73,760 matches
-
prieten, Maurice Bowra, specialist în literatură rusă și traducător al Annei Ahmatova, o corespondență simptomatică pentru impenetrabila barieră de comunicare prin care cerberii staliniști au reușit să izoleze o întreagă lume. Cei doi cercetători occidentali nu știau că Osip Mandelstam murise de șapte ani, iar comentariul făcut de I. Berlin despre Ahmatova suna cam așa: poeta trăiește izolată în Leningrad și este inaccesibilă, fiind o supraviețuitoare a vechiului regim. La antipod, în Convorbiri cu Ahmatova și Pasternak 1), diplomatul britanic povestește
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
receptarea lui. Sesizînd acest pericol, în 1965, Berlin îi propune Ahmatovei să-și adnoteze versurile pentru a le face accesibile și a le asigura astfel posteritatea. Poeta răspunde, aparent sfidîndu-și imortalitatea, că atunci cînd această lume despre care scrie va muri, vor trebui să moară și versurile pe care ea le-a inspirat. E interesant de observat cum Berlin sesizează încă din 1965 problema care va frămînta pe bună dreptate, după 1990 majoritatea criticii literare pusă în fața unei inevitabile reevaluări și
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
pericol, în 1965, Berlin îi propune Ahmatovei să-și adnoteze versurile pentru a le face accesibile și a le asigura astfel posteritatea. Poeta răspunde, aparent sfidîndu-și imortalitatea, că atunci cînd această lume despre care scrie va muri, vor trebui să moară și versurile pe care ea le-a inspirat. E interesant de observat cum Berlin sesizează încă din 1965 problema care va frămînta pe bună dreptate, după 1990 majoritatea criticii literare pusă în fața unei inevitabile reevaluări și a unei generații căreia
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
leșinată. Își reveni cu ajutorul sătenilor și regretă amarnic că nu și-a găsit sfîrșitul în valuri. Apoi fugi și, după luni de peregrinare, ajunse în bordeiul părinților ei din satul Vlădeni, unde, la întrebările sătenilor, mărturisi că părinții ei au murit. Mai rătăci somnambulă vreo trei zile prin porumbiști și, apoi, sleită, căzu jos și începu să ronțăie din știuleții de porumb încă în lapte. Și-a dat seama că moartea nu o vrea. Umblă năucă prin sate și orașe pînă
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
Cristian Teodorescu Am aflat la Praga de moartea stupidă a lui Laurențiu Ulici. Un lanț de "dacă" l-a legat de acest sfîrșit. Dacă nu ar fi tras în casa aceea ai cărei proprietari au murit asfixiați cu cîțiva ani în urmă, dacă s-ar fi întors în București de la lansarea de carte la care fusese, dacă ar fi făcut o gripă care să-l împiedice să plece de acasă... și alți asemenea dacă ai ghinionului
Ulici al meu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16603_a_17928]
-
atacat ungurii și au înaintat fără să întîmpine absolut nici o rezistență. Pot spune deci că rușii ne-au salvat ajungînd acolo. Am mirosit ce e războiul. Am fost două săptămîni pe poziții, din care două zile mai dificile, cînd a murit un prieten și un camarad, Sarițan, un flăcău din Bucovina. Minunat om! La război mor adesea cei buni. Eu am scăpat și am ajuns să fiu mutat la Câmpulung. Pe drum așadar am întîlnit acest tren. Rușii luau prizonieri români
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
rușii ne-au salvat ajungînd acolo. Am mirosit ce e războiul. Am fost două săptămîni pe poziții, din care două zile mai dificile, cînd a murit un prieten și un camarad, Sarițan, un flăcău din Bucovina. Minunat om! La război mor adesea cei buni. Eu am scăpat și am ajuns să fiu mutat la Câmpulung. Pe drum așadar am întîlnit acest tren. Rușii luau prizonieri români din armata maghiară. Am întîlnit un soldat român care spunea: Din tren mi-am văzut
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
în general se scriu cărți numai despre "răul la Dostoievski"... Cînd am făcut cunoștință cu Zander, prima întrebare pe care mi-a pus-o a fost ce știu despre Mircea Vulcănescu? Și eu i-am răspuns: "Am aflat că a murit în închisoare". Și atunci l-am văzut pe acest evreu ortodox, foarte bun ortodox, cum își face o cruce, așa, din frunte pînă jos, o cruce rusească. Pentru că auzise c-a murit Mircea Vulcănescu.
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
eu i-am răspuns: "Am aflat că a murit în închisoare". Și atunci l-am văzut pe acest evreu ortodox, foarte bun ortodox, cum își face o cruce, așa, din frunte pînă jos, o cruce rusească. Pentru că auzise c-a murit Mircea Vulcănescu.
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
de un raționalism rigid și fad care sfârșește în neomenesc, și cea a victimelor, înzestrate cu o fantezie de care atârnă însăși viața lor. Această împărțire ireconciliabilă transformă tabla de șah într-un adevărat câmp de luptă, pe care se moare sau se supraviețuiește. Varianta Lüneburg reprezintă șansa de salvare fizică și morală a victimelor, și revanșa lor asupra bestialității, prin probarea unei subtile, dar decisive superiorități intelectuale - cu resurse la nivelul instinctului. Cartea lui Maurensig ridică finalmente întrebarea dacă nu
Viole, șah și literatură by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16592_a_17917]
-
mamă) au funcția unui racord la sursele folclorice. Timide sunt notațiile din poezia naturii: Sus la munți, În poiană... etc. Ceva mai săltăreț e versul în Tablou de seară, alterat de inserția câte unui neologism distorsionat: "Orizontul/ se poleie"; "Deja moare/ Cel din urmă/ Raz de soare"; Chiar divina/ Cântăreață/ Cu blândeață/ Grea și multă/ Nu prelude! Ce se-aude/ Doar e vântul/ Cu al său șuier?/ Ba, e cântul/ Unui fluier!" (p. 52-55). Simțul poetic al naturii nu are deocamdată
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
de redactare mereu mai minunat și mai mare, socotește mai prejos de ceea ce urmează, pentru faptul că ceea ce se află în chip necontenit este neîndoielnic mai frumos decât ceea ce a atins înainte. E ceea ce se întâmplă și Sfântului Pavel, care murea în fiecare zi (I Cor. 15, 11), fiindcă mereu trecea la o viață nouă, făcându-se necontenit mort față de ceea ce a trecut și dând uitării cele străbătute înainte”32. Sufletul niciodată nu se satură de înaintarea în bine, ci doar
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
formele de manifestare ale bunătății Ei dăruitoare. În textul de mai sus, Sfântul Grigorie vorbește și despre un nou sens al morții, în înțelesul că nu trebuie omorât numai omul vechi odată pentru totdeauna, ci cel ce urcă în Hristos moare mereu față de starea la care a ajuns, uitând de ea, pentru a trece mereu la o stare nouă33. Când omul se apropie de Dumnezeu nu găsește niciodată o săturare a dorului său, căci unirea cu Dumnezeu intensifică dorul: „Sufletul ce
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
88 Ibidem, GNO, 352.19. Norme de redactare îl așteaptă înaintea lui89. Orice este măreț și minunat pare inferior în comparație cu ceea ce îi urmează, din moment ce ceea ce descoperă Mirele este mai minunat decât descoperirile miresei de dinainte. Astfel, Sfântul Apostol Pavel a murit în fiecare zi (1 Cor. 15, 13) pentru că, în toate momentele, el s-a împărtășit de o nouă viață, fiind mort pentru trecut și uitând lucrurile anterioare. 89 În viziunea Sfântului Grigorie de Nyssa, din moment ce Binele este infinit, nu există
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Murdoch, și acum pe Saul Bellow. în Ravelstein, ultimul și cel de-al treisprezecelea roman al său (să fie 13 o cifră fatidică?), Bellow spune prin cuvintele personajului Chick, una dintre ipostazierile sale: "De mult am adoptat hotărîrea de a muri de moarte naturală, ca tot omul. La viața mea am văzut mulți oameni murind, așa încît sînt pregătit. Poate că am țesut prea multă ficțiune în jurul gropii - frigul și umezeala din mormînt. Poate că am imaginat prea multe detalii legate
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
roman al său (să fie 13 o cifră fatidică?), Bellow spune prin cuvintele personajului Chick, una dintre ipostazierile sale: "De mult am adoptat hotărîrea de a muri de moarte naturală, ca tot omul. La viața mea am văzut mulți oameni murind, așa încît sînt pregătit. Poate că am țesut prea multă ficțiune în jurul gropii - frigul și umezeala din mormînt. Poate că am imaginat prea multe detalii legate de moarte și poate că sînt prea atașat - anormal de atașat - de morții mei
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
că am imaginat prea multe detalii legate de moarte și poate că sînt prea atașat - anormal de atașat - de morții mei... O persoană rațională nu și-ar da întîlnire cu morții în zona crepusculară..." Și iată că Saul Bellow a murit de moarte naturală, că a aflat, sper, dacă a imaginat, sau nu, prea multe detalii legate de moarte și că s-a prezentat la întîlnirea din zona crepusculară cu morții lui de care era atît de atașat. Adică familia lui
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
Murdoch, și acum pe Saul Bellow. în Ravelstein, ultimul și cel de-al treisprezecelea roman al său (să fie 13 o cifră fatidică?), Bellow spune prin cuvintele personajului Chick, una dintre ipostazierile sale: "De mult am adoptat hotărîrea de a muri de moarte naturală, ca tot omul. La viața mea am văzut mulți oameni murind, așa încît sînt pregătit. Poate că am țesut prea multă ficțiune în jurul gropii - frigul și umezeala din mormînt. Poate că am imaginat prea multe detalii legate
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
roman al său (să fie 13 o cifră fatidică?), Bellow spune prin cuvintele personajului Chick, una dintre ipostazierile sale: "De mult am adoptat hotărîrea de a muri de moarte naturală, ca tot omul. La viața mea am văzut mulți oameni murind, așa încît sînt pregătit. Poate că am țesut prea multă ficțiune în jurul gropii - frigul și umezeala din mormînt. Poate că am imaginat prea multe detalii legate de moarte și poate că sînt prea atașat - anormal de atașat - de morții mei
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
că am imaginat prea multe detalii legate de moarte și poate că sînt prea atașat - anormal de atașat - de morții mei... O persoană rațională nu și-ar da întîlnire cu morții în zona crepusculară..." Și iată că Saul Bellow a murit de moarte naturală, că a aflat, sper, dacă a imaginat, sau nu, prea multe detalii legate de moarte și că s-a prezentat la întîlnirea din zona crepusculară cu morții lui de care era atît de atașat. Adică familia lui
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
treilea roman al său, Blazare, este un Complex de magazine "din spatele blocului" în jurul căruia se concentrează întreaga suflare a unui cartier siderurgic din anii imediat postcomuniști. Familia Enoiu rezumă oarecum drama multor familii față cu noile schimbări economice. Tatăl a murit (cadavrul a fost profanat, furându-i-se ochii), mama, vânzătoare la Alimentară, trăiește nesiguranța locului de muncă, Tache, fiul de 41 de ani este un loser prin excelență, impotent, burlac, fără rost și fără slujbă, fiica Teodora a plecat de
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
estetică, precum și ordinea și mișcarea pe care compozitorii le imprimă creațiilor lor, așa încît arderea crengilor și coroanelor a reprezentat un fenomen de ordin germinativ (ca transmiterea unor dispoziții ereditare), dar și ceea ce a făcut să trăiască și, totodată, să moară într-un opus sonor. Au ars, de asemeni, și trunchiurile muzicii savante, trunchiuri ce adăposteau seva sacralității, a misterului artei sonore, ca operă a unei înalte origini. O origine purtătoare de multe lucruri tainice. Pîrjolirea caracterului sacru evidențiază acel vestigiu
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
literară explică multe dintre problemele insolvabile cu care se confruntă criticii de film, și, într-adevăr, uneori paralela suferă prin facilitate. Exemplul ilustrativ este sinuciderea ei prezentată într-o lumină favorabilă, ca o reușită. Versurile care explică această perspectivă? "A muri/ Este o artă, ca pe orice altceva/ O fac excepțional de bine" (Doamna Lazăr). De altfel, realizatorii doreau să încorporeze în lungmetraj mult mai multă poezie. Ceea ce ar fi fost într-adevăr necesar, pentru că, din cauza acestei abordări, complexitatea textelor - în
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
Chiar dacă ar fi avut de ce, din punctul său de vedere, Iliescu se abține. Le-o zice în schimb ziariștilor care au început să se întrebe ce rol a jucat el, de fapt, după 22 decembrie, cînd în România s-a murit degeaba. Ca să fie sigur că presa a mușcat bine momeala, Ion Iliescu insistă și se pune bine cu măgarii adevărați, cărora le cere scuze că i-a comparat cu ziariștii. Bătrînul actor politic ar fi putut să se autovictimizeze, pozînd
Gafele marelui actor Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11873_a_13198]
-
anilor de studii, când ne formam, legăturile dintre noi erau zilnice. După masă, pe la orele 5, Jenică se înființa; deseori mai veneau încă trei patru colegi. V-am mai scris despre asta. Atunci locuiam în casa bunicului ( "Conu' Mitiță"). El murise de mult, în 1916, aproape în același timp cu Regele Carol I. Casa se află și acuma, la capătul actualei străzi "Pictor Verona". Camerele mari erau închiriate unei societăți agricole. Fostele locuințe de servitori fuseseră frumos amenajate pentru mine.Aveam
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]