KorAP: Find »[drukola/base=moldovean & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...133 134 135 ...183 >

4,567 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854

oară... Nu... Ce anume? întreabă Ștefan. Acu doi ani și mai bine. Era într-o miercuri... Fulguia... Clopotele Bucureștiului băteau să se spargă, amestecându-se cu bubuitul pușcilor ce băteau Cetatea Dâmboviței... Aaa... Atunci? Țara Românească înfrântă era sub călcâiul "Moldoveanului cumplit". Taica, scăpase... Prin fugă la turci! Mi-a scăpat printre degete... Noi eu și maica am rămas în Cetate, dobândă... ..."Balaurului fioros", râde Ștefan amintindu-și. ...Împreună cu maica, stăteam strâns îmbrățișate, tremuram, plângeam și ne așteptam moartea... Atunci, lovită

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
neamțule? Mai mult una sută cinci zeci 'talieni. Ce poruncit facem Măria Ta? Ștefan se gândește câteva momente. Măria mea poruncit: 'talieni oaspete drag la Moldova este. Dus la Suceava. Slobozit la Italia. Care rămas, dat fata frumos la el, moldovean făcut. Aista poruncit Măria mea! Jawohl! răcnește el pocnind din cărâmbi. Da' cu boambele celea cum fu, neamțule? îl scormonește Ștefan. Numa' doi galion! se vaicăre Herman. Numa' doi!... Kaputt! Jawohl, neamțule! îl bate Ștefan pe umăr, lăudându-l. Neamțu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
se încruntă: Agapie?! El zice că Agapie s-a mânjit de la boier Chiriță și le-au hrăpit obștei broscăuțenilor, pășunea dreapta lor ocină dobândită cu hrisov bun de la Domnul Alexandru, bunicul Măriei tale, pentru că au luptat bine la Marienburg, când moldovenii i-au ajutat pe lehi în lupta împotriva cavalerilor teutoni și... Știu! îl întrerupe Ștefan, brusc indispus. Agapie, zici? mormăie el. Să mă fi înșelat eu asupra lui? I-ai spus moșneagului că de face dovada, e vai de pârcălab

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
mai pe șoptite, îl iau în pleaznă pe Vodă cât îl au ei la inimă ba-l pișcă, ba-l înțeapă... Îmi zbârlesc musteața, fac fețe-fețe, o-nghit și bag nasul în ulcică să nu mă dau de gol. Afurisiți moldovenii iștea, de unde le-or fi aflând pe toate? Râd eu... râd mânzește de mine însumi! Boierii râd și ei... La a treia ulcică, se iau de Mahomed; l-au și tras în țeapă! Numa' Dumnezeu a scăpat neluat în tărbacă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
ține cârma o ține cu mână vajnică, spune Duma. Aiasta numai la sfârșit se poate spune, vere. Încerc... Caut... Nu pot zălogi Moldova veacului de întuneric. Am auzit vorbind pe mulți dintre cei care au încrucișat sabia cu voi că moldoveanul e un oștean teribil, în luptă nu-i pasă, n-are habar de moarte, spune Țamblac. Nu c-am fi noi, lei-paralei, îi răspunde Ștefan, dar, când i-a ajuns cuțitu' la os, de nevoi, de frică, de amar, cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Țamblac speriat. Bârsan, pe ocolite, povestește: Galioanele turcești au venit... Și Alexandru?! repetă Ștefan întrebarea. A... a căzut... și principele, gângăvește el cu glas stins. L-au tăiat... L-au tăiat?! îngână Țamblac sprijinindu-se de spătarul jilțului. Și... și moldovenii mei?! strigă Ștefan. Tăiați! Toți trei sute?!... Toți! Ștefan tace. Țamblac tace. Bârsan tușește, își drege glasul și povestește: De hramul Sfântului Nicolae... În zori... Galioanele turcești ne băteau cu pușcile... Principele, moldovenii, ne-am bătut... De n-ar fi fost

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Țamblac sprijinindu-se de spătarul jilțului. Și... și moldovenii mei?! strigă Ștefan. Tăiați! Toți trei sute?!... Toți! Ștefan tace. Țamblac tace. Bârsan tușește, își drege glasul și povestește: De hramul Sfântului Nicolae... În zori... Galioanele turcești ne băteau cu pușcile... Principele, moldovenii, ne-am bătut... De n-ar fi fost trădarea... Trei sute?! Toți?! îl scutură Ștefan. Toți!... În afară de câțiva:... robi, în lanțuri... ce trebuia să încheiem alaiul de izbândă pe ulițele Stambulului... Pe mare, în timpul unei furtuni, am ucis turcii... Am aruncat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Își împart cămașa mea însângerată, spune Ștefan cu durere. Au ei habar cu câtă moarte și pârjol am plătit "mântuirea" aiasta? Și vom plăti încă... Ai uitat să pomenești, îi amintește Mihail, că Sanctitatea sa a făgăduit binecuvântarea sa apostolică tuturor moldovenilor ce se vor închina la catedrala catolică de la Baia... Într-adevăr. Și iertarea păcatelor numai acelora ce-și vor lăsa obolul în Cutia Milelor niscaiva ducați sau vor cumpăra niscaiva Indulgențe, pe care Papa îi dăruiește cu mare dragoste lui

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Pe aiești "tigri" țăranii noștri și capul Domnului nostru i-au făcut "pisicuțe" la Podul Înalt! atacă și Duma. Ștefan își ascunde în mustață un zâmbet de mulțumire: Și... și care ar fi secretul? Pe turci îi mâna jaful, cotropirea... Moldovenii au ceva de apărat! se repede Tăutu să nu i-o ia înainte Duma. Într-adevăr, un amănunt deloc de neglijat într-o bătălie, dar n-ajunge... Ștefan nu spune ce-ar mai trebui. Cu pacea ce facem? insistă Stanciu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Poate... poate câțiva oploșiți la câte un sân de moldovancă... Rău îmi pare... Primim! Altceva?! Cere: "Să fie înturnată și comoara hrăpită de pe corabie!" Comoara?! Ce comoară?! Care comoară?! Aia era "Comoară"?! Și-apoi, era jefuită de la neguțătorii genovezi și moldoveni din Caffa, pe care osmanlâii au avut milosârdia să-i descăpățâneze! Cu aiastă "Comoară" am cumpărat niște săbii care să fie pomană pentru capetele osmanlâilor ce vor cădea, când vor binevoi să vină în Moldova!... Altceva! Altceva! Ce mai pohtește

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
tabără de adunare sub comanda lui Vlad Drăculea Țepeș. Vlad mi-a scris că-l ard palmele să scoată iar sabia împotriva turcilor. Așteaptă doar porunca lui Mateiaș: "Treceți Carpații!" Cazimir se lasă el greu, dar nobilii lehi îl îmboldesc... Moldovenii, cu ungurii și cu polonezii, facem o adevărată cruciadă... Nu dăm îndărăpt, nici un pas nu dăm din ce am cucerit! freamătă Șendrea. Ne-am cucerit libertatea, am plătit scump pentru ea, și nu voi a ne mai închina la nici o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Humorului cu toți călugării săi au lepădat sutanele și cer Măriei tale să le dai săbii, că vor să lupte și ei împotriva necredincioșilor. Călugării?!... Cu sabia?!... Aiasta nu s-a mai pomenit! spune Ștefan și inima în el crește. Moldovenii mei!... A dat strechea în popi. Și Sfântul Gheorghe a luat sabia, ca să ucidă balaurul întruchipare a răului... Să li se împlinească voia! Să mi-l aduci pe stareț! Voi chiar eu să-i dau sabia! Ar mai fi ceva

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
spartul iarmarocului! Vor veni să culeagă snopii secerați de altul! M-am cam prins eu ce hram poartă Mateiaș aista! izbucnește Tăutu. Poartă "Hramul Sfântului-Așteaptă"! Așteaptă la trecătoare, ca pisica la gaură... Și când va socoti că și turcii, și moldovenii s-au stropșit îndeajuns unul pre celălalt, că sunt cu puterile la pământ, falnica oștire a viteazului Mathiaș va trece Carpații în marș triumfal și va da lovitura de grație, mușcând ca șacalii din trupul leului rănit. Și, astfel, "Mathias

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
bâlciul aista murdar?! se aprinde Ștefan. Dintr-un foc, împușcă mai mulți iepuri odată: zdrobește Împărăția otomană, jucându-se de-a războiul, încununându-se "Salvator al Creștinătății", lovește într-o Moldovă ce-i sta ca spinul în ochi, scurtează nasul "moldoveanului obraznic", ce-l înțeapă mai abitir ca săgeata ceea buclucașă, și, nu în ultimul rând -, dă socoteală de aurul Papii, pe care Dumnezeu știe cum l-a tocat, că prin lupte cu turcii, nu s-a prea văzut... Să recunoaștem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Tu ești mărturia mea, Mărturia Moldovei. Mi-e frică de uitare... Prin tine, prin "Letopisețul Țării Moldovei", nu vom pieri cu totul. Cetățile mele se vor nărui, dar slovele letopisețului nostru vor dăinui în veac... Să scrii cum au știut moldovenii să lupte și să moară apărându-și libertatea... Să scrii, ca aieste fapte să stea mărturie, "să nu rămână îngropate în mormântul uitării"... Măria ta le-ai scris mai bine cu spada! Eu... eu, cu o biată peană de gâscă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Știi ce mă doare mai mult și mai mult? Nu trădarea Apusului cu liota lui de regi și crai. Cine sunt eu, pentru ei? Cine sunt ei, pentru mine? Mă doare cumplit mă doare că m-au părăsit ai mei! Moldovenii mei! Cei ce mi-au stat alături ca mii și mii de frați... Cei cu care am împărțit și pâinea și apa... Și durerile și bucuriile... Și viața și moartea...S-au lepădat de mine... M-au părăsit... M-au

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Și durerile și bucuriile... Și viața și moartea...S-au lepădat de mine... M-au părăsit... M-au lăsat singur, când aveam mai mare nevoie de ei... Aiasta cumplit mă doare! Daniil clatină din cap: S-a surpat, oare, credința moldovenilor în Domnul lor, Ștefan? Risipește umbra îndoielii... "Moldovenii lui Ștefan", îngână el sarcastic... Eram înțeleși au jurat chiar ca oastea risipită să se adune pe culmile Carpaților în zvon de bucium. Dar buciumele n-au buciumat... Și cât i-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
S-au lepădat de mine... M-au părăsit... M-au lăsat singur, când aveam mai mare nevoie de ei... Aiasta cumplit mă doare! Daniil clatină din cap: S-a surpat, oare, credința moldovenilor în Domnul lor, Ștefan? Risipește umbra îndoielii... "Moldovenii lui Ștefan", îngână el sarcastic... Eram înțeleși au jurat chiar ca oastea risipită să se adune pe culmile Carpaților în zvon de bucium. Dar buciumele n-au buciumat... Și cât i-am așteptat, Doamne!... Am luptat singuri... Am murit singuri

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
menținerea acestui război. Și ce primejdie ar fi ca Ștefan acela din pricină că nu e ajutat să încheie pace cu turcii..." Fragment din scrisoarea Papei Sixt către regele Ungariei Matias Corvinul (înainte de lupta de la Valea Albă). * "...Nu mai puțin de vitejia moldovenilor care erau gata ori să moară, ori să izbândească, cât de meșteșugul lui Ștefan Vodă..." Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei * "Să nu cutezați a-mi dea mie meritul biruinței, că n-oi fi vreun arhanghel focos pogorât din Ceruri... Acolo

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
lui Ștefan Vodă..." Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei * "Să nu cutezați a-mi dea mie meritul biruinței, că n-oi fi vreun arhanghel focos pogorât din Ceruri... Acolo Sus, cineva ne iubește îl știu eu. Dar mai cu samă voi, moldovenii... Moldova toată! Vouă! Voi ați dus greul! Sunt mândru de voi, moldovenii mei! Vitejii mei!" Ștefan Vodă către "moldovenii lui" * " Dacă noi vom avea în mână Moldova, vom putea înainta liber în toate părțile lumii." Sultanul Baiazid al II-lea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-mi dea mie meritul biruinței, că n-oi fi vreun arhanghel focos pogorât din Ceruri... Acolo Sus, cineva ne iubește îl știu eu. Dar mai cu samă voi, moldovenii... Moldova toată! Vouă! Voi ați dus greul! Sunt mândru de voi, moldovenii mei! Vitejii mei!" Ștefan Vodă către "moldovenii lui" * " Dacă noi vom avea în mână Moldova, vom putea înainta liber în toate părțile lumii." Sultanul Baiazid al II-lea (1502) * "...Și moldovenii obosiți și neviindu-le ajutor de nici o parte, au picat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
oi fi vreun arhanghel focos pogorât din Ceruri... Acolo Sus, cineva ne iubește îl știu eu. Dar mai cu samă voi, moldovenii... Moldova toată! Vouă! Voi ați dus greul! Sunt mândru de voi, moldovenii mei! Vitejii mei!" Ștefan Vodă către "moldovenii lui" * " Dacă noi vom avea în mână Moldova, vom putea înainta liber în toate părțile lumii." Sultanul Baiazid al II-lea (1502) * "...Și moldovenii obosiți și neviindu-le ajutor de nici o parte, au picat la Valea Albă, nu fiește cum, ci

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Vouă! Voi ați dus greul! Sunt mândru de voi, moldovenii mei! Vitejii mei!" Ștefan Vodă către "moldovenii lui" * " Dacă noi vom avea în mână Moldova, vom putea înainta liber în toate părțile lumii." Sultanul Baiazid al II-lea (1502) * "...Și moldovenii obosiți și neviindu-le ajutor de nici o parte, au picat la Valea Albă, nu fiește cum, ci până la moarte se apăra, nici biruinți dintru arme, ci stropșiți de mulțimea turcească, au rămas dobândă la turci. Și atâta de ai noștri au

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
de-ai fi umblat să cauți lumea în lung și în curmeziș... "Năzdrăvanul Moldovei" era fermecat și a rămas viu ca toți viii... că doar nu-i sfânt degeaba... și, chiar are să mai vină odată, ca să-i apere pe toți moldovenii lui". Ștefan cel Mare în legende * "Țăranul din munți și văi și păduri, în marea lui nenorocire... ca o rază bună din acel veac mare... ca o mângâiere și o făgăduială... atâta știa: ... că neamul său a dat, cândva, un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199

Bugeacului, rămas acum fără picior de tătar, a acelui „colț” de țară și lume bătut și răzbunat de pașii atâtor neamuri și seminții. Noua administrație - țaristă - a alcătuit, aici, în sudul Basarabiei un pitoresc mozaic de nații, printre care, pe lângă moldoveni, găsim urmași ai cazacilor zaporojeni, bulgari, ruși, sârbi, albanezi, greci, armeni, evrei, dar și nemți și chiar elvețieni! Aceștia din urmă, provenind din Elveția franceză, au fost chemați de un oarecare conte Paravicini și așezați, între 1824-1828, lângă Akerman (Tighina

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]