6,924 matches
-
ajute să suporte umiditatea ce se ridica de pe lac, în special în timpul nopții. Frediana, atentă la disciplină, pedepsea cu duritate orice abuz săvârșit asupra lor. Lidania și Lucia, oricum, nu fuseseră tulburate de nimeni și, cu toate că duceau o viață de mizerie, această viață era incomparabil mai bună decât cea trăită în mijlocul hunilor, iar compania persoanelor cunoscute, pe lângă temperatura relativ ridicată din acele zile și lipsa ploii, le ușura situația. Recunoscându-l pe Sebastianus, Lidania își plecă ochii și căută să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să nu se arate foarte informat. Pe străzi găsiră mulțimi de oameni, dar fără însuflețirea ce însoțea de obicei locurile unde se adunau mulțimile în cetate. Atmosfera generală era, dimpotrivă, mai curând depresivă, mai ales din pricina numeroșilor fugari, a căror mizerie, și aici, ca și în Sapaudia, dădea mărturii grăitoare despre cataclismul ce se abătuse asupra Galiilor: disperați, nu puțini, printre ei chiar femei, care, prin aspect și veșminte, păreau de rang, nu șovăiră să-i oprească, cerșind de mâncare; copile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ajuns! Tăcu pentru un moment, dar își reveni imediat și, aprinzându-se într-un acces de mânie, bătu cu pumnul în masă și îi aruncă lui Sebastianus o privire cumplită: — Nedreptățile celor puternici sunt cauza pentru care cei aflați în mizerie iau calea răzvrătirii și a trădării! Ei ar trebui să fie primii din comunitate care să dea un exemplu de moderație, umilință caritate și fidelitate față de propriile îndatoriri; și, în schimb, ei strivesc poporul sub călcâiul aroganței lor, afișându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui Peters, dar faptele importante erau simple. Angajat în sistemul de asistență medicală de stat, McLarg fusese obligat să-și dea demisia din cauza neglijenței în serviciu și fusese înlocuit cu o doctoriță. De Crăciun, aflat într-o stare avansată de mizerie și ebrietate, participase bucuros la atacul asupra femeilor care defilau. Examinarea pe care o efectuă îl lăsă descumpănit. - Mă depășește, mărturisi el în cele din urmă. Acum zece zile ți-am extras un glonte din piept și de trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
să-l panseze și când acesta se întorcea cu spatele, gâlgâia în grabă conținutul sticlei de spirt medicinal cu care fusese dezinfectată rana... într-un târziu, apare în cârciumă femeia pescarului, cu trăsături dure și înrăite pe chip, deșelată de mizerie, oboseală și de atâtea nașteri succesive, cu trei-patru plozi pe lângă ea, și cu cel mai mic în brațe. își scoate bărbatul din cârciumă cu șuturi în fund, scatoalce peste ceafă și sudălmi ingenioase și rimate, manifestându-și agresiv ura și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vas, pentru ca apoi să-și soarbă pe îndelete, în porții mici, urâțenia. Era unul dintre obiectele pe care le căpătase de la un graf neamț, Jordan Augenstein von Saxa, ultimul descendent al stirpei sale, ce se stingea o dată cu el într-o mizerie poleită. își reumplu potirul cornos cu mied, a cărui aromă și gust de ambrozie îl făceau să retrăiască vizita la castel; doar noile obiecte stranii din fața sa îi zdruncinau convingerea că totul nu fusese decât un vis. Urcă cu greu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pentru femeia adorată e simpatie, prietenie, admirație... În amorul pasionat nu e, nu poate fi prietenie. Într-o femeie pe care o iubești pasionat, totu-i femeie, și prietenia nu-și găsește nici un loc unde să se plaseze. Este această mizerie în lume: cu cât un bărbat și o femeie se iubesc mai mult, cu atât se tot împuținează între ei secretele corpului și, din cauza suspiciunilor, se tot înmulțesc secretele sufletului. În iubirile, ca a lui Balzac, dintre un bărbat de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
durere și adesea la catastrofă. 8. Cred că experiența tristă în amor e una din cauzele celemai însemnate ale misoginismului, căci prin amor nu trebuie să se înțeleagă numaidecât acea pasiune "sublimă" care, zice-se, e foarte rară, ci toate mizeriile care decurg din concentrarea, din durata mai lungă sau mai scurtă a sentimentelor bărbătești pentru o singură femeie. Și nu este sentiment care, jignit, să scoată la iveală din fundul sufletului atâta noroi ca amorul, acest "egoisme a deux" care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și este respinsă. Iar argumentarea în favoarea acestei idei e socotită, cu bunăcredință, drept un sofism. 13. ...omul cere vieții ceea ce ea nu poate da; este ceea cespune poetul în versurile: Și poate că nici este loc Pe-o lume de mizerii Pentr-un atât de sfânt noroc Străbătător durerii... 14. Pesimismul și optimismul sunt adevăruri relative. Viața nu e nici bună, nici rea în sine. E cum o simți - și nimic alta. 15. Moartea prin sinucidere e tot atât de "determinată" ca șiorice
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a existenței ei o împiedică de a stărui în ipostasul de ființă pur gânditoare... ...Adorația egoistă, amestec de dorință și idealizare extremă, nu cedează decât în rarele momente când văd în ea ființa umană, fragilă, vremelnică, supusă la nenorociri posibile: mizerie și boală, și la catastrofe sigure: moartea doamnei M... și a ei. Dar, odată cu izbucnirea în conștiință a imaginii femeii tinere cu brațele albe și talia rotundă, egoismul pasionat ia locul sentimentelor altruiste sau (pentru că acestea nu dispar fără să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
face parte din ființa ei... Condiția umană e teribilă! În țeasta cimpanzeului copleșit de instincte telurice, la un moment dat al evoluției și spre nenorocirea lui, apare o flacără rece, conștiința estetică și morală, care aruncă o lumină crudă peste mizeria iremediabilă. E una din multele crime ale naturii împotriva materiei vii. Ce este ea? Îmi pare că astăzi mi-a vorbit de noi când îmi răspundea la indigestele mele pedanterii, în care toate cuvintele strigau: "Te ador!" Mi-a spus
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de divagații și interpretare. Despre imposibilitatea unei relații erotice între parteneri de vârste diferite, Ibrăileanu se exprimă într-un articol din 1925, intitulat Idealism. Sunt ironizate "aranjamentele" scriitorilor de a-și crea "o mică lume ideală în mijlocul acestei lumi de mizerie" (Opere, VI, p. 220). Pe damele "fine", "caritabile", le consideră "deviate", anormale. Eroarea acestor scriitori constă în fetișizarea naturii feminine: "ei cred că inteligența fascinează atât de mult sexul "fin"". Alt argument, ce-l găsim și-n aforisme, este incompatibilitatea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
subțiri de scrumbie, scobitori rupte, bucățele unsuroase de hârtie. Toată această murdărie Îi crea o stare de disconfort Mașei, făcând-o să fie obsedată de o singură idee: să facă neapărat curățenie. De fapt, pe Mașa n-o supăra atât mizeria În sine, cât dezordinea. Dezordinea n-o putea suferi. Praful n-o deranja pe Mașa; dacă lucrurile erau strânse și puse la locul lor, praful aproape că nici nu se vedea. Desigur că el exista și Încă Într-un strat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fără rost... Nu vezi că peste tot e numai praf?“ „Dacă ar fi umezeală sau mucegai, ar fi mai bine?“, răspundea În glumă Mașa, Îndreptându-se spre mușcata Înflorită În fereastră, ale cărei frunze se făcuseră maronii de atâta praf. Mizeria n-o deranja pe Mașa, dar acum, având un oaspete străin În casă, Îi trecu prin minte că poate ar fi trebuit să spele toate farfuriile murdare din dulap, toate lingurile, În mare parte nefolosite de pe vremea mamei sale, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
atunci? Te apuci de măturat? Lasă, te rog, prafu-n plata Domnului, nu te obosi cu dereticatul. Nu sunt mofturos... Mașa nu spuse nimic, de rușine nici măcar nu privi În direcția Extraterestrului, ci doar stinse lumina mare, ca să mai estompeze din mizeria pe care o scotea În evidență, și aprinse o veioză intimă de sub iconostas. Lumina roșiatică a becului făcu să apară din Întuneric o cruce de alamă cu trei brațe, cu trupul lui Iisus răsucit spre răsărit, și o icoană afumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
iar Sfântul Gheorghe, cu delicatețe, Îi Împungea coastele cu sulița sa ascuțită. Privindu-l pe Sfântul Gheorghe, Mașei Îi trecu prin minte că Extraterestrul s-ar putea să aibă niște origini nu tocmai curate, chiar faptul că suportă dezordinea și mizeria din casă Îi dădea de bănuit, dar Mașa Își alungă gândul rău făcând o cruce cu limba pe cerul gurii, iar cuvintele Extraterestrului referitoare la praful cosmic și nebuloase i se șterseră din memorie. Totuși, gândul cu dereticatul nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de la oraș Își sulemeneau fața, de aceea gura lor aducea cu fundul de maimuță. Ajunse la senectute, În loc să se ducă la biserică, cotoroanțele creșteau câini, pisici și alte lighioane. Se despuiau de haine și umblau În patru labe printre ele. Mizeria era de nedescris. Unele se Împreunau cu viperele, alții cu cîini, cu hipopotami sau crocodili. În casa lor erau Sodoma și Gomora. Toate acestea lucruri i le povestise preceptorul, care stătuse În tinerețea sa În gazdă la o bătrână poloneză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai bătrâni. Or, această risipă nejustificată de forțe produce mari dereglări psihice și sociale. Ce frumoasă ar fi viața pe pământ, dacă n-ar exista bărbați, Mașenca! N-ar mai fi războaie. N-ar mai fi revoluții. Și nici atâta mizerie și isterie În fiecare familie. Gândește-te, Mașa: În fond, ce reprezintă bărbatul? Din ce este alcătuită viața lui? Șaizeci la sută din timpul său bărbatul și-l petrece la cârciumă. Restul timpului și-l ocupă cu alte porcării: războaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
urmează să servim masa Împreună, sărmana, de multă vreme așteaptă acest eveniment...” Convins de realitatea vorbelor declamate, Tony pavone Își descreți fruntea, intrând În local cu o curiozitate de drept, localul fiind recent construit În perimetrul unor maghernițe pline de mizerie, de șobolani, ce fuseseră demolate.Avea să constate acest edificiu impozant, elegant, armonios compartimentat Încât Îți făcea plăcere să consumi câteva ore admirând simetria mobilierului, savurând șlagărele de muzică ușoară a orchestrei până aproape de miezul nopții. Nu mică Îi fu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acolo iuțești pașii cu pielea zbârlită de frica lor, să nu te racoleze punându-te la rotisor...! În timpul zilelor călduroase Îi poți vedea stând de vorbă la colțurile de străzi iar uni tolăniți pe trotuare, iar locuințele lor Într-o mizerie greu de imaginat, Încât te Întrebi: care e ocupația lor, cum au apărut pe aceste meleaguri și cine-i subvenționeză...?” „Crede-ți oare, mai pot fi Canibali printre acești oameni...!” - interveni Atena evident Îngrijorată. Tony Pavone o privi, zâmbind. „Strămoșii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cum își sapă singură mormântul. * Potrivit notelor mele, Sheba nu s-a mai văzut cu Connolly după întâlnirea dezastruoasă de la HC decât la câteva săptămâni de la începerea semestrului de primăvară. Era în atelierul ei într-o după-amiază, făcând ordine după mizeria lăsată de ultima ei clasă din acea zi, când a intrat el, pleoștit, cu caietul de schițe în mână. Sheba s-a uitat la el, apoi și-a continuat treaba. Connolly stătea nehotărât în prag, urmărind-o. — Miss? a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
s-a dovedit a dura patruzeci și cinci de minute. De când Sheba nu mai trăiește cu Richard și nici nu mai muncește, singura sursă de venit a Shebei este mica sumă pe care o primește de la familia Taylor. E o mizerie: abia acoperă mâncarea, fără alte adaosuri. Sheba are nevoie disperată de o pereche de pantofi. Și mai devreme sau mai târziu, va trebui să-și cumpere niște haine noi pentru tribunal. Nu prea s-ar cădea să apară în fața judecătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
se întindă, așa cum face de obicei tristețea, și spre celelalte nemulțumiri și regrete. Am plâns de regretul de a nu fi fost un stăpân de animale mai bun. (Toate acele dăți când o băgasem pe Portia cu nasul în propria mizerie pentru că nu făcea în cutia specială.) Am plâns pentru că dădusem ceea ce eu îmi închipuiam a fi o lovitură fatală prieteniei mele cu Sheba. Am plâns pentru că eram atât de disperată încât să-mi pun problema unei legături cu un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Bangs. — Pentru Dumnezeu, Sheba, am zis. Te-ar fi descoperit oricum. Propria ta fiică credea că faci ceva. Și scrisorile! Cum te așteptai să scapi? Sheba se holba la mine. — Ce idioată am fost să am încredere în tine. Toate mizeriile și minciunile pe care le-ai scris... Nu sunt minciuni acolo, Sheba. E acolo ceva ce nu mi-ai spus chiar tu? A scos un sunet ciudat, gutural de exasperare. — Ești nebună! Cum de n-am văzut până acum? Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
refuză să vorbească cu mine sau să mănânce mâncarea pe care am pregătit-o pentru ea. Iese doar ca să se ducă la baie și să-și facă o gustare când știe că eu m-am dus la culcare. Găsesc mica mizerie pe care o face în bucătărie, dimineața. Noaptea trecută m-am trezit din cauza plânsului ei - de fapt a urletului. A durat ore în șir. M-am îngrijorat așa de tare, că am fost pe punctul de a-l suna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]