără istorii memorabile. Așa că la început de septembrie m-am întors la București pentru continuarea studiilor, iar vestea care a adus asupra-mi a doua lovitură de grație din scurta perioadă universitară mă aștepta la secretariatul facultății unde venisem să mă înscriu în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
încoace, un model erotic destră mător: iubirea e pasiune, deci suferință, deci nefericire. Ea se asociază cu irealizabilul și, în cele din urmă, cu moartea. În termenii lui de Rougemont, „iubirea fericită nu are istorie“. E anonimă și mută. „Vocale“, memorabile, exemplare sunt marile eșecuri amoroase, neîmplinirea, imposibilul. Mitul acesta, care are înălțimile sale literare, dar și trivialitățile sale caragialești (Mița Baston, „singură și ambetată“), continuă să fie un reper al multor povești de iubire. Împotriva lui, ar fi de reflectat
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Insula misterioasă). De ce l-am ținut minte? Poate pentru că romanul cu pricina mi-a plăcut enorm. Sau poate pentru că, rostit într-un dirijabil care tocmai se prăbușea, promitea să fie începutul unei aventuri palpitante. Dar e citatul acesta cu adevărat memorabil? Este el „formativ“? Evident, se poate specula. Adeziunea mea la fragmentul cu pricina anunța, să zicem, un anumit gust pentru tensiune epică, pentru dialectica „sus-jos“, pentru contradicție riscantă și realism necomplezent. Nu cred, totuși, că așa stau, cu adevărat, lucrurile
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lemn de stejar, la fel cu parchetul și ușile. Două banchete solide stau de o parte și de alta în pridvor, invitând vizitatorii la meditație; de aici se puteau asculta, o vreme, vocile lui Călinescu, Perpessicius, Tudor Vianu, Arghezi, Sadoveanu, memorabile interpetări ale versului eminescian datorate lui George Vraca, Ion Manolesu, Emil Botta, Irina Răchițeanu-Șirianu, Ion Caramitru și alții, corul filarmonicilor din Cluj și Iași interpretând cu melancolie Sara pe deal. În hol, te întâmpina, o imagine cât tot peretele, cartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]