5,149 matches
-
Război Mondial au reprezentat cea mai semnificativă contribuție poloneză la efortul de război al Aliaților. Cei circa un milion de soldați polonezi mobilizați a amânat semnificativ atacul lui Hitler asupra Europei de Vest, planificat pentru sfârșitul lui 1939. Când ofensiva nazistă a avut totuși loc, amânarea a făcut-o mai puțin eficientă, factor posibil crucial în special în cazul apărării Marii Britanii. După ce Germania a invadat și Uniunea Sovietică în iunie 1941, Polonia a fost ocupată integral de armata germană. Polonezii au
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
elitei polonezi în cadrul AB Aktion și în cadrul Operațiunii Tannenberg, iar sovieticii au făcut același lucru în masacrul de la Katyń. Peste 95% din pierderile din rândurile evreilor polonezi și 90% din pierderile în rândurile etnicilor polonezi au fost produse de Germania Nazistă; 5% din pierderile în rândurile etnicilor polonezi au fost produse de către sovietici și alte 5% de către naționaliștii ucraineni. Aceste pierderi evreiești, împreună cu valurile mai mici de emigrație din timpul războiului și de după acesta, mai ales după dezghețul de după Octombrie Polonez
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
în funcție cu portul la Poppenreuth. În anul 1862 în Fürth se înființează sediul de district, din care a rezultat districtul Fürth. Ideea unei fuziuni cu Nürnberg în anul 1922, a fost respinsă de majoritatea cetățeniilor din Fürth. În timpul perioadei naziste în noiembrie 1938, Sinagoga Comunității Evreiești a fost distrusă. În timpul celui de-al doilea război mondial, Fürth a fost ferit de raidurile bombardamentelor, aproximativ 11% din clădiri au fost distruse. După război 15.000 de refugiați au fost preluați de
Fürth () [Corola-website/Science/304375_a_305704]
-
evrei de pe cuprinsul globului. În anii 1950 Ben Gurion a promovat o politică de ameliorare a relațiilor cu Germania de vest, ajungând la înțelegere cu cancelarul Konrad Adenauer asupra unor însemnate ajutoare financiare acordate Israelului ca despăgubiri pentru crimele Germaniei naziste față de poporul evreu în timpul Holocaustului (Shoá). În timpul exercitării de către Ben Gurion a funcției de prim ministru și ministru al apărării, Israelul a replicat cu represalii la atacurile de gherilă și teroriste arabe palestiniene de pe teritoriul Iordaniei (Cisiordania) și Fâșiei Gaza
David Ben Gurion () [Corola-website/Science/304395_a_305724]
-
SS-ului, dar și ale adolescenților din Tineretul Hitlerist au continuat să lupte cu îndârjire. De-abia pe 8 mai, ultimii apărători germani, inclusiv cei comandați de Wilhelm Mohnke, s-au predat ca urmare a semnării capitulării necondiționate de Germania Nazistă.
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
scurt timp după decesul papei Pius al XII-lea Golda Meir a rostit câteva cuvinte de apreciere în legătură cu fapte ale defunctului pontif în ajutorarea unor evrei în timpul Holocaustului. Totuși, deocamdată, figură și activitatea papei Pius al XII -lea în raport cu Germania nazistă și evreii,a rămas controversată până în ziua de astăzi. În acelaș an, 1958, Meir a trimis o scrisoare ambasadorului israelian la Varșovia, Katriel Katz, în care l-a informat pe acestă despre o propunere a comisiei de coordonare cu privire la imigrația
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
După înfrângerea Germaniei naziste în Al Doilea Război Mondial și declanșarea Războiului Rece, țara a fost împărțită între cele două blocuri politico-militare concurente - blocul răsăritean și blocul occidental. De abia în 1990 Germania a fost reunificată. La Conferința de la Potsdam, din 17 iulie - 2
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
să fie cunoscut mai târziu ca Berlinul Occidental, iar sectorul sovietic a devenit Berlinul Răsăritean, capitala Republicii Democrate Germane. Unul dintre cele mai importante sarcini pe care și le propuseseră Aliații în Germania a fost denazificarea. Svastica și alte simboluri naziste au fost interzise. A fost stabilit un steag provizoriu german. Acest drapel a fost folosit, de exemplu, pentru a fi arborat de navele maritime germane până în 1949, când au fost proclamate, separat, Republica Federală Germania și Republica Democrată Germană. Cei
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
a statului a fost cel puțin incomplet: la insistențele americane, de exemplu, nou-înființatul Serviciu Federal de Spionaj ("informații externe") cunoscut sub numele german de Bundesnachrichtendienst (BND) a fost condus după război de Reinhard Gehlen, un ofițer superior care servise regimul nazist al lui Hitler dintr-o poziție echivalentă. Serviciile secrete germane au rămas, de altfel, până astăzi, populate, parțial, de indivizi cu simpatii naziste, așa cum o dovedește faptul că B.N.D. a colaborat, în trecut, cu criminali de război naziști aflați în
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
de Bundesnachrichtendienst (BND) a fost condus după război de Reinhard Gehlen, un ofițer superior care servise regimul nazist al lui Hitler dintr-o poziție echivalentă. Serviciile secrete germane au rămas, de altfel, până astăzi, populate, parțial, de indivizi cu simpatii naziste, așa cum o dovedește faptul că B.N.D. a colaborat, în trecut, cu criminali de război naziști aflați în exil (precum a fost Alois Brunner - oameni ai serviciului au avut, apoi, grijă să distrugă, sub guvernarea creștin-democrată a lui Helmut Kohl, toate
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
recent (decembrie 2012), un alt serviciu de informații (interne, de această dată), Oficiul (Federal) pentru Protecția Constituției ("das Bundesamt fuer Verfassungsschutz" - BfV) fiind implicat în distrugerea unor dosare ale unor militanți neonaziști, exact în momentul izbucnirii scandalului așa-numitei "subterane naziste" ("Nationalsozialistischer Untergrund"), mai exact în chiar ziua începerii anchetei oficiale a procuraturii în legătură cu crimele înfăptuite de-a lungul anilor de membrii acestei organizații naziste clandestine, care atâți ani n-a fost anihilată sau oprită în vreun fel de către cei care
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
în distrugerea unor dosare ale unor militanți neonaziști, exact în momentul izbucnirii scandalului așa-numitei "subterane naziste" ("Nationalsozialistischer Untergrund"), mai exact în chiar ziua începerii anchetei oficiale a procuraturii în legătură cu crimele înfăptuite de-a lungul anilor de membrii acestei organizații naziste clandestine, care atâți ani n-a fost anihilată sau oprită în vreun fel de către cei care erau, totuși, chemați să îndeplinească această sarcină (anume chiar serviciile de informații interne, precum BfV!). O ironie a istoriei (și, probabil, o imensă injustiție
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
precum BfV!). O ironie a istoriei (și, probabil, o imensă injustiție) este faptul că Germania Federală a fost alături de o serie de state latino-americane aflate sub dictaturi militare de dreapta, unul din locurile privilegiate de refugiu ale criminalilor de război naziști. Un ofițer superior, precum a fost generalul Heinz Lammerding, care a fost condamnat pentru masacru în Franța, ca urmare a ordinului dat de acesta trupelor SS de a ucide toată populația comunei Oradour-sur-Glane (642 de victime, copiii așezării, inclusiv), drept
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
ucide toată populația comunei Oradour-sur-Glane (642 de victime, copiii așezării, inclusiv), drept represalii contra activităților grupurilor de partizani francezi, a putut trăi liber o viață lungă și prosperă în Republica Federală Germania, autoritățile refuzând să-l pedepsească pentru trecutul lui nazist și de criminal de război condamnat. Un alt ofițer implicat în masacrul din Limousin-ul francez, anume locotenentul Heinz Barth, condamnat în Republica Democrată Germană la închisore pe viață pentru implicarea lui directă în masacru, va fi eliberat de autoritățile Republicii
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
special) a lansat o campanie violentă împotriva protestatarilor, al cărei rezultat se pare că a fost și tentativa de asasinare, în 1968, a liderului studenților socialiști, Rudi Dutschke. În deceniul al șaptelea, dorința societății de a se confrunta cu trecutul nazist a crescut mult. Astfel, au fost declanșate procesele de la Frankfurt ale criminalilor de război de la Auschwitz și. prin proteste de masă, s-a cerut schimbarea țării, ecologismul și antinaționalismul devenind valori fundamentale ale Germaniei Occidentale. Rudi Dutschke s-a refăcut
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
care corespunde aproximativ teritoriului fostei regiuni Belostok. La sfârșitul Primului Război Mondial, orașul a revenit la Polonia, făcând parte din a doua republică Poloneză, fiind reședința voievodatului Białystok. La începutul celui de al Doilea Război Mondial, Polonia a fost invadată de Germania Nazistă și de Uniunea Sovietică, iar orașul a fost la început ocupat de URSS, ca urmare a Pactului Molotov-Ribbentrop. El a fost încorporat în RSS Bielorusă între 1939 și 1941, fiind reședința regiunii Belastok. După atacul nazist asupra Uniunii Sovietice în
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
fost invadată de Germania Nazistă și de Uniunea Sovietică, iar orașul a fost la început ocupat de URSS, ca urmare a Pactului Molotov-Ribbentrop. El a fost încorporat în RSS Bielorusă între 1939 și 1941, fiind reședința regiunii Belastok. După atacul nazist asupra Uniunii Sovietice în 1941, zona a fost preluată de germani și orașul a devenit reședința "bezirk"ului Białystok, regiune separată în Polonia sub ocupație germană, până în 1944. Încă de la început, naziștii au urmărit o politică de jafuri și de
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
centru național academic și artistic. Orașul are o populație de circa 760.000 de locuitori, zona ei metropolitană cuprinzând circa 8 milioane de persoane ce locuiesc pe o rază de 100 km în jurul centrului orașului. După Invadarea Poloniei de către Germania Nazistă la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Cracovia a fost transformată în capitala Guvernământului General al Poloniei ocupate. Populația evreiască a orașului a fost mutată într-o zonă împrejmuită cu ziduri și denumită Ghetoul Cracovia, ai cărei rezidenți au
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
tineret fiind relativ puternică în rândul comunității evreiești. Cracovia a fost și un influent centru al vieții spirituale evreiești, toate manifestările religioase ale curentelor ortodox, hasidic și reformat având loc unele lângă altele. După invadarea Poloniei în septembrie 1939, Germania Nazistă a transformat orașul în capitala Guvernământului General, o autoritate de tip colonial condusă de Hans Frank cu sediul în castelul Wawel. Într-o operațiune denumită „Sonderaktion Krakau”, peste 180 de profesori universitari și intelectuali au fost arestați și trimiți în
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
un influent centru al vieții spirituale evreiești înainte de izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial, toate cultele de la cel ortodox până la cel hasidic și reformat înflorind unul lângă altul. În Cracovia activau cel puțin 90 de sinagogi înainte de invazia Germaniei Naziste, deservind o comunitate evreiască de 60.000-80.000 de persoane (din totalul populației de 237.000), apărută încă din secolul al XII-lea. Majoritatea sinagogilor din Cracovia au fost distruse în timpul celui de al Doilea Război Mondial de către naziști, care
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
polonezi și 87% din străini afirmând că ar recomanda și altor persoane să-l viziteze. Între punctele de interes din afara orașului se numără salina Wieliczka, Munții Tatra aflați la spre sud, orașul istoric Częstochowa (spre nord-vest), fostul lagăr de concentrare nazist de la Auschwitz, și Parcul Național Ojcowski, ce cuprinde castelul renascentist Pieskowa Skała. Cracovia găzduiește Campionatul Mondial de Volei Masculin 2014 și Campionatul European de Handbal Masculin 2016. El a fost ales Orașul European al Sportului pe 2014. Fotbalul este unul
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
sovietice în Ucraina ocupată și proclamată Republica Sovietică Socialistă Ucraineană. Republica Sovietică Socialistă Ucraineană a aderat, în 1922, la Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, iar rubla sovietică a fost adoptată ca unitate monetară. În timpul ocupației germane, a fost emis de guvernul nazist local (în ), "al doilea karbovaneț" (UAK), (în ) (1942 - 1945), pentru a înlocui rublele sovietice, la paritatea de 1:1. "Karbóvanețul" avea paritatea față de Reichsmark (RM), la o rată de schimb 10 UAK = 1 RM. La 24 august 1991, Ucraina și-
Grivnă () [Corola-website/Science/298007_a_299336]
-
îndoială numărul de aproximativ șase milioane de evrei care au pierit în Holocaust, apreciind că ar fi fost vorba de sub un milion de vieți. În cartea sa, a prezentat acordul din anii 1930 de transferare de bunuri evreiești dintre regimul nazist și Agenția Evreiască , precum și acuzații ale istoricului Râul Hilberg în legătură cu cooperarea Judenraturilor create de naziști în ghetourile evreiești din vremea Holocaustului că argumente pentru o așa zisă colaborare a sionismului la genocidul contra poporului evreu în Europa. A fost printre
Mahmud Abbas () [Corola-website/Science/298022_a_299351]
-
SUA și ale URSS), să se retragă. În schimb Organizația Națiunilor Unite urma să dea garanții pentru drepturile Israelului la acces liber în Marea Roșie și Canalul de Suez. La începutul anilor 1960, Israelul l-a capturat pe criminalul de război nazist Adolf Eichmann în Argentina si l-a adus în Israel pentru a-l judeca. Procesul a avut un impact major asupra conștientizării publicului asupra Holocaustului. Eichmann rămâne singura persoană din lume, care a fost condamnată la execuție de către un tribunal
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
se pare că ar fi replicat : Când mă gândesc la Hitler, nu simt nimic". Ultima sa lucrare, "Die Dritte Walpurgisnacht" ("A treia Walpurgisnacht"), datorită unei puternici polemici aluzive anti-naziste pe care o conține, nu va fi publicată, de teama represaliilor naziste. Doar câteva lungi extrase apar într-o ediție specială de 315 pagini a revistei Die Fackel, în care Kraus își justifică tăcerea cu ocazia sosirii la putere a lui Hitler. Numărul revistei poartă titlul : "Warum die Fackel nicht erscheint" ("De ce
Karl Kraus () [Corola-website/Science/312520_a_313849]