3,929 matches
-
totuși complet diferite, Herman străbătuse coridorul, abia având loc să treacă printre pereții înalți și înguști, acoperiți de tapet mucegăit. Se opriră în nișă, unde pereții curbi, ca un receptacol de porțelan, rămăseseră albi și goi. Pe jos era un mozaic mohorât, lustruit atât de bine, că reflecta în apele lui tavanul înalt, cu policandru. "Poate că n-o să te supere un mic tabiet al nostru", i se adresă mama Soilei, întorcîndu-se către el. Avem timp destul și de dulcețuri după
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sânge, șomau acum la o țigară, unde buturuga pe care se tranșa carnea era acum uscată ca o piatră străveche. Foametea se așezase de ani întregi în aceste hale ce ar fi trebuit să fie ale belșugului și abundenței. Marele mozaic de pe perete înfățișa țărani luptîndu-se cu coșuri de fructe, mânând turme bogate ca-n Galaad, nemaiștiind unde să-și pună prisosul de grâne, legând crengile pomilor ce se rupeau sub povara roadelor. Dar vasta hală, cu cele trei etaje ale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sfînt? - și se afundă, lângă omul de foc și alamă lustruită, prin sălile lui înghețate. Săli vaste de marmură, goale de orice mobilier, goale de tapiserii și tablouri. Numai arcuri, bolți, pilaștri albi și goi, numai tăcere încremenită. Pe jos, mozaicuri de piatră verde și roșie, împletite până la capătul privirii. În apele lor copilul se văzu gol și se înfiora. Prin ferestre rotunde, fără geam, pătrundea lumina transparentă a lunilor. Copilul urca, din săli în săli, din curți interioare în triclinii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un pâlc de pini, pătrundea iar în acele clădiri mereu albe, împodobite cu arhitrave, cornișe, cupole, frontoane, statui... În centrul unei săli în care lumina pătrundea prin ferestre foarte înalte trona o mare mașinărie metalică prinsă-n buloane direct pe mozaicul lucios. Era o presă hidraulică având în jur, risipite în clinchete pe podea, fâșii lungi de alamă decupată. În altă sală, cu o mare cupolă ridicată deasupra, era clădit chiar în centru un fel de amvon extrem de înalt, care părea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
podeaua sălii ar fi fost de sticlă subțire și limpede. Vedeai, într-o parte, și marea plină de jonci, cu arhipelaguri și stânci sălbatice ieșind din mijlocul spumei. Copilul coborî și lipăi mai departe, cu tălpile goale, înghețate, pe vastul mozaic. Ființa de ambră și foc îl așteptase la piciorul pilastrului. Lunile erau acum de lumină pură. Le zărea uneori sub câte o boltă sau printre stâlpii suciți ai unei galerii. Golul înserat era mai mult decât putea inima să îndure
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fie modelul floral al tapițeriei care-l apăra de răceala zidului văruit. Cât de multe lucruri erau pe lume! Pe cele mai multe însă nu le mai zăreai deloc, atât de obișnuit erai cu ele. Când mergea la veceu, vedea mereu în mozaicul de pe jos tot felul de capete, cai, clădiri, atât de limpede, că nu te-ndoiai că fuseseră chiar desenate acolo din miile de pietricele. Dar altădată vedea alte figuri, mereu altele. Și înainte să adoarmă, când ținea ochii-nchiși, vedea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
felul de capete, cai, clădiri, atât de limpede, că nu te-ndoiai că fuseseră chiar desenate acolo din miile de pietricele. Dar altădată vedea alte figuri, mereu altele. Și înainte să adoarmă, când ținea ochii-nchiși, vedea mai întîi un mozaic verzui care încet-încet se prefăcea în fețe și trupuri, în oameni adevărați ce începeau să se miște și să vorbească. O gaură din perdea, văzută dintr-un anumit loc, părea o față de bătrân mustrător, o pată pe fundul chiuvetei de la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu doar două zile în urmă vă îndoiați chiar de loialitatea noastră... Împăratul izbucni într-un hohot sincer de râs. - E privilegiul meu acela de a mă îndoi. Politica, domnii mei... Bella se opri și apoi înjură zgomotos. - Au distrus mozaicul! Nenorociții ăștia au distrus un cristal vechi de cincisprezece secole! Quinții nu aveau nevoie să privească spre peretele lateral al sălii tronului pentru a vedea distrugerea, fiindcă intraseră acolo cu mult înaintea împăratului, o dată cu oamenii entuziasmați că suveranul lor se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu greu dorința de a privi înapoi, spre urmele pe care le lăsa pe pardoseala însîngerată. Era curios dacă ele se decupau clar, ca niște pete albe bine definite, sau rămâneau doar ca o mâzgăleală, o parte neinteligibilă într-un mozaic de pași anonimi. La capătul coridorului coti spre stânga, trecu printr-o încăpere unde fu nevoit să sară peste cadavrele unor clone, iar unul din oamenii săi puse capăt suferințelor evidente ale unui soldat tânăr care îi privea speriat, strigîndu-și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
din gura unui amoraș grăsuliu, cobora într-o cochilie de marmură și, de acolo, în cascadă, într-o vană mai mare, ce avea pe ea, sculptate în relief, trupuri goale de bărbați și femei. în vreme ce conducătorul burgund fixa cu privirea mozaicurile de pe pardoseală, un servitor tânăr îl freca energic pe pielea înroșită de pe umeri cu un ștergar cu broderii ample, multicolore, cu desene celtice. îmbrăcămintea sa, împachetată cu grijă, stătea pe un scăunel de marmură, aproape de perete, lângă care aștepta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe toți. Acum, însă, te întreb: când crezi că va ajunge Etius și cu câți soldați? Pentru un moment, Sebastianus, confuz încă din cauza logicii întortocheate și superstițioase a interlocutorului său, lăsă privirea în jos, căutând parcă răspunsul printre plăcile de mozaic ale pardoselii. înțelese că nu mai putea să mintă: cel puțin, nu în toate punctele. Se hotărî și, privindu-l drept în ochi pe regele burgund, răspunse cu voce fermă: — Ei bine, cred că, oricâtă bunăvoință ar avea, nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
avea cheile și că aștepta în capătul scărilor. Furibund, Etius îl trimise să-l caute; puțin mai târziu, cei doi apărură în fugă și-l eliberară pe prizonier, care, între timp, nici nu suflase, mulțumindu-se doar să fixeze desenele mozaicului de pe pardoseală. De îndată ce dispărură cei doi din încăpere, Etius se apropie de omul acela. Punându-i o mână pe umăr, îi spuse lui Sebastianus: — El e Divicone. Cum a spus și plantonul, e un bagaud, sau mai bine zis a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adunate între ziduri înalte și dărăpănate, care, la o privire mai atentă, se dovediră a fi pereții unei antice villa, cu siguranță distrusă de vreo incursiune nu foarte recentă a barbarilor, dacă nu chiar de bagauzi înșiși. Dintre ierburi apărea mozaicul pavajului, cu desene geometrice ori scene de vânătoare reprezentând pantere neverosimile pornite să urmărească căprioare în fugă. Mulți bagauzi care în mod clar așteptaseră în iarbă sau printre ruine, se ridicară în picioare la apariția noilor veniți și se strânseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și mai rea: în floarea vieții fiind, refuzau să-și îndeplinească îndatoririle conjugale. își refuzau orice izvor de plăcere și, sfâșiate între soți și părinți, alegeau să se consume în posturi, rătăcind ca niște spectre, cu trupurile lor scheletice, pe mozaicurile luxoase ale propriilor villae. Ea, în schimb, nu avea înclinații nici pentru autoflagelare, nici pentru o viață trăită în minciună. Dacă esențialul noii credințe putea fi rezumat în promisiunea raiului pentru cei umili și totodată amenințarea cu iadul pentru cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în fața intrării de la apartamentul episcopului. Vestibulul avea formă pătrată și nu era prea mare. Pereții păreau tencuiți de curând, iar în capăt, o frescă înfățișându-l pe Cristos în haine de bun păstor îi întâmpina pe vizitatori. Podeaua era din mozaic cu desene romboidale. Din spatele unei mese mici, pe care, într-un sfeșnic de bronz o lumânare stătea să se stingă, se ridică imediat un bărbat corpolent, cu părul tăiat în dreptul urechilor. Fără să mai aștepte să fie întrebat despre motivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
scară largă și traversaseră apoi un vestibul în penumbră, intrau în sala Decemvirilor. La lumina celor câteva lumânări de seu, doi soldați răniți, pe care decurionul îi scutise de serviciu, aranjaseră cu câțiva milițieni întreceri cu gândaci pe podeaua din mozaic, iar miza - pe care o puneau la bătaie mai mult ca o glumă bună, ca o reacție împotriva dezamăgirii și a deprimării - era o sumă reprezentând salariul pe care nu-l mai primeau de cine știe când. în vreme ce se întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care prin abundența de scrieri, inclusiv de popularizare, a marcat multe destine, printre care și pe cel al profesorului Ion Gugiuman. Tot în 1943, Ion Gugiuman va publica rodul unei intense activități de cercetare: harta etnografică a orașului Huși, surprinzând mozaicul etnic al orașului, distribuția etniilor pe zone și străzi. În afară de români, Ion Gugiuman distinge alte trei etnii importante la acea vreme: evreii (mari comercianțiă concentrați în centrul orașului, având astfel un vad comercial foarte bun; ceangăii (în NVĂ și bulgarii
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
etnii importante la acea vreme: evreii (mari comercianțiă concentrați în centrul orașului, având astfel un vad comercial foarte bun; ceangăii (în NVĂ și bulgarii (în SEĂ. Studiul său reprezintă astăzi un document istoric de mare preț având în vedere că mozaicul etnic prezent altădată s-a efilat printre clipele nemărginite ale istoriei. Preocupările geografului umanist Ion Gugiuman se extind și pe un domeniu extrem de dificil și în ziua de astăzi: cel al zonelor de influență (orașul Huși servind ca poligon de
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Ceangăi, Evrei, Țigani, etc. Exemplu tipic pentru regresul ariei lor de răspândire în cuprinsul orașului, este înfățișarea pe harta etnografică a principalei căi de comunicație, strada Calea Basarabiei, care trece prin mijlocul cartierului lor și care azi este un adevărat mosaic etnic; aici putându-se întâlni, pe o porțiune destul de mică, nu mai puțin de 5-6 elemente entice: bulgari, români, evrei, ceangăi, țigani, etc. II. Nu știm încă precis data venirii primului grup de bulgari la Huși. Bănuim însă că „grădinarii
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
se înșiruie în ordinea desfășurării lor temporare. Adam Bălțatu nu este un filosof care să-și facă probleme de limbaj, de interpretare, ci este pur și simplu un artist care se lăsa furat adeseori de imagine, de impresie, compunând un mozaic de aspecte, de preocupări și evenimente. Astfel, de o importanță deosebită este prezentarea atmosferei Școlii de Belle Arte de la Iași care l-a înăbușit și care l-a alungat. Ambianța Iașului din deceniile trei și patru ale secolului XX este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
marmură albă și o împodobi pe dinăuntru și pe dinafară foarte frumos și toate scobiturle pietrelor dinafară le vopsi cu lazur albastru și florile le polei cu aur.” în construcție s-a folosit piatră calcaroasă, șlefuită, de la Albești, marmură și mozaic din Constantinopol. Se pare că însusi domnitorul s-a implicat în proiectul arhitectural, căci deprinsese randuielile în vremea șederii sale la Constantinopol. După unele relatări, domnitorul ar fi chemat de aici pe meșterul armean Manoli din Niaesia . Cu siguranță că
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
face semn către un rînd de bănci de lemn înșirate în fața altarului. Noi trei mai avem cîte una-alta de pălăvrăgit, anunță. — Acum ce mai este? întreabă Roja neliniștit, urmărind grupulețul de umbre care se mișcă alene unduindu-se deasupra mozaicurilor crăpate de pe jos, contopindu-se cu personajele șterse pictate de jur împrejur pe pereți. — Ce să fie, spune Curistul, simțind că a sosit momentul să spună pe șleau ce-i trecea prin minte. Chiar nu vezi în ce direcție au
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai larg, dar și fragmente revelatoare ale „premisei” istorico-geografice, sociale, politice, culturale, psihologice a conglomeratului. Istoria și atmosfera cotidiană, pulsația străzii, a cafenelei, vocea, valurile și vântul, pribegia și imuabilitatea, dialogul nu neapărat vorbit Între oameni, peisaje și cărți. Un mozaic de microcosmosuri care potențează, deopotrivă, concretețea terestră și cosmicitatea transcendentului. Contrazicând pe cei care considerau că „triste Trieste” nu are suflet, doar o minte germană și un stomac italian, cartea conferă locului suflet, dar și „o minte italiană și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
face o greșeală, pentru că de fapt un divan al sultanului nici nu există, fața lui nu și-o arată nimănui, el stând așezat dintr-o parte și, aruncându-și privirea undeva unde se îmbină bolta azurie a sălii seraiului cu mozaicul din pietre semiprețioase al peretelui din față, lasă în voia contemplării dregătorilor doar profilul său. Ascultă impersonal dările de seamă și proiectele miniștrilor săi fără să facă vreun semn. Toate acestea le știa foarte bine Kuciuk Selin. Întâmpinat personal de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Oltenia de soldații împărăției, atunci când am venit la domnie. Lasă că o să am grijă să rămâneți nemâncați, își propuse el și le adresă o privire blândă, zâmbindu-le prietenește. Urcă cele două trepte de marmură de Carrara și înaintă pe mozaicul cu motive florale albastre, prin uși care se deschideau singure în fața lui. De când știa neica Mihai ce o să-i propună vizirul și de unde? De ce nu i-a spus până acum? Ce cursă mai este și asta? Trecea grăbit prin încăperi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]