4,012 matches
-
văile fericirii intime... Undeva, departe, pe o pajiște lenevită la marginea unui râu lat și lin, lucrat în sepia, c-un cer profilând o imensă catedrală gotică, la periferia străvezie a orașului, se agitau niște domni mărunți, cu barbișon și mustăți învolburate, îmbrăcați în frac, acoperiți cilindric de jobene fumurii, având printre dânșii pe însuși Otto von Guericke (să fi fost prin 1654?). Nu patru, ci opt perechi de iepe roaibe, înhămate complicat, cu harnașamente bătute-n diamante, se chinuiau să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Aventura asta e, de fapt, nodul din care pornește lunga serie a eșecurilor Tatălui. În primul rând, expediția în sine este un eșec pentru că, ani mai târziu, după ce Peary a declarat atingerea Polului, s-a dovedit că îl „ratase“ la mustață. Așadar, cadrul general e o mistificare. În al doilea rând, Tatăl e abandonat și trimis înapoi pe navă, dovedindu-se inapt, fizic și psihic, pentru condițiile dure ale expediției. Va fi bulversat de comportamentul sexual al eschimoșilor, în special de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
care a întâlnit un lăutar bătrân, Petrea Crețul Șolcan, cel mai înzestrat aed dintre Carpați și Balcani. Acesta era fiul unor robi din Brăila și știa mii de versuri. Cu fruntea înaltă, nas acvilin, ochi negri, păr lung și alb, mustăți lăsate în jos, îmbrăcat într-un vechi costum național, el a fost un tip interesant și util. Teodorescu s-a împrietenit cu el, presimțind cât de prețios este un lăutar care știe atâtea lucruri nescrise. La invitat să stea în
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
până la fereastră: "Maică, parcă tot sunt viu, Dar numai sufletu-mi țiu. În temniță m-am uscat, Că-n ea, de când am intrat, Din chica ce mi-a crescut Mi-am făcut de așternut, Cu barba m-am învelit, Cu mustăți m-am ștergărit. Aicea, când am intrat, Ce-am văzut, când m-am uitat? Bâjbâiau șerpoaicele Și erau ca acele, Broaștele ca nucile, Năpârci ca undrelele. Acum sunt șerpoaicele, Maică, sunt ca grinzile, Broaștele ca ploștile Și năpârci ca buțile
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
slujitori, îl iau pe prizonier cu lanțul la gât și-l pun pe două roți de plug; apoi îl aduc la palat. Era atât de înspăimântător la vedere încât femeile fugeau. Barba îi ajungea la genunchi; părul cădea până la picioare, mustața prea grea îi încovoia capul, iar sprâncenele îi ascundeau ochii. Voievodul spune: "Corbeo, nu mai suspina C-a sosit și ziua ta; Că azi mi te-om cununa, Ca să joci la nunta ta. Pân' s-o găti mireasa, Ia-ncalică pe
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
erai!". Și iată-l pe Radu înșfăcat de pâr și târnosit. "Că tot colo, după ușe, Am alt ulei cu cenușe: Mai ia cinci sute de lei, C-au fost bănișorii tăi". Cu un cuțit, Gheorghiță îi taie barba și mustățile lui Radu, care urlă de durere și dezvăluie și locul celui de-al treilea urcior. Gheorghiță găsește urcioarele, le golește în desaga lui, îi ciomăgește pe cei doi complici și apoi pleacă mândru călare. Își cumpără stâne și turme, face
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Tom Thumb, galezul peredur, italianul Piccolino, Oberon al lui Wieland etc. Iată încă o poveste; o rezum cu părere de rău, căci detaliile sunt fermecătoare. Era odată un argat foarte sărac și foarte frumos, cu părul fin și blond și mustața abia mijită, înfățișare plăcută și un chip grațios. Fetele erau moarte după el. Dar el nu se uita nici în stânga nici în dreapta, ci mâna animalele spre locurile unde iarba era mai bună și mai îndestulătoare și semăna bucurie înaintea lui
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
micile lui întâmplări, cu momentele de curaj nebunesc, cu ezitările și renunțările lui, cu tot ce a rămas neîmplinit din teamă sau doar din prea multă prevedere, ne-a recapitulat cumva, ca o metaforă, chiar viețile. Uau (veți zâmbi pe sub mustăți), iaca și cursul scurt de filosofie la școala populară de artă. Păi, cam da, căci de 17 ani, atunci când ajung la Odiseea, le spun studenților să țină minte că există și călătorii la capătul cărora nu descoperi doar lumea din jurul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
am întors în casă, toată camera era de fapt o piscină și acolo se ținea o petrecere a instalatorilor. Mulți instalatori. Și toți erau numa-n slipi și aveau centuri cu scule și tot felul de chei atârnate. Majoritatea aveau mustață, beau bere și ascultau Led Zeppelin. Unul din instalatori m-a întrebat dacă m-a invitat cineva, și eu i-am spus că aia era camera mea, nu trebuia să mă invite nimeni. Și el, foate serios, a zis că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
piesă gata să iasă la suprafață. E un artist generos și onest. Când ai apărut prima dată într-un spectacol? Am intrat pe scenă la Coana Chirița, dansau unii la sfârșit, era mare petrecere, și mi-au pus niște tipi mustață și costum ca să-i facă o glumă lui taică-miu. Era prima oară când puneam piciorul pe o scenă și vedeam publicul. Cred că se produce un declic, e mirajul unei săli pe care o ai deodată în față fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
casă, apărea așa: Stăteam liniștit lângă sobă, arătând nepăsare, ca și cum nici măcar n-aș fi bănuit că trebuie să vină Moș Crăciun. Mama mă necăjea, zicea că n-o să mai vină, că de-acum sunt prea mare, iar tata râdea pe sub mustăți. Priveam neîncrezător când la unul, când la altul, așteptând semnalul. La un moment dat, tata se ridica de pe scaun, punea mâinile în buzunar și repeta, an de an, exact aceleași cuvinte: „Ei, eu trag o fugă până la mama, să văd
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
premiu special al juriului. Ceilalți membri ai juriului nu au fost încă anunțați. În competiția de la a 58-a ediție a festivalului de la Berlin participă două filme românești, Târziu de Paul Negoescu și O zi bună de plajă de Bogdan Mustață. Participarea românilor în juriile festivalurilor internaționale de Clasă A este destul de rară. Anul trecut, regizorul Cristi Puiu a făcut parte din juriul secțiunii „Un Certain Regard“ a Festivalului de la Cannes. Perjovschi Lombard Freid Projects Graficianul român Dan Perjovschi va deschide
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
pentru că n-o împrumuta de la clasa de-alături, căci nu știa pe nimeni, și-i scria în zilnic. Și nici nu știa pe unde s-o caute. Încă mai avea în Patria Noastră 1 un Lenin cu ochelari și cu mustață răsucită ca a baronului Münchhausen, care se trage singur de păr. Degeaba îi spunea Nadejdei Petrovna că nu el i-a făcut mustață și ochelari lui Lenin, că nu-l credea. Lenin era bun și nimeni nu trebuia să-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
unde s-o caute. Încă mai avea în Patria Noastră 1 un Lenin cu ochelari și cu mustață răsucită ca a baronului Münchhausen, care se trage singur de păr. Degeaba îi spunea Nadejdei Petrovna că nu el i-a făcut mustață și ochelari lui Lenin, că nu-l credea. Lenin era bun și nimeni nu trebuia să-i facă ochelari. Trebuia să-i facă ochelari învățătoarei, care era desenată lângă tablă, cum explică la copii. Dar nu lui Lenin. Lenin și-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
lui Lenin, că nu-l credea. Lenin era bun și nimeni nu trebuia să-i facă ochelari. Trebuia să-i facă ochelari învățătoarei, care era desenată lângă tablă, cum explică la copii. Dar nu lui Lenin. Lenin și-așa are mustață și barbă. Tata i-a zis că pe Lenin n-are voie să-l deseneze nimeni, numai pictorii mari, dacă li se dă voie. Pe ceilalți îi bagă-n pușcărie dacă nu seamănă. El are mustață frumoasă și ochii blânzi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Lenin și-așa are mustață și barbă. Tata i-a zis că pe Lenin n-are voie să-l deseneze nimeni, numai pictorii mari, dacă li se dă voie. Pe ceilalți îi bagă-n pușcărie dacă nu seamănă. El are mustață frumoasă și ochii blânzi, nu răsucită, ca a baronului Münchhausen. Numai un prost putea să-l mâzgălească pe Lenin. Lenin era atât de bun, a făcut Revoluția și îi ajuta pe copii. Lui Sașa îi era tare ciudă pe cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
nu răsucită, ca a baronului Münchhausen. Numai un prost putea să-l mâzgălească pe Lenin. Lenin era atât de bun, a făcut Revoluția și îi ajuta pe copii. Lui Sașa îi era tare ciudă pe cel care i-a făcut mustață răsucită lui Lenin. Era câte unul, ca Ciornâi, care nu știa să citească. El nici nu știe cine-i Lenin. Tata i-a zis că ăștia se cheamă copii debili, iar mama și tatăl lor sunt bețivi. Și de aceea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
fi furat de la cineva cartea și-ar fi pus-o pe-a lui în loc. Dar așa, toate cărțile erau iscălite. Te punea Nadejda Petrovna s-o semnezi. Știe el foarte bine cum îl cheamă pe cel care i-a făcut mustăți și ochelari lui Lenin. Îl cheamă sau Grigorenko Vladimir, sau Jmurkin Alexandr, sau Evseeva Natalia, sau Baltuhin Vasili. Pentru că erau patru. Oricum, Sașa era ultimul din pătrățică, și după asta cartea nu mai era bună, pentru că pătrățica s-a umplut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
pretexte. Intriga e simplă: există o crimă (micuța Belle de Jour găsită strangulată în apa unui râu) și un plan fals de elucidare a ei. În jurul acestei victime senine se încurcă și descurcă ițele romanului, în gălăgia ascunzișurilor își afundă mustața (murdară de ouă moi) procurorul, asasinul reciclează de la distanță senzații pierdute, ceilalți fac figurație și, din când în când - cam rar, ce-i drept -, își pun întrebări. Datoria morală de a afla adevărul îi revine povestitorului, ale cărui doză de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
rău de tot. Pitică la înălțime pe lângă uriașul (căpcăunulă Diego Rivera, Frida Kahlo părea să fie o școlăriță cuminte, în imaginile ei obsedante cu cozile împletite peste cap. Apoi mai exista un amănunt fizic ce o individualiza în mod aparte: mustața ei niciodată rasă ori epilată, mustață de femeie care nu își reneagă masculinitatea, ci se mândrește cu ea și face din respectiva mustață un accesoriu de cochetărie ori chiar un element afrodisiac (căci nu era vorba despre o mustață aspră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
pe lângă uriașul (căpcăunulă Diego Rivera, Frida Kahlo părea să fie o școlăriță cuminte, în imaginile ei obsedante cu cozile împletite peste cap. Apoi mai exista un amănunt fizic ce o individualiza în mod aparte: mustața ei niciodată rasă ori epilată, mustață de femeie care nu își reneagă masculinitatea, ci se mândrește cu ea și face din respectiva mustață un accesoriu de cochetărie ori chiar un element afrodisiac (căci nu era vorba despre o mustață aspră și soldățească, ci despre una mângâietoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
cu cozile împletite peste cap. Apoi mai exista un amănunt fizic ce o individualiza în mod aparte: mustața ei niciodată rasă ori epilată, mustață de femeie care nu își reneagă masculinitatea, ci se mândrește cu ea și face din respectiva mustață un accesoriu de cochetărie ori chiar un element afrodisiac (căci nu era vorba despre o mustață aspră și soldățească, ci despre una mângâietoare și provocatoare, în același timpă. Era ciudat. Nu fac altceva decât să pictez ceea ce sunt eu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
aparte: mustața ei niciodată rasă ori epilată, mustață de femeie care nu își reneagă masculinitatea, ci se mândrește cu ea și face din respectiva mustață un accesoriu de cochetărie ori chiar un element afrodisiac (căci nu era vorba despre o mustață aspră și soldățească, ci despre una mângâietoare și provocatoare, în același timpă. Era ciudat. Nu fac altceva decât să pictez ceea ce sunt eu și ceea ce este în capul meu, declarase Frida. Ce-i drept, cu excepția lui Vincent van Gogh (ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
femeiesc de invalidă neputincioasă. Există, de pildă, celebrul autoportret impasibil, cu părul lăsat (din 1947Ă, sau pictura intitulată „Patul zburător“ (despre spitalul Henry Fordă sau pictura numită „Rădăcini“, unde din Frida despletită cresc plante jungloide. În tot cazul, părul și mustața apar halucinant și halucinatoriu în pictura Fridei Kahlo, iar lucrul acesta nu este întâmplător: probabil părul era elementul magic al Fridei, era seva ei de putere. Un alt element magic este maimuța. În multe autoportrete, acest animal este aproape lipit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
este maimuța. În multe autoportrete, acest animal este aproape lipit de obrazul Fridei sau în orice caz o secondează în psihicul ei contorsionat. Nu este o maimuță înțeleaptă, dar nu este nici maimuța diavolului, simbolismul ei rămâne încifrat, ca și mustața ierboasă a Fridei. Poate va fi fiind o maimuță psihanalitică, știu și eu! Mai departe, freudienii să tălmăcească! Enticlopedia Encarta Ai fi putut? Luiza Vasiliu Săptămână trecută, Nicolae Balotă a ținut la Cluj o conferință (mai degrabă confesiuneă în fața unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]