6,914 matches
-
legătură cu liturgia. 5.2 Secolele XVIII și XIX În secolele XVIII și XIX, muzica în biserică a fost marcată de stilul concertant, un fenomen care s-a răspândit în întreaga arie culturală și religioasă europeană. În această perioadă, atenția muzicienilor era concentrată asupra melodramei și a muzicii instrumentale (concert, sonată, simfonie). Muzicienii care compuneau pentru biserică erau aceeași care compuneau pentru teatru și pentru genul instrumental. Prin urmare, era inevitabil ca muzicienii, în compozițiile sacre, să nu se exprime cu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și XIX, muzica în biserică a fost marcată de stilul concertant, un fenomen care s-a răspândit în întreaga arie culturală și religioasă europeană. În această perioadă, atenția muzicienilor era concentrată asupra melodramei și a muzicii instrumentale (concert, sonată, simfonie). Muzicienii care compuneau pentru biserică erau aceeași care compuneau pentru teatru și pentru genul instrumental. Prin urmare, era inevitabil ca muzicienii, în compozițiile sacre, să nu se exprime cu același limbaj muzical pe care îl foloseau în teatru și în muzica
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
culturală și religioasă europeană. În această perioadă, atenția muzicienilor era concentrată asupra melodramei și a muzicii instrumentale (concert, sonată, simfonie). Muzicienii care compuneau pentru biserică erau aceeași care compuneau pentru teatru și pentru genul instrumental. Prin urmare, era inevitabil ca muzicienii, în compozițiile sacre, să nu se exprime cu același limbaj muzical pe care îl foloseau în teatru și în muzica instrumentală. Missa solemnis era scrisă cu aceleași principii ale operei seria (serioasă), mai exact, cu arii, coruri și simfonii orchestrale
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
precum importanța unei biserici sau a unei festivități care se celebra, mijloacele economice de care se dispunea sau prezența unui artist renumit. Întâlnim astfel missa-cantata sau solemnă alla napoletana, caracterizată printr-o adevărată opulență muzicală (coruri, arii, orchestre, prezența unor muzicieni faimoși), și executată la solemnități și sărbători speciale. Este numită cantata pentru că este construită sub forma unei cantate: cele cinci părți din Ordinarium sunt împărțite în multe secțiuni minore - în numere -, dintre care, câteva sunt încredințate corului (în stil omofonic
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cazul unor mise mozartiene - un tempo mai accelerat. Subliniem faptul că missa-cantata folosea întreg vocabularul idiomei muzicale catolice din perioada la care ne referim, nu numai modelul arhaic alla Palestrina: practic, era folosit întreg lexicul întâlnit la marea majoritate a muzicienilor. Prin „stil ecleziastic”, mulți înțelegeau tocmai acest limbaj global care, prin manierele sale mixte (de la contrapunctul sever, la melodia galantă de factură rococo), se diferenția de stilul teatral, acesta din urmă privilegiind modurile moderne și accesibile publicului mai larg. Doar
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
elimina diferența dintre armonie și contrapunct și reducea importanța basului față de celelalte părți intermediare, se obținea o mai mare omogenitate a stilului și o mai amplă dezvoltare tematică. Însăși orchestra era mai mare și mai elocventă. Misa-simfonie a reprezentat, pentru muzicianul clasic și romantic, „locul muzical” în care își putea etala propriile resurse și tehnicile componistice pe care le poseda. Textul, după cum am subliniat, era cel care suferea, în sensul că cele cinci părți din Ordinarium, cu subîmpărțirile sale, erau grupate
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
artă sunt considerate ca fiind formele supreme ale religiei. În ceea ce privește creația muzicală, există o viziune totalizantă și autonomă. Opera muzicală autentică este considerată ea însăși o „celebrare”, dincolo de locul și momentul în care trebuie să ființeze. Estetica sentimentului religios al muzicienilor din perioada romantică se îndrepta într-o direcție opusă creștinismului tradițional: în locul Dumnezeului lui Isus Cristos se făcea referință la divinitatea Naturii sau a Infinitului; sentimentul religios era înțeles și trăit ca o realitate pur subiectivă, și nu celebrat în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Cecilia” a avut loc în anul 1868, iar mișcarea a fost oficializată doi ani mai târziu, prin opera Papei Leon al XIII-lea. Această asociație a cunoscut o largă răspândire și a interesat întreaga Europă catolică, reușind să influențeze și muzicieni care nu se recunoșteau în mod direct în ideologia și sensibilitatea mișcării. Activitatea acestei mișcări, care în acțiunea sa reformatoare își propunea și reeducarea liturgică a clerului și a credincioșilor, coincide cu acțiunea Mișcării liturgice de factură romantică, ce și-
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Muzica a avut dintotdeauna un impact asupra sufletului omului, motiv pentru care a fost folosită încă din antichitate și este cunoscută de orice civilizație și cultură, fie ea mediteraneană sau asiatică. În istoria muzicii, după cum am văzut, au fost numeroși muzicienii care au afirmat că muzica este mijlocul prin care se întâlnește divinitatea. Îl cităm doar pe Ernst Theodor Amadeus Hoffmann (1776-1822) ca „purtător de cuvânt” al tuturor celorlalți: „Presentimentul a ceea ce este mai înalt și mai sfânt, a forței spirituale
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
CULTURALĂ Funcția culturală se exprimă prin momentele sublime pe care le oferă marile spectacole sportive, festivitățile de deschidere sau închidere a Jocurilor Olimpice, competițiile sportive, întrecerile etc. Educația fizică și sportul reprezintă o sursă de inspirație pentru artiști de diferite expresii (muzicieni, scriitori, cineaști, fotografi. 3.3. Obiectivele educației fizice și sportului Obiectivele sînt priorități instructiv-educative ce realizează funcțiile educației fizice, anticipează rezultatele educației în termeni competiționali, prescriind răspunsul subiectului la parcurgerea unei secvențe sau etape de învățare. Precizarea obiectivelor demonstrează caracterul
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
subțire de om lîngă cealaltă. — Vezi aripile? Doar cei neobișnuit de disperați au aripi, deși nu le pot folosi. Totuși, pacienta de aici își alimentează cu atîta energie disperarea, că uneori mi-am făcut speranțe. Nu este muzicală, dar eu, muzicianul, m-am coborît pînă la terapia verbală și i-am vorbit ca un critic vulgar, și m-a exasperat într-atît, că m-am hotărît s-o dau pe mîna unui catalizator. Dar o s-o dăm pe mîna lui Lanark. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o voce. Cimpoaie? întrebarea era pusă pe un ton găunos, impersonal, de parcă ar fi fost transmisă de o mașină mult prea rudimentară pentru muzicalitatea vorbirii obișnuite, dar i se păru că recunoaște energia vibrantă ce răzbătea din cuvinte. — Nu sînt muzician. Mă numesc Lanark. Ce trucuri murdare folosești cu bolnavii? — Mi s-a spus să-ți vorbesc. Și nu știu ce să spun. Nu-i mai era teamă și stătea cu coatele sprijinite pe genunchi, ținîndu-și capul în mîini. După un timp, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scris de Ozenfant, n-ar trebui luat în considerare. Ne detestăm. — E scris de Ozenfant, murmură Munro. Monboddo duse vîrful degetului la frunte. Wilkins murmură: — Maestrul dragon. Un om plin de energie. — Știu, știu. Niciodată nu uit un nume. Un muzician execrabil, dar un administrator excelent. Poftim stiloul, Munro. Uxbridge, vrei să-mi dai capa? Un herlad puse o pelerină verde și grea, dublată cu mătase purpurie pe umerii lui Monboddo, și-l ajută să-i îndrepte faldurile. — Nu, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Spuneți-mi cîte ceva despre dumneavoastră. El îi vorbi o vreme. Ea căscă ochii și-i zise: Ați lucrat cu Ozenfant? Ce palpitant! Spuneți-mi ce fel de om este, așa, în viața privată? — Mănîncă peste măsură și e un muzician prost. Femeia chicoti de parcă ar fi spus ceva inteligent și șocant, apoi continuă: — O să vă las o clipă. Mi-a venit o idee bună. Se întoarse zicînd: — Avem noroc... domnul Gilchrist vă primește imediat. în timp ce merseră printre celelalte birouri, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Exterioare. Urmară cîteva aplauze, apoi Lanark auzi vocea lui Weems. — Pentru mine, aceasta este o situație ciudată. Bărbatul din stînga mea este cel de-al douăzeci și nouălea lord Monbodd. în viața lui s-a ocupat de multe: a fost muzician, vindecător, stăpîn de dragoni, biciul ceasului decimal, un enfant terrible al vechiului proiect de expansiune, stupor mundi în timpul dezbaterilor din consiliu și institut. L-am cunoscut și pe el și lucrurile pe care le-am enumerat și m-am opus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ține de categoria "cadrelor și profesiunilor intelectuale superioare": salariați, liber-profesioniști sau angajați din presă (jurnaliști, secretari de redacție), scriitori sau dialogiști, cadre artistice sau tehnice pentru spectacole (teatru, cinema, televiziune), artiști ai spectacolelor de stradă (actori, dansatori, cîntăreți), artiști plastici, muzicieni. Parisul reunește 27,8 % din cele 201 925 de posturi de acest tip existente în Franța, față de 7 % din totalul locurilor de muncă recenzate. Procentul de suprareprezentare este așadar considerabil: aceste profesiuni reprezintă 3,5 % din locurile de muncă pariziene
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Yoplait care se găseau acolo în locuințe rezervate exclusiv familiilor de artiști sau intelectuali. Împrejmuite cu grijă și securizate, localurile găzduiesc de preferință profesioniști care doresc să lucreze la domiciliu. Astfel, în clădirea rebotezată "Aux Fauconniers" activează un grafician, un muzician, un pictor, un arhitect. Graficianul și soția sa, care este sculptoriță și decoratoare, ocupă un apartament de 135 m2, la nivelul grădinii, și atelierele unde lucrează de la etaj. Această operațiune nu poate să nu amintească de sistemele de cooptare utilizate
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
fus. - E o combinație de cristale și circuite electrice. Știi cum poate electricitatea să deformeze anumite structuri cristaline. Vibrația ultrasonică pe care-o emite stimulează direct creierul, fără a poposi în auz. Pot cânta la acest instrument întocmai ca un muzician, creând stări sufletești prea profunde pentru ca ascultătorul obișnuit să li se poată împotrivi. McCann se întoarse la scaunul lui și se așeză. - Mă sperii! murmură el, pălind. Metodele dumitale mi se par, îți repet, imorale. Grosvenor îl privi cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
păsat de degerături. Totuși atunci s-a decis destinul meu. Dacă n-aș fi fost pe munte atunci, puteam să cânt și azi la violoncel, admițând că aș fi părăsit chirurgia pentru muzică așa cum doream. Poate aș fi ajuns un muzician bun. Cine știe? Așa, nu sânt decât un doctor ratat, care nu e în stare să vadă o rană deschisă fără să se crispeze. 26 august Am plătit o dată pierzând muzica. Am plătit a doua oară pierzând dragostea. Am plătit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înotând mult și cu vădită plăcere. Cumsecade, mereu cu zâmbetul pe buze, părea să fie un iubitor al tuturor plăcerilor normale, fără să fie sclavul lor. De fapt, singurul obicei care i se cunoștea era frecventarea asiduă a dansatorilor și muzicienilor spanioli, destul de numeroși în orașul nostru. Carnetele lui, în orice caz, constituie și ele un fel de cronică a acestei perioade grele. Dar este vorba de o cronică cu totul aparte, care pare să se supună unei idei preconcepute asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de pe nasul bătrânului și ascultându-l cum fluieră. Aud oare un motiv din Scarlatti? îl întrebă în cele din urmă. — Eu credeam că fluier „Curcanul din fân“. — Speram că ți-ar putea fi cunoscută opera lui Scarlatti. A fost ultimul muzician adevărat, spuse Ignatius, reluându-și atacul furibund asupra cârnatului deosebit de lung. Cu înclinația muzicală pe care se pare că o ai, ar trebui să te ocupi de ceva care să merite. Ignatius mestecă mai departe, în timp ce bătrânul își reluă fluieratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
violată de un Mau-Mau. Asta ce mai e? întrebă bănuitoare doamna Reilly. — Du-te și dă drumul televizorului să se încălzească, spuse absent Ignatius și reluă furios lectura scrisorii. Nu-ți seamănă nici un pic, așa cum îți poți imagina. Este și muzician și sculptor, și-și petrece fiecare minut într-o activitate reală, creînd și aprofundând. Sculpturile sale par să sară și să te înșface, atât sunt de pline de viață și de prezență. Scrisoarea ta mi-a dovedit că mai ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
neapărat să fie inovatori sau lideri în sensul tradițional. Ei nu sunt asemenea Deschizătorilor de drumuri agresivi în atingerea țelurilor. Este mai puțin posibil să își fixeze o țintă majoră pentru a deveni faimos sau creativ asemeni unui artist sau muzician. Este mai puțin posibil să fi primit o distincție pentru interpretarea sau partitura unui cântec, poezii sau istorii în anul ce a trecut, pentru a fi servit ca și căpitan al unei echipe de sport, pentru a fi participat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
pe carieră, vârstă și interese. Exemplele și posibilele ținte consumatori/pacienți cuprind următoarele: Memorie îmbunătățită; refacerea totală a memoriei (pentru oricine) Dezvoltarea vederii de noapte în infraroșu (cei ce muncesc în domeniul asigurării siguranței) Dezvoltarea auzului cu un spectru larg (muzicieni) Dezvoltarea vederii cu rază mare de acțiune (soldați) Îmbunătățirea calităților specializate și a trăsăturilor legate de cibernetică (medici, ingineri și artiști) Comunicații wireless implantate (cei din domeniul aplicării cunoștințelor) Membre artificiale care ating o mare viteză (atleți) Creșterea nivelului forței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Kundera; după ce devorase toate cărțile sale și făcuse rost de un autograf pe fiecare din ele, hotărâse să dedice localul scriitorului său preferat. Aceasta ar fi putut fi cea mai plauzibilă ipoteză, dacă proprietarul cafenelei nu ar fi fost un muzician și cântăreț Între două vârste, care afișa Întotdeauna o alură atletică și un bronz de invidiat și care avea o antipatie atât de profundă pentru cuvântul tipărit, Încât nici nu-și dădea osteneala să citească versurile cântecelor pe care formația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]