7,269 matches
-
se va Întoarce la el În casă, neștiut de nimeni, și toate-acestea se Împlinesc acum. * Ce plictisitor, ce sfâșietor! De câte ori n-ai mai stat aici, sub prun, cu mâna pe poarta Întredeschisă, gata s-o Împingi! Un copil cu fața murdară și fundul gol se ridică de lângă gard și-și trage pantalonii, al cui o mai fi și copilul ăsta, cu mucii sclipind argintiu pe obraz, ca balele melcului, uscate la soare. L-ai pierdut din ochi În curtea plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Christei, care, doar Într-o cămașă a lui, Încheiată strâmb pe sânii mici, ușor muiați (doar alăptase deja de două ori), deschisese larg ferestrele, nepăsătoare la cei care o zăreau din mansarda de vizavi, și, În timp ce aduna scrumierele pline, farfuriile murdare, ceștile ciobite, turuia planuri despre viitoarea lor casă, despre viitoarea lor viață comună. Iar el asculta, flatat, ca de vestea unei avansări: confundase atunci perseverența Christei cu devotamentul și dragostea cu dorința lui de legitimitate În țara de adopție? * —...Plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În care n-au mai rămas decât tulpinile Înnegrite, cu spinii muiați de umezeală, ale trandafirilor, poți foarte ușor să te crezi În noiembrie sau ianuarie. Chelit de frunze, teiul se desenează uscat și negru, pe un cer plumburiu, la fel de murdar ca fațada murdară a casei de vizavi. Pe trotuar, vântul a dispus praful subțire În figuri ciudate, ca apa mării, după ce se retrage de pe nisip. Are Încă În memorie, proaspăt, albastrul intens al Mediteranei... — ...Spui că ai Întâlnit ceva fugari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
au mai rămas decât tulpinile Înnegrite, cu spinii muiați de umezeală, ale trandafirilor, poți foarte ușor să te crezi În noiembrie sau ianuarie. Chelit de frunze, teiul se desenează uscat și negru, pe un cer plumburiu, la fel de murdar ca fațada murdară a casei de vizavi. Pe trotuar, vântul a dispus praful subțire În figuri ciudate, ca apa mării, după ce se retrage de pe nisip. Are Încă În memorie, proaspăt, albastrul intens al Mediteranei... — ...Spui că ai Întâlnit ceva fugari români care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
negre, fierbinți, care ies din moloz, din scândurile prăfuite, pline de cuie, din picioarele frânte ale mobilelor. Cade, se ridică, așchii, cioburi fierbinți, pietre ascuțite i se Înfig În coate, În genunchi, În pulpele zdrelite, uite o inexplicabilă zdreanță vineție, murdară, o creangă de magnolie Înflorită, rozalb veștedă, asfixiată, care iese din mormanul de moloz odată cu ultimele limbi de flăcări, și ea scurmă cu unghiile, rupte, Însângerate, urlând: Klara, mamă, de ce, de ce, de ce? Doar le-ai rugat de-atâtea ori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
locuiau cu chirie În ea. Baia și bucătăria, de unde răzbătea un puternic miros de varză, erau comune. Dar nu am mai recunoscut nimic din locuința elegantă care, În copilăria mea săracă, mă epata cu luxul ei. Acum era delabrată și murdară. Omobilă relativ nouă, dar ieftină o Înlocuise pe cea veche. Obiectele vechi erau prost Întreținute, ciobite, tot ce fusese de valoare a fost vândut În anii de restriște, așa cum ai făcut și tu când a trebuit să te Întreții singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fostul ei soț. În fiecare an, spre primăvară, alerga către o nouă iubire, cu nările fremătând, cu poalele anteriului în vânt, parfumat și dichisit... ca să se întoarcă, după o zi, o săptămână sau o lună, cu totul stors, șifonat și murdar, ca un cotoi de pripas. Se întreba dacă moțul ei iubit va călca pe urmele tatălui său. De asta se temea foarte tare, pentru că ar fi fost păcat să se risipească prospețimea lui sufletească, setea lui de cunoaștere, seriozitatea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
măr mare, suculent. Cel puțin asta fu impresia prințului privind dinții albi și puternici ai celuilalt. Și iar îl încercă bizara senzație că se afla în prezența unei femei. Ce fel de zaruri arunca acest agent original în marele joc murdar al politicii? ― Sunteți unul dintre puținii oameni ocrotiți ca într-un cerc de vrajă. Și, îndepărtându-se, pictorul râse din nou. Dar, pe lângă asta, mai există cineva care m-a ajutat să văd mai bine. ― Acel cineva are și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vechiul blazon comtal al strămoșilor coborâți din cetatea Făgărașului. PAGINĂ NOUĂ 34 Aproape de Cottbus, în mijlocul unei păduri, se ridica o cabană de vânătoare. De la etaj, Dante Negro vedea curba albastră a râului Spree și drumul acoperit de o zăpadă zemuindă, murdară. Jos, la intrarea cabanei, așteptau două trăsuri. Copita unui cal nerăbdător lovea zăpada, împroșcând stropi apoși. Pictorul se răsuci și veni mai aproape de ambasador. Marchizul Cauraincourt, ambasadorul francez din Rusia, stătea în picioare și privea un punct fix în flăcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
inși În cămașă și izmană. Tunși-chilug. Și desculți. Intră cu toții În ogradă, alături. Moș Iacob le arată banca de lemn de lângă peretele saraiului: - Sidite, sidite! Cei doi tunși se așează. Ascultători, cu mâinile pe genunchi și privirea drept Înainte. Sunt murdari pe obraz, au mâinile murdare, picioarele goale, negre, zgâriate. Se vede de-aici. Moș Iacob intră-n casă, iese, urmat de Mătușa Domnica. Bătrâna umple două străchini cu polonicul dintr-o oală și le trece lui bărbatusău. Acesta le Întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Tunși-chilug. Și desculți. Intră cu toții În ogradă, alături. Moș Iacob le arată banca de lemn de lângă peretele saraiului: - Sidite, sidite! Cei doi tunși se așează. Ascultători, cu mâinile pe genunchi și privirea drept Înainte. Sunt murdari pe obraz, au mâinile murdare, picioarele goale, negre, zgâriate. Se vede de-aici. Moș Iacob intră-n casă, iese, urmat de Mătușa Domnica. Bătrâna umple două străchini cu polonicul dintr-o oală și le trece lui bărbatusău. Acesta le Întinde tunșilor Întovărășite și de câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Pânii..., oftează Moș Iacob. Ce pâne se făcè la ei ș’-amu mor de foame... Harașo?, Îi Întreabă pe ruși. Harașo, cușania? Cum alt’, decât harașo...? Rușii nu răspund prin cuvinte, au gurile pline. Dau din căpățânile lor - și ele murdare (cine știe de când rătăcesc prin pădure) - că da, cușania-i harașo. Și horpăie. Mătușa Domnica le umple iar străchinile. Acum scurge oala, bate cu polonicul În doagă, ridică din umeri: - Puțân d’ la noi, mai mult d’ la Dumnedzău! - Spasiba, spasiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bălțile nămoloase ca să adune muguri de lotus, făcea raiduri prin cuiburile păsărilor, deschidea ca pe o surpriză păstăile bine închise, pigulea ieburile și mugurii, săpa după rădăcini, scutura fructele din copaci și se întorcea acasă cu părul răvășit, cu mâinile murdare de noroi pline de flori, cu gura roșie și albastră din cauza tuturor lucrurilor din care gustase. Colțurile sariului îi erau legate strâns și avea înăuntru crini de ghimbir și trufe, mostre de semințe și bucățele de scoarță. Uneori aducea câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
o distanță prevenitoare, rânjindu-și dinții decolorați și grotești, strâmbându-se și cleventind ca să-și arate, urâcioase, nemulțumirea, și să-l batjocorească. Fără să fie deranjat de maimuțăreala lor și, chiar bucuros de o nouă distracție, Sampath le întoarse jocul murdar, chiuind și urlând. — Huuuu, huuu, strigă, rostogolindu-și ochii în cap și umflându-și obrajii într-un mod care părea să producă satisfacție ambelor tabere, căci maimuțărelile continuară și, în scurt timp, maimuțele se traseră mai aproape, întinzând palmele murdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
murdar, chiuind și urlând. — Huuuu, huuu, strigă, rostogolindu-și ochii în cap și umflându-și obrajii într-un mod care părea să producă satisfacție ambelor tabere, căci maimuțărelile continuară și, în scurt timp, maimuțele se traseră mai aproape, întinzând palmele murdare și zbârcite, și înghiontindu-l pe Sampath, la început delicat, ca să vadă cum reacționa, apoi împingându-l brutal, o dată ce ajunseră la concluzia că nu reprezenta o amenințare. Și cum putea să-și schimonosească fața! O privire impresionată se întipări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
parte din lumea asta și deci e normal ca uneori să se detașeze. Sampath deschise un ochi, ca o bufniță, ca să poată păstra distanța, în timp ce se alătura discuției aceleia interesante despre separarea care tocmai se derula: — Dacă ții nemișcată apa murdară pe care o torni, mizeria se va așeza curând pe fund. Dacă strecori laptele, smântâna se va ridica la suprafață. Chibzuiește la natura a ceea ce se află înlăuntrul tău și comportă-te ca atare. Putem să facem o fotografie, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
foci. După tatu, antilope, zebre și balene. Cerea elefanți, hipopotami, iaci și cocori, macaci și... maimuțe! Maimuțe! Ah, să gătească o maimuță! Printre bambuși, prin desișul verde și galben de banane, printre urzici, până sus pe vârful dealului. Epuizat și murdar, spionul renunță să mai încerce să se țină după ea și se cățără într-un copac de unde spera să își poată continua urmărirea. Numai că, desigur, imediat o pierdu cu totul din ochi, fiindcă dispăru dincolo de cotitura unor stânci. 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Simțea o mânie feroce, și, în același timp, era pe punctul de a izbucni în lacrimi. Tremura din tot trupul. Oamenii ăștia îl călcau în picioare. Îl invadau, îi pretindeau ființa, poluau aerul din jurul lui. Îl mânjeau cu mințile lor murdare. Cum de puteau să-i aducă lui gândurile și ideile lor oribile? Cum de-ndrăzneau? Îl foloseau în propriile scopuri. Îi era greață. Din cauza acidității, stomacul i se revoltă și izbucni într-o indigestie cumplită, ca și cum ar fi conținut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
niște cotlete aparent arse, puse pe una dintre farfuriile cele mai jegoase pe care le văzuse vreodată. Exact unde ar fi trebuit să fie un model cu flori sau, să spunem, cu dungi, farfuria era pătată cu urme de degete murdare. Bucătarul i-o trânti în fața fără nici un fel de ceremonie, apoi, fără să-l privească pe perceptorul districtual, se întoarse și plecă. Înalții funcționari guvernamentali nu mai știau să mănânce cum se cade. Bucătarul era plin de amărăciune. Și, neputând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
bălăngănea la capătul unui fir deasupra lui și arunca o lumină slabă peste masă, în timp ce restul camerei se topea în întunericul din jur. Ferestrele erau întunecate, ca niște găuri negre de-a stânga și de-a dreapta sa. Draperii triste și murdare atârnau șleampăt de o parte și de alta. Se ridică, adună la un loc materialul gri și se așeză din nou în fața cotletelor sale. Oh, oare cum va reuși să termine chestiile alea oribile, carbonizate? Chiar când se întreba dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
câțiva metri și șoferul frână brusc. Acolo, blocând aleea, împrăștiată pe peste tot, zăcea o colecție uriașă și diversificată de pachete bine legate, paturi de campanie strânse, scaune și mese stricate, oale uzate și o mulțime de tigăi, câteva cuverturi murdare și perne vechi cu umplutura ieșind din ele... Chiar și un pat cu arcuri, vechi și ruginit, și două capre slăbănoage se distingeau în lumina de dinaintea zorilor! Și, mai mult decât atât, se auzeau bufnituri groaznice și bubuieli, și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ridicol în altă zi. Cotiră pe noul drum și, imediat ce înaintară puțin pe traseul plin de găuri, acolo, în fața lor, observară forma dărăpănată și marginile pictate ale dubiței Hungry Hop. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... Un val de oboseală murdară se înălță și răbufni pe chipurile oamenilor. 25 În livadă, între timp, lucrurile erau remarcabil de liniștite. Într-un colț, într-o oală, ceva scotea aburi și fierbea cu o bolboroseală delicată. Deja bolborosise toată noaptea, pregătindu-se pentru sosirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
a-i auzi vocea cu timbru dulce, care spera s-o calmeze. —Alo? — Bună, drăguța mea. Fiona sunt. Ce faci? Nu mare lucru, s-a eschivat Alison. Una-alta prin casă. —Of, nu-mi aduce aminte. Coșul nostru de rufe murdare stă să explodeze, dar nici mie și nici lui David parcă nu ne vine să ne ocupăm de chestia asta. —Luca nici măcar nu s-ar gândi să bage rufele la spălat. Din punctul ăsta de vedere, el e mai tradiționalist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
devreme și să pregătească micul dejun, iar ea să fie cea care să mai lenevească în pat. Dar, din fericire, urme din vechiul Nick mai existau încă - destule pentru ca Susan să se simtă confortabil. Nick continua să-și arunce ciorapii murdari pe podeaua din baie, își păstrase obiceiul ăla revoltător de a-și lăsa resturile de unghii de la picioare pe brațul canapelei și ar fi avut nevoie de o hartă ca să găsească mașina de spălat. Dar Alison nu-și dorea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de praf ce se ridica, rămânând multă vreme suspendată pe cer, nemișcată, căci nici un fir de vânt nu adia în amiaza pustiului. Vehiculele, căci vehicule cu motor trebuie că erau, după viteza cu care înaintau, lăsau în urma lor o urmă murdară de fum și pământ în aerul limpede al deșertului. După care urmă zumzetul ușor al motoarelor, ce vuiră apoi, speriind porumbeii sălbatici, fenecii și viperele, pentru a sfârși într-un scârțâit de frâne, glasuri învălmășite și ordine scuipate, când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]