KorAP: Find »[drukola/base=miros & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...133 134 135 ...695 >

17,356 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567

după înfrângerea acestora - și Fantin Marcoire, un bătrân cu o figură tăbăcită, ce vorbea cu păstrăvii și trăia împreună cu o vacă foarte bătrână căreia îi spunea Doamna. El și vaca dormeau unul lângă altul în grajd. Ajunseseră să semene, la miros și nu numai, doar că vaca era, fără îndoială, mai înțeleaptă decât el și mai puțin arțăgoasă. Fantin îl ura pe tata. Iar acesta îi întorcea sentimentul. Doi nebuni într-un sat-fantomă, care se înjurau printre ruine, aruncând câteodată unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
de iepuri, cârtițe, nevăstuici, dihori și vulpi, încă sângerânde, de abia jupuite cu briceagul. Mai bine de treizeci de ani trecuse pe străzi cu căruța ei greoaie, strigând mereu: „piei de iepuri! piei de animale! piei de iepuri!“, căpătând astfel mirosul de carne crudă al cadavrelor și expresia animalelor sacrificate, pielea lor violacee, ochii lipsiți de orice strălucire, ea care altădată fusese drăguță ca o inimă. Pentru câteva monede, Josăphine, pe care copiii o strigau Pielea, îi dădea comorile ei lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
se spune că erau la greci, împingând bolovani sau lăsându-și ficatul să fie mâncat la nesfârșit. Poate că făcuse o greșeală Crochemort, o greșeală sumbră care îl urmărea? Poate că plătea astfel pentru ceea ce făcuse, prin singurătate și prin mirosul de hoit, el care, dacă s-ar fi dat cu lavandă sau parfum de iasomie, toate femeile s-ar fi aruncat la picioarele lui? Josăphine îi aducea prada în fiecare săptămână. Mirosurile deja nu le mai simțea. În ceea ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
astfel pentru ceea ce făcuse, prin singurătate și prin mirosul de hoit, el care, dacă s-ar fi dat cu lavandă sau parfum de iasomie, toate femeile s-ar fi aruncat la picioarele lui? Josăphine îi aducea prada în fiecare săptămână. Mirosurile deja nu le mai simțea. În ceea ce-i privește pe bărbați, trecuse multă vreme de când se hotărâse să le întoarcă spatele și să-i evite, nefiind de-a lungul întregii ei vieți măritată decât cu ea însăși. Elphège Crochemort o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
strâng mâna și să mormăi cuvintele prostești care se spun în asemenea ocazii. Niciodată nu mai văzusem înainte marea sală a localului goală. Nici un zgomot. Nici o masă pusă. Nici o voce. Nici un zgomot de pahare ciocnite. Nici un fum de pipă. Nici un miros de bucătărie. Doar un foc mic în vatra imensă. Și Bourrache lângă ea, așezat pe un taburet de spiriduș, cu picioarele întinse spre cenușa din vatră, cu capul înclinat, înclinat spre vid. Un uriaș mort. Nu mă auzise venind. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
ne-a condus înăuntru. Avea o față palidă și părul lui aducea cu o blană. Părintele i-a explicat situația și, fără nici un cuvânt, îngrijitorul ne conduse de-a lungul unui labirint de culoare și scări pe care plutea un miros de ceară și leșie, către o cameră mare în care erau două paturi micuțe, puse cap la cap. Când am văzut pătuțurile, m-am gândit la al nostru, atât de mare și de moale. Aș fi vrut să fiu cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
farfurii de supă, o pâine neagră mare, o bucată de brânză tare ca lemnul de stejar și o ulcică de vin. Lăsă totul pe o măsuță și ne ură noapte bună. Mă dezbrăcai și-mi dusei hainele mai aproape de foc. Miros de lemn, de lână nespălată și de ars, firicele de fum. Mâncarăm bine, fără să ne facem griji în legătură cu bunele maniere. Părintele Lurant avea niște mâini mari, fără păr, grăsuțe și cu o piele delicată, unghii fără crăpături. Mesteca mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
amenințătoare, îi strânge din ce în ce mai mult pe prizonieri. Se ridică pumni, sunt aruncate insulte și pietre. Ce e o mulțime? Nimic, dobitoace inofensive dacă-i privești în ochi pe fiecare în parte. Dar adunați laolaltă, aproape lipiți unul de celălalt, în mirosul trupurilor și al sudorii, al respirațiilor, contemplarea chipurilor, cel mai mic cuvânt, adevărat sau nu, devine dinamită, o mașină infernală, o oală sub presiune gata să-ți explodeze în față fără să o atingi. Jandarmii simt ce se întâmplă. Grăbesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
uniforma mă împiedica să fac asta. Astăzi nu m-ar mai împiedica nimic! Din când în când, le auzeam vocile, râsete, iar apoi auzeam pașii servitoarei primarului care venea să le aducă feluri de mâncare aburinde, care miroseau bine. Dar mirosul ăsta, în ziua aceea, era ca o enormă duhoare de care nu puteai scăpa. Aveam un nod în stomac. Îmi era rușine că sunt om. Louisette a făcut multe drumuri. „Pe o vreme să nu dai nici un câine afară din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
a luat de mână. M-a condus. Am urmat-o. S-a scuzat: — Nu mai avem camere, nu mai e loc... Am intrat într-o sală imensă în care se auzeau gemete din toate părțile și în care plutea un miros acru de pansament, puroi și murdărie. Era mirosul rănilor, al suferinței și al plăgilor, și nu mirosul morții, care este mult mai curat și mai odios. Erau treizeci, poate patruzeci de paturi, toate ocupate, pe care nu puteai distinge uneori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
urmat-o. S-a scuzat: — Nu mai avem camere, nu mai e loc... Am intrat într-o sală imensă în care se auzeau gemete din toate părțile și în care plutea un miros acru de pansament, puroi și murdărie. Era mirosul rănilor, al suferinței și al plăgilor, și nu mirosul morții, care este mult mai curat și mai odios. Erau treizeci, poate patruzeci de paturi, toate ocupate, pe care nu puteai distinge uneori decât forme alungite care dispăreau sub bandaje, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
nu mai e loc... Am intrat într-o sală imensă în care se auzeau gemete din toate părțile și în care plutea un miros acru de pansament, puroi și murdărie. Era mirosul rănilor, al suferinței și al plăgilor, și nu mirosul morții, care este mult mai curat și mai odios. Erau treizeci, poate patruzeci de paturi, toate ocupate, pe care nu puteai distinge uneori decât forme alungite care dispăreau sub bandaje, și care de abia se mai mișcau. În mijlocul încăperii, patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
în ordine, aranjat impecabil în așteptarea unui proprietar plecat în vacanță, care urma să se întoarcă dintr-o zi într-alta pentru a regăsi locul familiar. Cel mai curios e că nici un parfum nu plutea prin aer. O casă fără mirosuri e o casă moartă. Am rămas mult timp în această călătorie singulară, precum un intrus lipsit de jenă, dar care, fără să dea atenție acestui lucru, urma o traiectorie clar marcată. Castelul devenea o cochilie, iar eu mergeam încet în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

totul în grădina celor doi actori. Femeii i s-a uscat gura de atâta vorbit și ar bea apa aia din pahar, dar se abține; acum, voința îi este adunată toată în mâna care stinge apăsat milimetrul de țigară rămasă, mirosul tutunului bun se amestecă neașteptat cu cel al trifoiului și al lucernei din jur, e îmbrăcată într-o rochie roșie, lungă până-n tălpi, largă la poale, o rochie dintr-un material de bumbac foarte subțire, cu spatele gol, sânii sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
o slujbă întreagă... Cei trei de la masă, Maestrul, Cezarina și Laszlo, mai vârstnicul ei regizor, discută zgomotos, vesel, Loredana se pregătește să treacă din bucătărie spre masa din living, aducând castronul de borș de miel, leușteanul plutind deasupra își amestecă mirosul cu tăriile deja degustate, pe blatul din bucătărie, e pregătit cuptorul electric, rotund și rapid, stăpâna casei trebuia să pună la copt antricoatele de miel, împachetate în fân, apoi închise în folie de aluminiu, și pac!, la cuptor, îi ieșea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
o plătesc eu, gândește Loredana, care nu iartă pe nimeni, niciodată. Nu mi-a dat mie banul, o să-l dea la alții. Intră Neli cu fânul pentru friptură (va fi o raritate, carne de miel, făcută în mirodenii și fân!)... Mirosul... nările Maestrului se umflă suspect, nu știu ce-a mâncat maică-mea în timpul sarcinii cu mine de am eu mirosul atât de dezvoltat, există o cultură intrauterină a mirosurilor, adulmeci acolo cu năsucul, vin toate în lichidul amniotic, eu învăț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
la alții. Intră Neli cu fânul pentru friptură (va fi o raritate, carne de miel, făcută în mirodenii și fân!)... Mirosul... nările Maestrului se umflă suspect, nu știu ce-a mâncat maică-mea în timpul sarcinii cu mine de am eu mirosul atât de dezvoltat, există o cultură intrauterină a mirosurilor, adulmeci acolo cu năsucul, vin toate în lichidul amniotic, eu învăț mirosul din prima, ca o albină, câte femei cunosc eu numai după miros!!!, ăhă, să fie ele sănătoase, nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
fi o raritate, carne de miel, făcută în mirodenii și fân!)... Mirosul... nările Maestrului se umflă suspect, nu știu ce-a mâncat maică-mea în timpul sarcinii cu mine de am eu mirosul atât de dezvoltat, există o cultură intrauterină a mirosurilor, adulmeci acolo cu năsucul, vin toate în lichidul amniotic, eu învăț mirosul din prima, ca o albină, câte femei cunosc eu numai după miros!!!, ăhă, să fie ele sănătoase, nu e nevoie să le și văd, chiar dacă stau cu spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
nările Maestrului se umflă suspect, nu știu ce-a mâncat maică-mea în timpul sarcinii cu mine de am eu mirosul atât de dezvoltat, există o cultură intrauterină a mirosurilor, adulmeci acolo cu năsucul, vin toate în lichidul amniotic, eu învăț mirosul din prima, ca o albină, câte femei cunosc eu numai după miros!!!, ăhă, să fie ele sănătoase, nu e nevoie să le și văd, chiar dacă stau cu spatele, știu cine e, ne-am jucat în facultate cu asta mereu, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
în timpul sarcinii cu mine de am eu mirosul atât de dezvoltat, există o cultură intrauterină a mirosurilor, adulmeci acolo cu năsucul, vin toate în lichidul amniotic, eu învăț mirosul din prima, ca o albină, câte femei cunosc eu numai după miros!!!, ăhă, să fie ele sănătoase, nu e nevoie să le și văd, chiar dacă stau cu spatele, știu cine e, ne-am jucat în facultate cu asta mereu, e incredibil!, izbucneau băieții! Câte nu poate să facă mirosul!, deblochează memoria, creează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
eu numai după miros!!!, ăhă, să fie ele sănătoase, nu e nevoie să le și văd, chiar dacă stau cu spatele, știu cine e, ne-am jucat în facultate cu asta mereu, e incredibil!, izbucneau băieții! Câte nu poate să facă mirosul!, deblochează memoria, creează emoții, povești, nu?... Neli intră cu fânul, cu roșii, salate și câțiva ardei iuți, trece discret spre bucătărie, acolo spală ardeii și îi aduce la masă, pe o farfurie, Lori se simte o clipă minunat, unghiurile ascuțite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
și acum. Când povestea ea unui bărbat și ajungea cu textul la forma gurii ei, ăla rămânea căscat, întreba imediat: cum o cheamă pe actrița asta?, la ce teatru joacă? Vânătorii din ei se trezeau și ieșeau din pădurea adormită, mirosul feromonilor îi făcea să freamăte, toți visau să-i înfrumusețeze gura rotundă, unul care reușise îi făcuse și curul praf, vrusese până la rădăcină, a doua zi, Loredana a dus-o pe Căpșuna repede la medic (să nu știe Regizorul, s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
cum să uit obiceiurile de pe Olt?, Oltean sunt, oltean îmi zice!, păpușile de lut pe care le făceam, Caloianul, descântecele, înmormântările, focurile, blestemele, nu uit nimic, cum să uit ceva?, prima emoție legată de pământ acolo s-a născut, primele mirosuri acolo mi-au dilatat nările, începuturile mele, mamă, cum să uit?, e Oltenia mea, când mai vii pe la noi?, nu mai vin, mamă, pe la tine niciodată!, tu nu te supăra pe Loredana acuma, ești la a treia nevastă, mamă, îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
în garsoniera lui din Berceni. Era cald, era curat, mirosea a mere verzi - vorba asta cu mere verzi o știu de la Maestru, când ceva îi miroase lui bine, zice că sunt mere verzi, știți că o are pe asta cu mirosurile -, el era subțire și înalt, semăna chiar cu primul meu bărbat, cu Maestrul, l-am pupat și pe ăsta de l-am rupt, că ăsta e genul meu, am făcut amor ca nebunii. Mirosea a bărbat tânăr, îmi plăcea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
urât, era probabil un tânăr fără bani pe atunci, nu se prea spăla și pielea îi mirosea puturos, așa îmi povestea Loredana, un nespălat!!!!, nu mi-a plăcut de el, zicea, nimeni nu e ca tine, așa începe dragostea, de la miros, cum să mă îndrăgostesc eu de ăla?, niciodată, tu ești Maestrul meu... Eu am apărat-o totdeauna, am spus la toți că a fost fată mare, că s-a culcat numai cu mine, că e femeia unui singur bărbat, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]